🐈🐈🐈🐈𝐏𝐈𝐒𝐈𝐂𝐈𝐋𝐄, 𝐌𝐈𝐒𝐈𝐔𝐍𝐄𝐀 𝐒𝐈 𝐑𝐄𝐆𝐀𝐓𝐔𝐋 𝐎𝐑𝐈𝐎𝐍

 

 🐈🐈🐈🐈𝐏𝐈𝐒𝐈𝐂𝐈𝐋𝐄, 𝐌𝐈𝐒𝐈𝐔𝐍𝐄𝐀 𝐒𝐈 𝐑𝐄𝐆𝐀𝐓𝐔𝐋 𝐎𝐑𝐈𝐎𝐍

🐈🐈🐈𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭 𝐩𝐞 𝐏𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐭 𝐚𝐭𝐚̂𝐭 𝐝𝐞 𝐞𝐯𝐨𝐥𝐮𝐚𝐭𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐚̂𝐭 𝐧𝐮 𝐚𝐮 𝐚𝐯𝐮𝐭 𝐝𝐞 𝐢̂𝐧𝐯𝐚̆𝐭̦𝐚𝐭 𝐧𝐢𝐦𝐢𝐜 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐬̦𝐢, 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐮𝐫𝐦𝐚𝐫𝐞, 𝐧𝐮 𝐚𝐮 𝐚𝐯𝐮𝐭 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐧𝐨𝐢, 𝐝𝐚𝐫 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐚𝐢𝐜𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐧𝐞 𝐬𝐞𝐫𝐯𝐢, 𝐚 𝐧𝐞 𝐦𝐨𝐧𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐳𝐚 𝐞𝐯𝐨𝐥𝐮𝐭𝐢𝐚. 𝐀𝐮 𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐎𝐫𝐢𝐨𝐧, 𝐦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐭𝐞𝐥𝐚𝐭̦𝐢𝐞 𝐬𝐩𝐢𝐫𝐢𝐭𝐮𝐚𝐥𝐚̆, 𝐦𝐨𝐭𝐢𝐯 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐯𝐢𝐛𝐫𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐥𝐨𝐫 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐧 𝐚 𝟓-𝐚 𝐝𝐢𝐦𝐞𝐧𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐬̦𝐢 𝐞𝐧𝐞𝐫𝐠𝐢𝐚 𝐥𝐨𝐫 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐚𝐭𝐚̂𝐭 𝐝𝐞 𝐩𝐮𝐫𝐚̆. Sunt chiar, foarte independente și au particularitatea de a păstra casele și energia planetei în înaltă frecvență de lumina.Pisicile ne monitorizează evoluția. În timpul conviețuirii cu noi, ele transmit informații la dimensiunile superioare, servind ca radare și emițătoare. În plus, ca transformatoare de energie ajută la vindecare, jucând un rol similar cu cristalele.Au o legătură cu lumea magică, invizibilă. Pisica poate fi adesea în locuri cu flux redus de energie pentru a activa această zonă. De multe ori pisica sta privind fix .. ea vede cu siguranță lucruri pe care noi nu le vedem, de la insecte microscopice la ființe din alte dimensiuni.

