Povestea fetei oarbe si a vulturului

Povestea fetei oarbe și a vulturului

Vântul șopti printre pinii de munte, aducând cu el ecourile unei lumi îndepărtate.

Sofia, o fetiță de opt ani, oarbă dar aceasta nu era singura povară pe care o purta: fusese abandonată de cei care ar fi trebuit să o protejeze.

Învelită într-o pătură uzată, trupul ei mic tremura la fiecare rafală de vânt înghețat. Muntele, aparent indiferent, nu era însă pustiu.

Povestea ciorii- o poveste despre FERICIRE

 

Povestea ciorii- o poveste despre FERICIRE

O poveste interesantă și plină de morală care a cucerit întreg internetul și care ne învață cel mai simplu secret al fericirii: să fim mulțumiți cu ceea ce avem. În loc să râvnim la viața și la fericirea altora, să ne bucurăm de propria viață și fericirea va veni de la sine.

Vulpea la judecata

 VULPEA LA JUDECATĂ (Fabulă)

– Onorata mea instanță, lumea asta-i rea de gură,

Mă vorbește pe la spate, mă urăște și mă-njură!

Dar eu sunt nevinovată, jur pe soare și pe lună,

El, cocoșul din poiată, a pierit de moarte bună!

Maimuta si crocodilul

 

Maimuta si crocodilul

    O maimuță trăia într-o junglă tropicală, un loc plin de viață în care copacii erau înalți și robuști, iar aerul era mereu plin de parfumul fructelor proaspete. În această junglă, maimuța noastră agilă s-a bucurat de viața ei cățărându-se pe crengi, hrănindu-se cu cele mai dulci fructe și jucându-se cu prietenii ei maimuțe. Era o maimuță fericită, mereu curioasă și dispusă să exploreze lumea din jurul ei.

POTECA

 POTECA - O poveste despre Puterea rugaciunii copiilor si parintilor

    O fetiță trăia fericită cu tatăl și mama sa.

    Dar, din spirit de răzbunare, niște oameni răi o răpiră. Veniră într-o zi în haine lungi pe strada pe unde mergea ea la școală și o luară cu ei.

    Mergând la galop pe caii lor negri, se îndepărtară iute de sat, îndreptându-se spre codrul cel întunecos și sumbru care îi înghițea pentru totdeaua pe nesocotiții care se aventurau pe acolo fără călăuză.

    Acei oameni cu inima de piatră o duseră pe fetiță în inima pădurii. Vroiau să se rătăcească pentru totdeauna în codru.

    Fetița plângea îngrozită și repeta într-una rugăciunea învățată de la mama ei: „Bucură-te, Marie, cea plină de har....”

    Ajunseră acolo unde pădurea era mai deasă și mai greu de străbătut. Acolo o părăsiră pe fetiță.

    Fetița se ghemui la baza unui copac mare, continuând să repete printre sughițuri:

                    „Bucură-te, Marie....Bucură-te, Marie....”

    Dintr-o dată, printre lacrimi, văzu chiar la picioarele sale ivindu-se un trandafir cu petale fine ca o mângâiere. Ceva mai în față se vedea printre firele de iarbă și frunze un trandafir și apoi un altul și altul...alcătuind o potecă șerpuind printre copaci. Fetița începu să înainteze de la un trandafir la altul, mai întâi șovăind și apoi aproape în goană. După ceva timp, ajunse la marginea pădurii și se pomeni în brațele părinților ei. Și ei văzuseră poteca însemnată de trandafiri și porniseră în căutarea ei, deoarece și ei rostiseră fără încetare: „Bucură-te, Marie,...”.

    Și acele rugăciuni ale părinților și ale fetiței se preschimabseră în trandafirii care trasau acea cărare care îi aduseră din nou alături.

    Și pentru noi rugăciunile alcătuiesc o adevărată cărare care ne ajută să nu ne pierdem în hățișurile acestei lumi și care ne duce în brațele Tatălui ceresc.

sursa: internet

Cele 4 neveste ale regelui

Cele 4 neveste ale regelui

...din intelepciunea tibetana...

