Poveste
Un înger tânăr, sleit de puteri, ședea pe pervazul unui apartament urban și privea cu melancolie la femeia ce zăcea nemișcată pe canapea.
— Rămâi în urmă față de grafic, răsună brusc o voce din spate.
Lângă el s-a așezat lin un înger mai vârstnic, cărunt, atingându-l ușor cu aripa.
— Pur și simplu nu mai știu ce să fac cu ea, șopti, deznădăjduit, cel tânăr.
Cel bătrân desfăcu o fișă ivită de nicăieri și citi:
— Doamna Valeria Vladimirovna, 36 de ani. Potențial literar și artistic — nevalorificat. Șansele unui mariaj fericit și ale doi fii gemeni — de asemenea ratate.
Tânărul suspină:
— Nu vrea nimic. Ar trebui să scrie povești pentru copii și să picteze ilustrații. În schimb, e jurist într-o firmă mare. Urăște munca, dar merge acolo cu încăpățânarea unui berbec. Se teme să piardă banii, deși îi risipește doar pe costume business, pe care nu le suportă. Și-a cumpărat un apartament central, dar îl vede doar noaptea, când vine să doarmă.
Dacă ar lăsa totul și s-ar apuca de ceea ce iubește, într-un an ar avea aceiași bani. Ar trăi la malul mării, unde o așteaptă un motan roșcat și dolofan, despre care visează din copilărie… Și povestea cu iubirea e la fel — ursitul o așteaptă chiar acolo, de cinci ani deja. Chiar a găsit un pisoiaș și l-a crescut, ca și cum s-ar fi pregătit să o întâmpine.
Bătrânul își frecă chelia:
— I-ai trimis și vise care să o inspire? Ai aranjat și întâlnirile potrivite?
— Și vise, și reclame la cursuri de desen, și concursuri literare… Șterge tot fără să citească. Chiar și întâlnirea cu acel bărbat era aproape pusă la cale: venise aici la un prieten. Dar ea a trecut pe lângă el, cu telefonul la ureche — discuta despre un client, murmură stingherit tânărul.
— Bine, e momentul pentru metode mai radicale, rosti gânditor cel în vârstă.
…Dimineața a început cu un telefon de la șef:
— Peste o jumătate de oră ai avion. În sud sunt probleme la filială; dacă rezolvi, primești primă. Dacă dai greș, așteaptă-te la mustrare.
Câteva ore mai târziu, Valeria stătea pe faleza unui oraș sudic, inspirând aerul sărat. Era gata să se întoarcă spre filială când un biciclist, observând-o prea târziu, s-a izbit direct de ea. Femeia a căzut de pe trepte în apă — și doar bărbatul care s-a repezit să o salveze a împiedicat tragedia.
Seara, șeful a sunat cu reproșuri pentru că nu apăruse la lucru. Atunci, cu durere de cap și lacrimi, Valeria și-a vărsat pentru prima oară, după mulți ani, toate poverile. Și a rămas șomeră.
…Pe o ramură a copacului de sub fereastra salonului de spital ședeau doi îngeri.
— Crezi că n-am fost prea duri? Acum e în spital… spuse, nesigur, cel tânăr.
— Nu, e exact ce trebuie. Nu are unde fugi, iar zguduitura îi va opri gândurile de prisos. Iar ursitul a înțeles deja tot — vezi cum vine zilnic cu mandarinele? zâmbi cel bătrân.
— Și cu creația cum rămâne? întrebă tânărul.
— Mâine vecina de salon va fi externată și va „uita” în noptieră un album cu creioane. Atunci totul va începe, spuse mulțumit cel vârstnic, frecându-și mâinile.
Autor: Tamara Cistiakova