𝐃𝐞 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐞 𝐨𝐫𝐢 𝐩𝐢𝐬𝐢𝐜𝐚 𝐦𝐞𝐫𝐠𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 𝐥𝐨𝐜 𝐢𝐳𝐨𝐥𝐚𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐬𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐠𝐞𝐦𝐚̆, 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐚𝐭𝐞𝐧𝐭̦𝐢𝐚 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐨 𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐞, 𝐜𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐟𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐚𝐥𝐞𝐫𝐭𝐚̆ 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐨 𝐝𝐚̆: 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐞𝐧𝐞𝐫𝐠𝐞𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐮𝐢 𝐥𝐨𝐜 𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐝𝐞 𝐢̂𝐦𝐛𝐮𝐧𝐚̆𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐫𝐢. 𝐏𝐫𝐨𝐛𝐥𝐞𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞, 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐬𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐳𝐢𝐥𝐧𝐢𝐜 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐚𝐛𝐬𝐨𝐫𝐛𝐢𝐭 𝐝𝐞 𝐩𝐢𝐬𝐢𝐜𝐚̆. Când dormim corpurile noastre astrale separate de corpul fizic și trecem la a cincea dimensiune, dimensiunea fără timp sau spațiu: dimensiunea în care ne aflăm când visăm.
Din cauza lipsei pregătirii, de cele mai multe ori nu vedem această dimensiune așa cum este ea, în schimb o „deghizăm” și o codificăm ca conținutul nostru psihic și inconștient.
Pisicile ne însoțesc adesea în aceste călătorii astrale sau ne protejează corpul astral, au grija de noi si ne ocrotesc, de spirite nedorite atunci când dormim. Iată motivele pentru care le place să doarmă cu noi în pat.
𝐎 𝐩𝐢𝐬𝐢𝐜𝐚̆ 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐜𝐚 𝐦𝐚𝐧𝐭𝐫𝐚 ,,𝐎𝐦 ``𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢, 𝐨 𝐟𝐫𝐞𝐜𝐯𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐧𝐝𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐢 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐟𝐞𝐫𝐚 𝐝𝐢𝐦𝐞𝐧𝐬𝐢𝐮𝐧𝐢, 𝐝𝐞𝐭𝐞𝐜𝐭𝐚 𝐛𝐨𝐥𝐢, 𝐯𝐢𝐧𝐝𝐞𝐜𝐚̆ 𝐜𝐚̂𝐦𝐩𝐮𝐥 𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐫𝐨𝐦𝐚𝐠𝐧𝐞𝐭𝐢𝐜, 𝐬𝐢𝐠𝐢𝐥𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐫𝐮𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐮𝐫𝐚 𝐬̦𝐢 𝐨𝐟𝐞𝐫𝐚̆ 𝐩𝐫𝐨𝐭𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐞 𝐩𝐞 𝐭𝐚̆𝐫𝐚̂𝐦𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐞𝐭𝐞𝐫𝐢𝐜𝐞.
𝐅𝐞𝐥𝐢𝐧𝐞𝐥𝐞, 𝐫𝐚̆𝐬𝐩𝐚̂𝐧𝐝𝐞𝐬𝐜 𝐩𝐚𝐜𝐞𝐚 , 𝐯𝐢𝐧𝐝𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬̦𝐢 𝐧𝐞 𝐚𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐜𝐮𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐫𝐞𝐥𝐚𝐱𝐚̆𝐦 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐮𝐧𝐝 𝐥𝐚 𝐧𝐢𝐯𝐞𝐥 𝐜𝐞𝐥𝐮𝐥𝐞 𝐬̦𝐢 𝐚𝐩𝐨𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐦𝐢𝐬̦𝐜𝐚̆𝐦 𝐦𝐢𝐧𝐮𝐧𝐚𝐭 𝐜𝐮 𝐦𝐢𝐬̦𝐜𝐚̆𝐫𝐢 𝐟𝐥𝐮𝐢𝐝𝐞 𝐝𝐞 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚̆.- -E.Montiel

PS.Nu stiu ce sa zic, dar si egiptenii le-au venerat tare. Chiar si arabii le apreciaza in detrimentul cainilor.

Sursa:Internet

O poveste impresionantă a unei prietenii adevărate

 

O poveste impresionantă a unei prietenii adevărate

Pisica vizitează în fiecare zi curtea casei în căutarea prietenei sale canine care a murit !😢

O prietenie despre care doar animalele sunt capabile să ne înveţe. Prietenie fără interese, în adevăratul sens al cuvântului.

A trecut un an de când Gracie, cea mai bună prietenă al lui Baby Grey, a murit, dar pisica apare încă în locul şi la ora la care obişnuiau să se vadă.

Precum un ceas, Baby Grey intră în curte şi stă în dreptul uşii glisante, sperând că prietena ei va veni în fugă şi o va găsi la fereastră. Neclintită, ea aşteaptă acolo uneori 20 de minute, alteori chiar mai mult.

Shea Belew Brennaman, proprietara lui Gracie, este profesoară în Decatur, Alabama şi a observat pentru prima dată misterioasa pisică venind în vizită în urmă cu doi ani şi jumătate. „Nimeni nu-i ştie numele”, a spus Brennaman. „Eu şi familia mea am poreclit-o Baby Grey.”

Când Baby Gray a intrat pentru prima oară în curtea lui Brennaman, a fost întâmpinată de Gracie, un câine de pază care era mai interesat să-şi facă prieteni decât să sperie intruşii.

„Gracie era o femelă eskimo american şi stătea afară bună parte din zi”, a spus Brennaman. „Iubea natura şi, în timp ce era o ocrotitoare a casei noastre, era prietenă cu toate celelalte animale cu care interacţiona.”

Gracie adora să-şi facă prieteni

Gracie era prietenă cu tot ce mişca pe proprietatea ei, de la veveriţe şi iepuri până la şoimi şi alte zburătoare. Şi era dornică să afle mai multe despre noua vizitatoare.

„Gracie a acceptat-o în curtea noastră imediat, iar cele două au devenit rapid cele mai bune prietene”, a spus Brennaman.

O dată cu trecerea timpului, vizitele lui Baby Gray au devenit tot mai dese. Gracie a fost întotdeauna o gazdă generoasă atunci când prietena ei felină îşi făcea apariţia. Şi părea că cele două animale şi-au găsit ceva familiar una în cealaltă.