Cu mult, mult timp în urmă a existat un rege bogat care avea patru neveste, iar dintre acestea regele o iubea pe cea de-a patra cel mai mult şi o împodobea mereu cu bogăţii.

Regele o iubea, de asemenea, şi pe cea de-a treia să soţie şi mereu se lăuda cu ea când vizita regatele vecine. Cu toate acestea, el mereu se temea că aceasta îl va părăsi la un moment dat.

Legenda crizantemei

 Legenda crizantemei

O legenda a crizantemei spune ca demult traiau pe o pajiste doua crizanteme frumoase: una alba si una galbena. Intr-o zi le-a vazut un gradinar batran care s-a indragostit de cea galbena.

Lenea Activă

 

Lenea Activă

                            Tatăl lui “ Faimos ca luna”- Poveste tibetana

Un om foarte sărac, după ce a muncit din greu, a reușit să adune un sac plin cu grâne. Era mâandru de sine, iar când s-a întors acasă a legat sacul cu o funie de unul din căpriorii casei, pentru a-l feri de sobolani și hoți. L-a lasat să atârne acolosi, ca o masură de sigiranță suplimentară, și-a așternut culcușul dedesubt. Stând acolo, mintea începu să-I hoinărească : De voi putea vinde aceste grâne in porții mici, profitul va fi cel mai mare. Voi putea atunci să cumpăr mai multe grâne, iar apoi sa fac același lucru și voi ajunge cineva in comunitate. O mulțime de fete se vor ține dupa mine. Mă voi căsători cu o femeie frumoasă și nu după mult timp vom avea un copil… va fi neapărat băiat… cum naiba îl vom numi? Uitându-se prin cameră, privirile i-au căzut pe mica fereastră, prin care a vîzut Luna răsărind.

“Ce semn!” S-a gândit el. Cât de favorabil! Este un nume cu adevărat bun. Îl vom numi ,”Faimos ca Luna”… În timp ce era purtat în speculațiile sale, un șoarece și-a croit drum către sacul cu grâne și i-a ros funia. Chiar in clipa în care de pe buze i-au ieșit cuvintele “Faimos ca Luna”, sacul cu grâne s-a desprins din tavan, omorîndu-l pe loc. “Faimos ca Luna”, binențeles, nu s-a mai născut niciodată.

Câți dintre noi, asemeni omului din poveste, nu suntem cuprinși de ceea ce numesc o lene activă ? 

Ori de cate ori ne pierdem perspectiva, sau cădem prada lenei, reflecția asupra morții si nepermanenței ne produce un șoc care ne readuce pe calea adevarului: 

        Ce s-a nascut, va muri,

        Ce s-a strans se va risipi, 

        Ce s-a acumulat, se va irosi,

        Ce s-a construit se va narui, 

        Si ce-a fost inaltat se va coborî.

Intregul univers ne spun acum savanții, nu este decat o schimbare, activitate si proces- o totalitate a fluxului care este temelia tuturor lucrurilor...

 

Sursa: extras din “Cartea Tibetana a vietii si a mortii”

Pisica Titanic - Povestea lui Jenny

                                           Pisica Titanic - Povestea lui Jenny

    Era o pisică, Jenny, care era una dintre pisicile Titanicului. Ea își avea pisoii la bord în Belfast. Dar când au ajuns la oprire înainte de a se îndrepta spre New York, ea și-a luat pisoii de pe barcă și nu a mai urcat.

Un personaj cu 7 super-puteri.

