Paducelul un miracol din natura !
Poate multi dintre noi au uitat sau nici
macar nu stiu cat de bun este paducelul!😍
În Evul Mediu, chimistul Paracelsus
introducea florile şi frunzele de păducel în celebrele elixiruri de tinereţe şi
de viaţă lungă. În toate ţările Europei şi ulterior în întrega lume, păducelul
a devenit cunoscut ca planta vieţii sau a tinereţii veşnice, având aceleaşi
virtuţi ca şi Ginsengul la asiatici.
Specialiştii francezi
numesc preparatele din păducel „laptele bătrânilor“, ca o aluzie la florile
albe ale plantei şi la proprietăţile tămăduitoare excepţionale constatate la
persoanele vârstnice, cu inima şubrezită. De aceea, bătrânii francezi beau zilnic
cel puţin un ceai de păducel, convinşi că le prelungeşte viaţa cu minimum 10
ani.
În România s-a păstrat o
veche tradiţie, transmisă încă de la daco-romani, care omagiază proprietăţile
miraculoase ale păducelului. Se spune că la sărbătorile primăverii din timpul
înfloririi plantelor de mai, tinerii care au primit mărţişoare la 1 Martie
căutau un păducel mai înalt, de ramurile căruia agăţau mărţişorul cel mai drag
„pentru ca în tot anul să fie frumoşi ca florile, norocoşi, feriţi de boli şi
de deochi“. Efectul ocrotitor se va păstra până în primăvara următoare, prin
firul bicolor al mărţişorului care ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce
urca cu oile la munte.
Medicina tradiţională de la
noi foloseşte preparatele din păducel la peste 50 de afecţiuni maladive, în
principal la cele cardiace şi nervoase.
Izvoarele de sănătate îşi au originea în
primele zile ale lunii mai când păducelul, un arbust spinos şi uscăţiv, se
încarcă cu mantia albă a florilor transformându-se din cenuşăreasa dealurilor
într-o zână frumoasă, înveşmântată într-un voal alb şi parfumat. Câteva zile,
văzduhul se umple cu albul milioanelor de petale purtate de adierea vântului de
primăvară.
Păducelul este un arbust
spinos, uneori arborescent, cu frunze lobate şi flori albe-crem, uneori roze,
frumos mirositoare, grupate în buchete. În clasificarea botanică face parte din
familia Rosaceae (ca şi măceşul) şi cuprinde circa 250 de specii răspândite în
toată lumea, majoritatea cu proprietăţi medicinale, dintre care în România se
găsesc cinci specii, cu denumiri populare de păducel, gherghin, gherghinar,
mărăcine alb, mălăeţ şi mălaiul cucului.
Creşte în toată ţara, mai
mult în sudul şi estul ţării, din zona de câmpie până în ariile submontane,
răspândită în liziere, crânguri, tufărişuri, poieni, margini de pădure şi pe
versanţii însoriţi, urcând până la altitudinea de 1.400 metri.
Organele vegetale utilizate
în scopuri terapeutice sunt florile, frunzele şi fructele. Florile se culeg
manual, împreună cu frunzele în buchete, la începutul înfloririi, pe timp
însorit, după ce s-a ridicat roua, între orele 11-15. Se transportă în săculeţi
de pânză şi se usucă la umbră, în strat subţire, cu întoarcere zilnică pentru a
evita degradarea, de preferinţă în poduri acoperite cu tablă. Artificial se
usucă la temperaturi sub 350C.
Fructele cărnoase, comestibile se
recoltează manual, fără peduncul, de preferat toamna, după căderea brumei, când
sunt bine coapte şi au culoarea roşie şi gustul dulceag, uşor acru-astringent,
datorită conţinutului în vitamina C.
Fructele se deosebesc de
alte fructe roşii de toamnă prin aceea că păstrează resturile sepalelor în
partea superioară. Uscarea se face la umbră în încăperi încălzite şi bună
aerisire, iar artificial la temperaturi sub 350C pentru flori şi 700C pentru
fructe, cu ventilaţie continuă. Randamentul la uscare este 5:1 la flori şi
2,5:1 la fructe.
Se recomandă evitarea
culegerii florilor şi a fructelor de la tufele situate în vecinătatea imediată
a drumurilor intens circulate.
Paducelul se remarca prin conţinut bogat în substanţe bioactive
Puţine plante conţin în
organele vegetale o atât de mare diversitate de substanţe bioactive care
imprimă efecte directe asupra aparatului cardiovascular şi asupra sistemului
nervos. Cel mai activ este acidul crataegic, un compus triterpenic format din
trei acizi organici (cratagolic, neotegolic şi acantolic). Alte proprietăţi
terapeutice derivă din acţiunea unor derivaţi flavonoidici şi antocianici,
diferiţi acizi (ursolic, oleanolic, clorogenic, cafeic, citric, tartric), taninuri
de natură catehinică şi amine biogene (tiramină, amilamină, trimetilamină,
feniletilamină).