„Lăsăm câteva roşii pentru Gracie pe pridvorul nostru, întrucât erau recompensele ei preferate, iar ea le împărţea cu pisica”, a spus Brennaman, „ceea ce era uimitor deoarece Gracie a fost foarte pretenţioasă în privinţa împărţitului mâncării”.

„Când Baby Gray a început să vină frecvent, cele două animale împărţeau mâncarea şi se relaxau la soare”, a spus ea. „Să stea tolănită în razele soarelui era activitatea ei favorită”.

În timp ce Brennaman se minuna de relaţia strânsă a animalelor, părea să fie în acord cu personalitatea câinelui. Gracie ar fi făcut orice pentru prietenii şi familia ei – inclusiv când şi-a salvat stăpâna de la atacul unui mocasin de apă, pe când era doar un pui de 8 luni.

„Avea o personalitate adorabilă”, îşi aminteşte Brennaman. „[Era] prietena tuturor şi era ca o mamă, în special cu Yorkie-ul nostru.”

La sfârşitul lunii octombrie 2017, imediat după ce a împlinit 12 ani, Brennaman a observat că Gracie a devenit apatică. O vizită la veterinar şi numeroase teste şi radiografii au dezvăluit cauza: Gracie avea un limfom agresiv.

„Gracie şi-a petrecut restul zilelor rămase pe veranda răcoroasă”, povesteşte Brennaman. „Cred că o parte din ea avea nevoie de alinare, dar, în realitate, îşi lua adio de la curtea în care trăise şi de la toţi prietenii ei.”

Iar Baby Grey era nelipsită de acolo.

„Baby Gray a venit să o vadă de mai multe ori în ultimele sale zile şi, cu toate că nu mai erau roşii pentru a le împărţi, cele două stăteau pe verandă doar pentru a fi una lângă cealaltă”, a adăugat femeia. „Aveau acel tip de legătură în care nu e nevoie să spui sau să faci ceva. Au vrut doar să fie una lângă alta.

Gracie a închis ochii în noiembrie 2017, la mai puţin de o lună după ce a fost diagnosticată cu cancer. Şi deşi moartea căţeluşei a fost un moment dificil pentru toată lumea, Baby Grey pare să-şi fi găsit o modalitate de a-şi alina durerea, realizând un ritual special în amintirea prietenei ei.

Felina refuză să creadă că prietena ei nu mai este…

„De la moartea lui Gracie, de câteva ori pe săptămână, Baby Gray vine pe veranda noastră”, spune Brennaman. „Vine mai întâi la uşă şi o caută pe Gracie. Nu ştiu cât aşteaptă, dar uneori stă chiar şi 20 de minute, apoi pleacă spre balcon unde stă o vreme înainte să se culce în căldura soarelui.”

Brennaman aşteaptă cu nerăbdare vizitele lui Baby Gray. Şi deşi urăşte să vadă pisica suferind, femeia are parte şi câteva sentimente înălţătoare.

„Mi se frânge inima când o văd pe Baby Gray căutând-o încă pe Gracie”, mărturiseşte Brennaman, „Dar în acelaşi timp îmi oferă atât de multă speranţă că aceste animale au stabilit o legătură atât de puternică.”

De ce binele este rasplatit cu rau..

 

De ce binele este rasplatit cu rau...

        Intr-o zi o necunoscuta a batut la usa unui intelept batran. Plangand, ea i-a povestit istoria sa.

— Nu stiu cum ar trebui sa traiesc mai departe… — a spus ea cu glasul tremurand. — Intotdeauna m-am comportat cu oamenii asa cum doream ca ei sa se comporte cu mine, eram sincera cu ei si imi deschideam sufletul inaintea lor… Cand aveam posibilitatea, incercam sa le fac tuturor numai bine, fara sa astept ceva in schimb. Ii ajutam cu ce puteam. Eu intr-adevar faceam totul dezinteresat, iar in schimb primeam doar rautate si batjocoriri. Ma doare acest lucru si pur si simplu am obosit… Va implor, spuneti-mi ce sa fac?

        Inteleptul a ascultat-o rabdator si apoi i-a dat tinerei un sfat.

— Scoate-ti toate hainele si plimba-te complet goala pe strazile orasului — i-a spus linistit staretul.

— Ma iertati, dar inca nu am innebunit… Dumneavoastra, probabil, glumiti sau sunteti nebun! Daca as face asa ceva, nu stiu ce as putea sa astept de la trecatori… Cineva chiar poate sa ma dezonoreze sau sa-si bata joc de mine…

        Inteleptul s-a ridicat brusc, a deschis usa si a pus o oglinda pe masa.

