ILUZII (fragment)
“Odata, de-a lungul fundului unui
mare rau de cristal traia un sat de creaturi ... curentul raului curgea in
liniste peste ei toti – tineri si batrani, bogati si saraci, buni si rai,
curentul mergand pe drumul lui, necunoscand altceva decat fiinta sa cristalina.
Fiecare creatura – in felul sau – se tinea strans agatata de plantele de pe
fundul raului, pentru ca modul lor de a trai era agatatul, si a rezista
curentului era ceea ce fiecare invatase de cand s-a nascut.
Dar o creatura a spus in cele din urma:
“Am obosit sa ma tot agat. Desi nu pot vedea cu ochii mei, am
incredere ca acest curent stie unde se duce. O sa-mi dau drumul si fie ca el sa
ma duca unde vrea. Tot agatandu-ma, o sa mor de plictiseala.”
Celelalte creaturi au ras si i-au spus:
“Nebunule! Da-ti drumul, si curentul caruia I te inchini o sa
te arunce de-a rostogolul si o sa te sfarame de stanci, si o sa mori mai repede
decat de plictiseala!”
Dar acesta nu I-a luat in seama, si rasufland, si-a dat
drumul, si dintr-o data a fost dat de-a rostogolul si aruncat de curent pe
stanci.
Insa dupa un timp, cum creatura refuza sa se agate din nou,
curentul a ridicat-o libera de la fund, asa ca nu mai era lovita si ranita.
Si creaturile din josul raului, pentru care acela era un
strain, au strigat: “Uite o minune! O creatura ca si noi,si totusi zboara!
Uite-l pe Mesia, vine sa ne salveze pe toti!”
Si acela purtat de curent a spus:
“Eu nu sunt mai mult Mesia decat voi. Raul e incantat sa ne
ridice pe toti in libertate, daca indraznim doar sa ne dam drumul. Adevarata
noastra menire este aceasta calatorie, aceasta aventura”
Dar ei strigau si mai tare: “Salvatorule!”, in tot acest timp
agatandu-se de pietre, iar cand s-au uitat din nou dupa el, acesta plecase, si
ei au ramas singuri facand legende despre Salvator.”
Richard Bach – Iluzii