 

În urma unei dezbateri la o instituție de învățământ, profesoara le-a dat temă elevilor de clasa a 11-a să creeze un personaj cu 7 super-puteri. Toți copiii au venit cu exemple arhicunoscute (mediatizate într-o formă de studiourile de film americane), alții au reinventat roata. Însă cel mai rău copil din clasă, plin de bășcălie de fel, când i-a venit rândul, s-a ridicat și a spus:
„Personajul meu este acel om prin a cărui durere, nereușită și pesimism reușește transformarea interioară cu multă răbdare. Vechiul pentru el dispare și apare noul om plin de Iubire pentru Sine și pentru ceilalți. Apoi datorită durerii trăite, reușește cu naturalețe să înțeleagă durerea celorlalți și cu Iubirea lui să re-sădească Speranța și Dorința de viață. El/ea poate să vorbească liber celorlalți despre noi azimuturi reale, pentru fiecare Suflet disponibil să-l asculte. Poate să-i învețe cum să alchimizeze pesimismul în Bucurie. Poate așeza pe chipurile semenilor zâmbetul veritabil. Poate să-i învețe pe oameni Recunoștința și cum să o aplice pentru a li se schimba viața în bine, tuturor. Este cel/cea care atunci când îți vorbește simți efectiv cum vorbele-i devin hrană, mângâiere pentru Suflet. Este ființa care prin simpla-i prezență aduce Lumina, Armonia, Emoția făcându-te să resimți propria autenticitate. Și este ființa care prin propria-i simplitate exprimată verbal sau non-verbal simți cum îți recalibrează întreaga ta chemare: trup, suflet, minte către viață. Personajul meu este un om care a înțeles viața, s-a maturizat și datorită Iubirii pe care a reușit să o regăsească în interiorul lui a reușit să o trezească și în ceilalți.
Astăzi am înțeles cât de puternic, valoros și luminos pot deveni. Pot fi flacăra care să aprindă restul torțelor, pot fi impulsul de Iubire care să trezească viața în ceilalți, pot fi șoapta fierbinte care să trezească puterea fenomenală a Iubirii Divine în toți din jurul meu. Mulțumesc!”
Deși se sunase de ieșire, nu a ieșit nimeni. Erau atinși. Aveau zeci de întrebări însă nimeni nu îndrăznea. Era o liniște în sala de clasă cum nu mai fusese de ore bune. Profesoara nu a comentat nimic, a ieșit pur și simplu din sala de clasă în liniște. Deși era ultima oră, mulți dintre colegi ar fi dorit să-l mai asculte, să se simtă captați și prezenți în povestea lui. Le captase inimile, el, orfanul batjocorit și etichetat ca fiind rău. Era doar Sufletul care nu întâlnise Iubirea.

După ce ne-am despărțit am înțeles și eu cât de importantă este starea, emoția, sensibilitatea și melodia ce se desfășoară de pe mosorul vieții fiecăruia dintre noi.

Acum, am înțeles cât de fericit și bogat sunt eu. Îmi pot folosi mâinile, picioarele, simțurile, întregul trup pentru a Crea și Dărui Iubire. Sunt UNIC!

 

Dragostea este în noi și trebuie dăruită ,zilnic, ca o lumină ce radiază din noi..
O zi cu bine, cu soare in suflet și multe flori !

 

Povestea creionului

 

Povestea creionului 

                                                                                       de Paul Coelho

    Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
– Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:

Povestea lui Buddha de Aur

 

Povestea lui Buddha de Aur

    Înlăuntrul fiecăruia dintre noi se află o comoară formată din aur masiv. 

Acest aur curat este spiritul nostru, pur si magnific, deschis si strălucitor.

PILDA DE ZI CU ZI

 

                                                                 PILDA DE ZI CU ZI

Cândva, un preot a vorbit despre suflet. Un medic mai necredincios, care se afla printre ascultători, a fost indignat de acesta. El nu credea în suflet. La sfârşit, s-a apropiat de vorbitor şi i-a spus: “Ai văzut vreodată cu ochii tăi, părinte, un suflet?  

Poveste

 

POVESTE CU TALC

“🔥CHIBRITUL a spus LUMÂNĂRII:

-Te voi aprinde azi! 

-A, nu! A spus lumânarea, nu îți dai seama că dacă mă aprinzi, zilele mele vor fi numărate . Nu îmi face un astfel de rău.