— Iti este rusine sa iesi dezbracata pe strada, dar nu te sfiesti deloc sa umbli prin lume cu sufletul dezbracat, deschis, precum aceasta usa. Le permiti tuturor sa intre acolo. Sufletul este o oglinda. De aceea, noi vedem propriile noastre reflectii in ceilalti oameni. Sufletele lor sunt pline de rautate si vicii — ei vad anume o astfel de imagine, cand privesc in sufletul tau curat. Ei nu au suficient curaj si putere ca sa recunoasca ca tu esti mai buna decat ei si ca sa se schimbe. Din pacate, aceasta este soarta celor cu adevarat curajosi…

— Atunci ce ar trebui sa fac? Cum as putea sa schimb aceasta situatie, daca, de principiu, nimic nu depinde de mine?

— Vino cu mine, vreau sa-ti arat ceva… Priveste, aceasta este gradina mea. De multi ani ud aceste flori nemaipomenit de frumoase si le ingrijesc. Sincer vorbind, eu niciodata nu am vazut cum se deschid bobocii lor. Tot ce am putut vedea sunt florile deja inflorite, care te atrag cu frumusetea si aroma lor.

        Copilo, invata de la natura…

Priveste aceste flori minunate si procedeaza ca ele — deschideti cu atentie inima in fata oamenilor, pentru ca ei sa nu observe acest lucru.

Deschideti sufletul in fata oamenilor buni.

Pleaca de langa cei care iti rup petalele, te arunca la pamant si te calca in picioare. Aceste buruieni inca nu au crescut pana la nivelul tau. De aceea, nu ii poti ajuta. Ei vor vedea in tine doar hidoasele lor reflectii.

 

Sursa: Interetul

 

Legenda bradului

 

 Legenda bradului

Legenda spune ca atunci cand a venit prima toamna pe lume toate pasarile s-au grabit sa plece spre tari mai calde. Una singura mai ramasese: o pasarica mica si zgribulita, pe o creanga de la marginea codrului. Avea, saracuta, o aripa rupta si nu putea sa zboare prea mult. S-a dus sa ceara ajutorul unui copac, caci acesta avand radacini puternice, de buna seama ca nu va pleca nicaieri si va sti cum sa infrunte frigul si crivatul iernii. S-a dus mai intai la stejar, vazandu-l mai falnic:

– Te rog frumos, lasa-ma sa traiesc printre ramurile tale, caci vine iarna si voi muri fara adapost!

– Nu pot, i-a raspuns semet stejarul, nu vreau sa-mi mananci ghindele. Cauta-ti de drum!

S-a dus, biata pasarica, si la un fag, dar nici acesta nu s-a indurat sa o gazduiasca:

– Imi pare rau, i-a zis fagul ingrijorat de vantul ce se intetea. Am deja destule griji si iarna o sa fie grea. Nu pot sa te ajut.

Si tot asa, de la un copac la altul… Biata pasarica nici nu stia incotro sa se mai indrepte, cand, trecand pe langa brad, auzi spre mirarea si bucuria ei:

– Ei, pasarica, nu te mai framanta I Daca vrei ramai la mine. Poti sta pe oricare dintre crengile mele si impreuna vom trece noi si peste iarna ce vine!

Bucuroasa, pasarea isi facu degraba un culcus pe una dintre ramurile bradului.

Si chiar din noaptea aceea vantul rece incepu sa sufle. Palide, una cate una, frunzele pomilor cadeau la pamant. Doar frunzele bradului ramaneau verzi, toti fiind uimiti de asa minune. Si vantul se mira nespus, asa ca s-a dus chiar inaintea Creatorului:

– Doamne, lasa-ma sa scutur si frunzele bradului, asa cum fac cu toti copacii. ..

– Nu, i-a raspuns Dumnezeu vantului. Bradului sa nu-i faci nimic, caci a fost bun cu biata pasarica. De el sa nu te atingi!

 

Si de atunci, toti copacii isi pierd haina lor de frunze si flori, doar bradul isi pastreaza totdeauna frunzele verzi, fie vara, fie iarna.

LEGENDA FIICEI LUI DUMNEZEU

 

LEGENDA FIICEI LUI DUMNEZEU

In tara nu mai plouase de ani intregi. Era atat de cald si de uscat incat pana si florile se uscasera, iarba era parjolita si chiar si marii copaci, puternici inainte, erau pe moarte. Apa secase in rauri si in fantani. Vacile, cainii, caii, pasarile si tot poporul mureau de sete. Lumea incepea sa se imbolnaveasca.

Intr-un sat uitat de lume exista o fetita a carei mama era foarte bolnava.