Parfumul florilor este dat
de un ulei eteric, bogat în aldehidă anisică, cu acţiune sedativ-cardiacă,
asemănătoare valerianei. De mare importanţă este şi conţinutul în vitamine (C
şi B) şi în săruri minerale.
Proprietăţile terapeutice
Păducelul are însuşiri
multiple, pe măsura conţinutului foarte variat de principii active existente în
flori, frunze şi fructe. În primul rând sunt luate în considerare acţiunile
exercitate asupra aparatului cardiovascular: vasodilatatoare în special la
nivelul vaselor coronariene şi periferice, hipotensive, brahicardizante,
tonic-cardiace şi tonotrope asupra miocardului datorită compuşilor flavonici.
În sistemul nervos central
acţionează prin efecte sedative, antispasmodice şi uşor hipnotice. În plus
acţionează ca bronhodilatator, febrifug şi stimulator al respiraţiei.
Alină bolile inimii
Efectele tămăduitoare ale
produselor sunt asigurate de amestecul complex al principiilor active care
acţionează sinergic asupra diferitelor afecţiuni maladive.
Se pare că nu există în
natură un prieten mai bun al inimii decât păducelul, care intră în rândul
remediilor cu cea mai mare eficienţă în prevenirea şi tratarea bolilor cardiace
şi vasculare, mai ales dacă au la bază un substrat nervos.
Dintre aceste afecţiuni pot
fi menţionate:
– insuficienţă cardiacă
manifestată prin miocardită, cardiopatie ischemică (dureroasă sau nedureroasă)
şi riscul acceselor de angină pectorală (Angor pectoris);
– hipertensiune arterială
şi tensiune oscilantă care sunt reglate prin îmbunătăţirea vascularizaţiei, în
urma vasodilataţiei arteriale, coronariene şi periferice;
– tulburări de ritm cardiac
cu extrasistole, palpitaţii, tahicardie paroxistică, aritmii, spasme vasculare
şi bufeuri congestive;
– ateroscleroză coronariană
cu blocarea sau reducerea fluxului de sânge oxigenat de la inimă spre creier,
tratamentele având rolul de a îmbunătăţi circulaţia la nivelul scoarţei
cerebrale şi de a preveni accidentele cerebrale (congestie);
– nevroze cardiace şi stări
de excitabilitate cu aritmie perceptibilă.
În toate aceste boli
cardiovasculare, efectele benefice ale tratamentelor cu preparate din păducel
sunt recunoscute de toţi medicii terapeuţi, care apreciază acţiunea stimulatoare
asupra activităţii inimii bolnave, şi întărirea forţei de contracţie, mai ales
după sechele post-infarct. În bolile cardiace degenerative se inhibă
pătrunderea ionilor de calciu în celulele miocardice şi se reia nutriţia optimă
a muşchiului cardiac.
Calmează afecţiunile sistemului
nervos
Un tratament bine condus
are un rol esenţial în calmarea sistemului nervos, intervenind în:
– stări de nervozitate şi
distonii neurovegetative (spaime, atacuri de panică, ameţeli, migrene, ţiuituri
în urechi);
– emotivitate excesivă la
persoane cu labilitate psihică, sensibile, irascibile şi permanent agitate;
– insomnii, dureri de cap,
oboseală, stări de anxietate şi depresie psihică;
– agresivitate şi tulburări
de comportament la copiii impulsivi, cu tendinţe spre bătăi, distrugeri,
ţipete, violenţă verbală.
S-a constatat că păducelul
are un rol important în oxigenarea şi hrănirea celulelor nervoase, mărind
capacitatea de apărare a organismului.
Combate tulburările de pubertate
De multă vreme au fost
constatate acţiunile favorabile în prevenirea şi combaterea tulburărilor de
pubertate şi de menopauză cu bufeuri, insomnii sau stări de nervozitate şi
nelinişte la femei.
Alte efecte au fost
evidenţiate în reducerea colesterolului, în unele afecţiuni degestive (diaree,
dizenterie, dispepsii, litiază biliară), iar în uz extern, contra unor boli de
piele (panariţiu, lichen, bătături, mâncărimi pe tălpi şi între degetele
picioarelor).
Păducelul – laptele bătrânilor
La persoanele de vârstă
înaintată, păducelul este cel mai bun remediu în fazele de degenerare a
cordului, previne alterarea capacităţii mentale specifică senilităţii,
îndepărtează depresiile psihice şi simptomele bolii Alzheimer. Creşte cu 40%
capacitatea de efort fizic şi intelectual, respiraţia este mai bine reglată,
iar inima are o rezistenţă sporită la solicitările îndelungate şi la stresul
cotidian.