"O sa plec de aici si o sa merg kilometri intregi, nopti si zile.. pana cand voi gasi niste apa. Stiu ca mama mea va fi mai bine dupa ce va bea putina apa curata. Trebuie sa fac acest sacrificiu pentru ea." - si-a spus ea

Fetita a luat un ulcior cu ea si a plecat in cautare de apa. Dupa zile intregi de cautare, ea a gasit pe varful unui munte un mic izvor. Era aproape secat. Apa scazuse mult, insa curgea putin de sub stanca. Fetita a tinut ulciorul ei cu grija si a prins cateva picaturi. A asteptat o lunga perioada de timp pana cand ulciorul s-a umplut cu apa. Apoi a pornit din nou la drum, de data aceasta catre casa, fericita ca isi poate face mama bine.

Pe drum, fetita a intalnit un caine mic, bolnav. El abia mai putea merge, gafaia, gura ii era larg deschisa si gatul uscat.

"Oh, catel sarac ce esti. Iti este atat de sete. Nu saracesc eu de la cateva picaturi de apa. Iti vor da un pic si va ramane suficienta apa si pentru mama mea."

Asa ca fetita a turnat putina apa in palma ei si a tinut-o pentru catel. El a baut rapid tot si imediat s-a simtit mult mai bine, incat a inceput sa alerge si sa latre de fericire.

Micuta nu a observat, insa ulciorul ei murdar s-a transformat intr-un ulcior din argint care s-a umplut din nou de apa (chiar asa cum fusese inainte).

Fetita s-a gandit la mama ei si imediat a grabit pasii pentru a ajunge cat mai repede la ea. Ea a ajuns acasa intr-o seara, aproape pe intuneric. A impins usa casei si s-a grabit catre patul mamei sale bolnave. Cand a intrat in camera, a dat peste bunicul ei, un batranel care plecase de acasa doar pentru a avea grija de fiica lui. Extrem de obosit si de insetat, nici nu mai putea vorbi cu nepoata lui, asa ca a luat-o si a strans-o tare in brate.

"Da-i niste apa. A muncit din greu toata ziua si are nevoie de mult mai multa decat mine."

Fetita a intins ulciorul, iar batranelul a baut o parte din apa. S-a simtit mult mai puternic, asa ca imediat a mers la fiica lui pentru a o ajuta sa se ridice. Fetita nu a observat ca, din nou, ulciorul s-a transformat... insa de data aceasta el era din aur si era plin de apa, asa cum il luase fetita de pe varful muntelui.

Ea si-a ajutat mama sa bea... imediat femeia s-a simtit mult mai bine. Cand a terminat, in ulcior mai era putina apa. Fetita a vrut sa bea si ea, insa atunci ea a auzit o bataie in usa. Era un strain... palid si acoperit de praf, probabil strabatuse un drum foarte lung.

"Mi-este foarte sete si simt ca daca nu beau o gura o sa mor imediat. Imi puteti da si mie putina apa?"

Fetita si-a spus in gand: "El sigur are mai multa nevoie decat am eu..." si i-a intins ulciorul strainului.

Strainul a zambit, a luat ulciorul in mama si imediat ce l-a atins l-a transformat intr-un ulcior de diamant. El l-a intors invers si toata apa a curs pe pamant.... in acel loc s-a format o fantana uriasa, cu apa rece, proaspata si limpede, suficienta pentru toti oamenii si toate animalele din acel set.

Insa, in scurt timp, strainul a disparut... fetita a privit catre cer, care era fara nori. Dintr-o data ea a observat ca pe cer aparusera cateva stele care luasera forma ulciorului de diamant. Acele stele stralucesc si acum si ne amintesc de fetita cu un suflet incredibil, dispusa sa ajute oamenii din jurul ei. Acele stele formeaza Carul Mare.

 

pilda spusa de J.Berg Esenwein si Marietta Stockard

sursa : internet

Spiridusii si cizmarul

 

Spiridusii si cizmarul

A fost o data ca niciodata un cizmar care muncea mult si era cinstit dar care nu reusea sa castige suficient cat sa traiasca bine; si cand tot ce avea se dusese, reusise sa isi pastreze o bucata de piele ca sa faca o singura pereche de pantofi.

Inainte sa se duca la culcare, a taiat aceasta bucata de piele si a pregatit-o pentru a doua zi ca sa faca din ea dimineata o pereche de pantofi. Constiinta ii era curata si inima usoara, in ciuda problemelor pe care le avea, asa ca s-a dus la culcare linistit, lasand toate grijile lui in seama lui Dumnezeu. In curand a adormit.

A doua zi dimineata, dupa ce si-a spus rugaciunile, s-a dus sa se apuce de munca.

Nu mica i-a fost mirarea cand, spre uluirea lui, pe masa de lucru statea perechea de pantofi deja facuta! Bunul om nu stia ce sa spuna sau sa creada despre o asemenea intamplare ciudata. S-a uitat cu atentie la cum s-au facut pantofii. Nu era nici macar o singura greseala, totul era perfect. Aratau ca o opera de arta!

In aceeasi zi a venit un client iar pantofii i s-au potrivit asa de bine incat a platit un pret mult mai mare pentru el. Bunul cizmar a cumparat cu banii aceia piele pentru inca doua perechi de pantofi. Seara a taiat pielea si s-a culcat devreme ca sa se trezeasca devreme a doua zi si sa se apuce de treaba. Dar a doua zi treaba lui fusese facuta. Pe masa de lucru erau doua perechi perfecte de pantofi. Au sosit in curand cumparatorii care i-au platit multi bani pe acesti pantofi minunati iar cizmarul a cumparat piele pentru inca patru perechi de pantofi.

A doua zi in zori din nou a gasit pantofii deja facuti si asezati pe masa de lucru, spre bucuria cizmarului.

Intr-o seara, in preajma Craciunului, in timp ce el si sotia lui stateau de vorba in dreptul focului din soba, el i-a spus: “As vrea sa raman treaz si sa ma uit la noapte, poate asa voi vedea cine vine sa ma ajute si face munca in locul meu”. Sotiei lui i-a placut aceasta idee. Au lasat o lumina de veghe sa arda si s-au ascuns amandoi intr-un colt de camera, in spatele unei perdele, ca sa vada ce se intampla.

De indata ce s-a facut miezul noptii, au venit in incapere doi mici spiridusi. S-au asezat la masa de lucru a cizmarului, au luat toata pielea deja taiata de acesta si au inceput sa munceasca cu degetele lor cu o viteza uluitoare ca cizmarul se minuna si nu isi putea lua ochii de la ei. Si au muncit pana cand au terminat totul iar pantofii facuti de ei au fost asezati pe masa de lucru.

Acest lucru se intampla aproape de rasaritul soarelui, cand ei au luat-o la fuga cu viteza fulgerului.

A doua zi, sotia cizmarului a spus: “Acesti spiridusi ne-au imbogatit iar noi le suntem recunoscatori si vreau sa le dam si noi ceva in schimb. Mi-a parut rau cand i-am vazut plecand asa de repede si am vazut ca nu au deloc hainute calduroase. Eu le voi face cate o camasa, vesta si haina, dar si o pereche de pantaloni iar tu le vei face fiecaruia cate o pereche de pantofi”.

Acest gand l-a bucurat foarte mult pe bunul cizmar. Intr-o seara, dupa ce totul fusese facut, ei au asezat pe masa de lucru hainele si pantofii pentru spiridusi in locul bucatilor de piele pentru pantofi, asa cum procedau mereu, ca sa vada ce vor face spiridusii.

La miezul noptii spiridusii au venit, cantand si dansand prin camera si s-au dus sa se aseze la munca ca de obicei. Dar cand au vazut hainele si pantofii pentru ei au izbucnit in rasete de bucurie si pareau foarte entuziasmati.

S-au imbracat, s-au admirat unul pe celalalt, au dansat si au cantat fericiti prin camera pana au iesit afara si s-au facut nevazuti in noapte.

Bunul cizmar si sotia lui nu i-au mai vazut de atunci niciodata; dar totul a mers foarte bine pentru ei de atunci in continuare, pentru tot restul vietii lor.

 

Poveste de craciun, de fratii Grimm

O poveste de Craciun: Ajutorul de Craciun 🎅

 

O poveste de Craciun: Ajutorul de Craciun 

    Iepurasul nu a avut alta treaba decat sa ii dea ursuletului drept cadou o carte colorata. In aceasta carte, pe fiecare pagina se aflau poze care mai de care mai minunate! Pe o pagina, piticii incarcau sania lui Mos Craciun, pe alta ingerasii zburau pe langa ferestrele luminate ale oamenilor, iar apoi, pe o pagina intreaga – doar Mos Craciun cu sania lui…. Si copii, copii, copii… Cat de mult isi dorea sa mearga sa se joace si el cu copiii, sa fie cu ei in acea zi de sarbatoare…

Dar cum? Cine va da voie unui urs sa intre in casa? Cine?

    In acel moment, in camera intra ursoaica. Isi scutura cojocul de fulgii de nea si spuse:

– Vai ce iarna! Ce zapada! E timpul pentru un somn lung.

– O, mama, hai sa asteptam macar Craciunul!

– Craciunul este numai pentru oameni! Hai intra in pat!

Ursuletul se acoperi cu plapuma, dar somnul nu voia sa vina. In fata ochilor vedea doar pozele din carte.

– Daca as fi fost un ingeras, ca sa pot zbura la copii… Dar pentru un grasun asa ca mine, mi-ar trebui niste aripi uriase!