Tinctura de păducel
Extractele de păducel,
obţinute în alcool, macerate, vin şi siropuri, sunt apreciate ca cele mai
eficiente medicamente de origine vegetală pentru dereglările cardiovasculare şi
ale sistemului nervos.
Tinctura de păducel se
prepară din 20 g flori, frunze sau fructe uscate care se mărunţesc într-un
mojar sau se macină şi se pun la macerat în 100 ml alcool 600, timp de 10 zile,
într-un borcan închis ermetic. Se strecoară prin tifon în sticluţe închise la
culoare. În cantitate mai mare se iau 10 linguri plantă uscată la 500 ml alcool
600 care se macerează 14 zile. Se consumă intern câte 10-15 picături, diluate
în 50 ml apă, de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de mesele principale, în
cure de 3 săptămâni pe lună.
Tratamentele cu tinctură
pot avea efecte remarcabile, preventive şi curative, în primul rând în bolile
de inimă şi de circulaţie sanguină cum ar fi cardiopatia ischemică, angina
pectorală, hipertensiune arterială, nevroze şi aritmii cardiace (palpitaţii,
extrasistole de orice natură, tahicardie paroxistică) şi edeme cardiace cu
umflarea picioarelor şi mâinilor, ca urmare a acţiunii vasodilatatoare generale
şi coronariene şi de irigare normală a creierului şi inimii, prevenind
infarctul şi favorizând activitatea continuă a muşchiului cardiac.
La crizele de angină
pectorală, manifestate prin dureri acute în zona inimii sau ca o gheară spre
umărul stâng, bolnavul va fi întins la orizontală, în repaus absolut şi cu
capul mai sus, fără masaje sau gimnastică respiratorie şi va lua înghiţituri
rare de tinctură.
În combaterea
hipertensiunii arteriale, cura cu tinctură de păducel, eventual asociată cu
tinctură de talpa-gâştei, se face în paralel cu o alimentaţie vegetariană, cu
multe crudităţi, săracă în sare şi fără condimente iuţi.
Tinctura de păducel este
benefică şi în combaterea stărilor de nervozitate, emotivitate excesivă, la
epuizarea fizică sau psihică a organismului şi în starea de oboseală, amnezie,
tetanie şi anxietate, provocând un somn liniştitor.
Se poate sublinia că
tinctura de păducel se asociază bine cu tinctura de valeriană (în părţi egale)
din care se iau câte 30-50 picături de 3 ori pe zi, înainte de mese, cu efecte
deosebite în bolile de inimă şi de nervi. Luată în doze de 3-4 linguriţe pe zi,
în cure de câte o lună, tinctura de păducel are efecte excepţionale în oprirea
tulburărilor de menopauză, mai ales când se asociază cu dieta lacto-vegetariană
cu multe crudităţi.
Infuzia de păducel combate
palpitaţiile
Infuzia de păducel (flori,
frunze, fructe) se prepară din 1 linguriţă plantă uscată la 250 ml apă
clocotită; se infuzează acoperit timp de 10-15 minute, se strecoară şi se beau
2-3 ceaiuri neîndulcite pe zi, fracţionate în mai multe reprize, înainte de
mesele principale, în cure de 2-4 luni.
Efectele consumului de
infuzie sunt constatate imediat în prevenirea şi combaterea suferinţelor
cardiovasculare (palpitaţii, hipertensiune, angină pectorală), mai ales la
persoane de vârsta a treia. Calmează şi stabilizează stările nevrotice, alungă
gândurile stresante, atacurile de panică, emoţiile şi starea de anxietate
cuplată cu depresia psihică. După consum se produce un somn fără coşmaruri, iar
la femei se elimină tulburările de menopauză. La persoane cu varice pronunţate
la picioare este indicat să se bea zilnic un litru infuzie din flori de
păducel; în care s-a macerat, timp de minim o oră, coaja de la o lămâie, într-o
cură de 5 luni.
Pentru a avea efecte
sporite, infuzia de păducel se asociază cu valeriana sau cu talpa-gâştei iar
pentru a căpăta un gust plăcut se adaugă o cantitate mică dintr-o plantă
aromatică (tei, mentă, busuioc, lavandă).
Decoct indicat în enterocolită
Decoctul de păducel se
prepară prin macerarea fructelor zdrobite (100 g) în 200 ml apă rece. După 12
ore se fierbe timp de 5 minute, se infuzează acoperit 10-15 minute, se
strecoară şi se beau câte 2 căni pe zi având efecte cardiotonice sau în
tratarea enterocolitelor, a enteritei şi a unor infecţii genitale (leucoree).