Doua lacrimi aparura in ochii lui si alunecara pe obraz.

– Nu esti gras, dar esti plangacios! se auzi un glas.

– Cine esti tu? Nu pot sa te vad in intuneric…

– Nici la lumina nu m-ai putea vedea, pentru ca eu sunt Spiridusul padurii. Nu plange! Nimic nu este imposibil, daca iti doresti cu adevarat! Trebuie doar sa fii curajos si puternic!

– Eu sunt si curajos si puternic! ii raspunse repede ursuletul.

– Atunci am sa te duc intr-un loc nemaiintalnit!

Iar Spiridusul ii sopti ceva la ureche.

– Iti place?

– Este nemaipomenit! Doar un singur lucru ma nelinisteste. Daca mama se trezeste, se va speria tare.

    Insa ursuletul se imbraca, isi saruta mama care dormea adanc si iesi afara.            Padurea inzapezita arata extraordinar. La inceput, amandoi mergeau printre copaci, dar deodata ursuletului i se paru ca zboara.

– Intr-adevar zburam, ii explica spiridusul padurii. Aproape am ajuns… Aterizam pe pamant… Iar acum, trebuie sa te imbrac la fel ca un piticel. Iti trebuie paltonas, o caciulita cu clopotel si o barba alba… Iata!

 

    Ursuletul se privi si nu-i venea sa creada ca tot ceea ce ii spusese spiridusul padurii chiar se indeplinise.

– Esti gata! Pitic si jumatate! Ascunde-te in aceasta sanie, printre cadouri si nimeni nu te va vedea!

    Ursuletul aproape ca nu-l auzi. Se afla in sania plina cu cadouri si nici nu mai clipea de uimire. Mos Craciun, in carne si oase, se afla langa sanie!

In jur, piticii lui umblau de colo colo.

– Acesta este ultimul pachet, Mosule! Vrei sa vina cineva cu tine?

– Nu, nu! Ati lucrat destul! Sunteti deja obositi. O sa ma descurc singur! Ramaneti cu bine!

– Drum bun, Mosule! ii urara piticii.

– Drum bun si tie, Ursuletule! sopti spiridusul.

    Sania porni ca o sageata.

“O, Doamne! Oare visez?!” gandi ursuletul si se ciupi de nas, insa asa de puternic incat scoase un tipat.

    Printre cadouri, un pitic ascuns il atinse pe umeri si ii sopti.

– Liniste, nu ne da de gol ca suntem aici!

– Deci totusi cineva a mai venit cu mine! spuse Mos Craciun fara sa se intoarca.     Ce pitici buni sunteti. E bine cand am pe cineva care sa ma ajute!

Ursuletul nu indrazni sa scoata o vorba. Ce fel de ajutor era el? Era un urs obisnuit. Curand sania se opri in fata unei case luminate si Mos Craciun cobori.

– Sa vedem ce cadouri vom lasa aici. Oho, ce multe sunt! Avem ceva de munca…

– Eu pot sa car multe! spuse ursuletul cu mainile intinse.

– Iti ajung atatea, spuse Mos Craciun. O sa le scapi pe jos!

Ursuletul pasi spre casa cu ferestre luminate. De acolo se auzea un cantecel pentru copii.

Mos Craciun soseste de departe…

Clopoteii se aud lin in noapte…

Toti copilasii in jurul bradului pasesc,

Asteapta papusi, dulciuri si ursuleti.

 

Ursuletul tocmai intra, cand auzi ultimul cuvant.

– Doamne! Deja stiu ca sosesc! spuse el speriat si, impiedicandu-se, cazu pe podea iar cadourile se imprastiara pe jos. Deodata se auzira niste pasi care se apropiau de el si cineva il ajuta sa se ridice.

– Eu… se fastaci ursuletul, plecand capul de rusine… Iata ce am facut… Voiam doar sa….

– Nu-i nimic! Oricui i se poate intampla. Bun venit, draga piticule, il mangaie cu blandete o labuta.

Ursuletul amuti! Asta nu era o manuta de copil, ci o laba de urs. Fara sa se gandeasca, ursuletul o apuca si spuse:

– Salutare, frate necunoscut! Cum ai ajuns aici?

– Eu sunt Alex, ii raspunse “ursul” si isi dadu jos masca de pe fata. Dupa cum vezi, nu sunt un urs adevarat.

– Iar eu sunt adevarat! spuse ursuletul care isi dadu jos gluga si barba falsa.

Copiii au scos un tipat de uimire! In fata lor statea un urs adevarat, dar era asa de nostim in costumul acela de pitic incat incaperea incepu sa rasune de rasul lor.