Un decoct cu mare eficienţă în combaterea tulburărilor cardiace de origine
nervoasă se obţine dintr-un amestec de flori şi frunze de păducel (1,5 părţi),
talpa gâştei (4,5 părţi), rădăcini de valeriană (1,5 părţi), flori de tei (1,5
părţi), frunze de mentă (0,5 părţi) din care se beau câte două pahare pe zi.
Extern se utilizează sub
formă de comprese sau cataplasme în boli de piele sau la spălatul feţei pentru
curăţirea şi netezirea tenului.
Siropul de păducel, calmant
pentru copii şi adulţi
Siropul de păducel se
prepară într-un borcan de sticlă cu capac în care se pun, alternativ, un strat
de flori proaspete şi tocate mărunt şi un strat de miere de albine până la
umplerea borcanului, ultimul fiind stratul de aprox. 2 cm de miere. Borcanul se
închide ermetic şi se păstrează la întuneric şi la răcoare, timp de 4-5
săptămâni, după care se strecoară în sticluţe închise la culoare. Se ia câte o
lingură de 4 ori pe zi, în cure de lungă durată, având efecte excelente de
tonic-cardiac, calmant al sistemului nervos central şi al stării psihologice,
cu reducerea impulsurilor agresive ale copiilor şi adulţilor.
Pulberea de păducel se
prepară din flori uscate, măcinate fin, din care se ia câte o linguriţă de 3
ori pe zi, pe stomacul gol, înghiţind puţină apă, într-o cură de 3 luni.
Tratamentul favorizează
vascularizarea muşchiului cardiac, calibrarea vaselor de sânge care alimentează
inimă, elimină sechelele post-infarct şi stabilizează valorile tensiunii
arteriale. De asemenea, poate reduce cu 40% nivelul colesterolului din sânge
având acţiuni pozitive şi în tratarea arteritelor obliterante.
Vinul de păducel se prepară
din 50 g flori de păducel ^ 50 g vâsc care se macerează timp de 7 zile în 500
ml vin alb; se strecoară şi se bea câte ½ pahar înainte de mesele principale
având efecte în tulburări de menopauză, insomnii ale cardiacilor şi dispepsii
la stomac de origini nervoase.
Coloranţi pentru lână din fructe
coapte
În bucătăria fără foc se
foloseşte salata preparată din petale de păducel amestecate cu frunze fragede
de păpădie şi de spanac. Din fructele bine coapte se obţine o pastă care
foloseşte la creme sau la alte dulciuri.
În medicina veterinară se
recomandă pentru tratarea animalelor cu edeme cardiace, nevroze cardiace,
insuficienţă coronariană, degenerescenţă miocardică, miocardoză de natură
toxică şi infecţioasă.
Din fructele coapte se pot
obţine coloranţi vegetali pentru lână şi borangic dând culori ocru-închis şi
cafeniu-roşcat. Din buchete de flori, frunze se obţin culori ocru-închis în
diferite nuanţe.
Arbuşti de păducel pentru decorul
grădinilor
În parcuri şi grădini sunt
plantaţi arbuşti de păducel în scopuri ornamentale şi de protecţie ca gard viu
ghimpos, dând decoraţiuni frumos armonizate în combinaţii cu alte specii
dendrologice.
Cu cât ne aplecăm cu mai
mare atenţie asupra tainelor vindecării naturiste cu ajutorul darurilor
preţioase ascunse în imensitatea speciilor din flora globului, cu atât
descoperim, mai repede, că suntem înconjuraţi, la tot pasul, de minuni
tămăduitoare de care putem beneficia cu mari speranţe şi încredere.
Când privind primăvara un
arbust de păducel, încărcat cu flori albe ca neaua, avem în faţă expresia
frumuseţii şi tinereţii veşnice, izvorul de pace profundă, linişte şi puritate
sufletească. Albul florilor devine pentru noi un balsam al tuturor tensiunilor
emoţionale având rolul de a calma, alina şi purifica gândurile şi sentimentele.
Atât florile albe de
primăvară, cât şi fructele, care înroşesc colinele sub mângâierea razelor
palide ale soarelui de toamnă, au efecte aproape magice asupra persoanelor în
etate la care trecerea anilor a erodat ceva din mecanismele de funcţionare
neîntreruptă a inimii şi din capacităţile mentale
Preparatele din păducel,
considerate lactatele recomandate pentru bătrâni, sunt total lipsite de
nocivitate şi foarte bine tolerate de organism, contribuind la prelungirea
duratei de viaţă, cu păstrarea nealterată a facultăţilor fizice şi mentale.