– Ce nu se poate intampla de Craciun! se auzi ca din senin vocea altui pitic si il trase pe ursulet de mana. Liniste! Eu sunt piticul din sanie, Neindemanaticul! Stai linistit, se pare ca te plac!

Cu cat ursuletul se linistea mai mult, cu atat mai tare se nelinistea Mos Craciun afara…

“Sunt sigur ca acela a fost Neindemanaticul! Ce-o fi facut? Trebuie sa intru!”.

Si dupa ce lua si restul de cadouri, porni cu pasi lenti inspre cladire.

– Craciun fericit, copii! le ura el.

 

    Neindemanaticul il cunoscu dupa voce si striga:

– Copii, intampinati-l pe Mos Craciun! Iata-l!

    Se indrepta in graba spre el si, fara sa vrea, il calca pe picior.

– Bine ai venit, Mos Craciun! strigara cu bucurie copiii.

    Apoi venira unul dupa altul, isi luara cadoul si ii multumira Mosului. La urma, sosi si randul ursuletului sa se infatiseze Mosului, insa nu pentru a capata un cadou ci pentru a-i cere iertare.

– Iarta-ma, Mosule! Eu le-am…scapat fara sa vreau…

– Ca sa vezi ce surpriza! zambi bunul batran.

– Si tu sarbatoresti impreuna cu copiii? Ce cadou vrei sa primesti?

    Neindemanaticul ii dadu in graba un pachet:

– Iata, Mosule! O punga plina cu prajiturele cu miere, fructe uscate si aceasta caciulita cu clopotel.

– Minunat! Te descurci din ce in ce mai bine, Neindemanaticule! Ei, Ursuletule, sper sa iti placa aceste cadouri…

– Iti multumesc, Mos Craciun! Imi plac, dar nu prea le merit… Vreau sa spun…

In fata lui insa ceva stralucea. Acestea erau stelute… stelutele Spiridusului padurii.

– Este deja timpul, Ursuletule! il indemna acesta in soapta.

Ursuletul simti din nou ca zboara. Spiridusul padurii il lasa exact langa patul lui.

– Iti multumesc, ii spuse Ursuletul. Nu voi uita niciodata aceasta noapte! Ia o prajitura cu miere! Sau preferi fructe uscate? Poftim!

– Daca esti de acord, le voi pune sub perna iepurasilor, a veveritelor si a aricilor! spuse spiridusul si disparu.

    Iar ursuletul puse caciulita cu clopotel langa perna si se baga in pat, alaturi de mama lui.

– Craciun fericit, mama! La primavara, o sa-ti cer iertare!

 

O povata!

 

Un tânăr student a ieșit la plimbare cu profesorul său. În timp   se plimbau, pe cealaltă parte a drumului, studentul a văzut o pereche veche de pantofi, care pesemne că aparțineau țăranului sărac care lucra în câmp în apropiere și deja își termina lucrul.

Studentul îi spuse profesorului: ,,Haideți să glumim pe seama acestui țăran. Să-i ascundem încălțămintea și să-l urmărim, în ascuns, să vedem ce va face".

Atunci profesorul îi răspunse: ,,Tinere, niciodată să nu glumești pe seama scârbei și durerii altuia. Dar de vreme ce ești bogat, poți să te bucuri de următorul fapt - pune câte o monedă de aur în fiecare pantof apoi ne vom ascunde în tufiș și vom privi reacția lui". Studentul așa a și făcut și ei s-au ascuns în tufișul cel mai apropiat. Țăranul, în curând și-a terminat lucrul și a venit la locul unde și-a lăsat pantofii și paltonul.

În timp ce se încălța, a simțit ceva în pantoful său. La început a crezut că e o piatră, dar în curând și-a dat seama că e o monedă de aur. El a rămas uimit văzând moneda de aur, a privit gânditor în jur, un oarecare timp, dar nu văzu pe nimeni. A pus moneda în buzunar și a început să încalțe al doilea pantof, dar spre uimirea lui, a găsit și acolo o monedă de aur.

Deodată, fiind profund uimit, a căzut in genunchi, și-a îndreptat fața spre cer și a început să se roage și să mulțumească.

În rugăciunea sa el a pomenit-o pe soția sa grav bolnavă, pe copiii săi care nu au ce mânca, și acum, datorită unei mâini invizibile, care i-a dăruit monedele, ei în sfârșit vor fi salvați.

Studentul sta și privea, șocat, cu ochii plini de lacrimi. Profesorul îl întrebă: ,,Dacă ai fi glumit în modul în care ai dorit la început, ai fi fost mai fericit decât te simți acum?".

Tânărul a răspuns: ,,D-le profesor, mi-ați dat o lecție pe care nu o voi uita niciodată! Acuma am înțeles cuvintele pe care nu le înțelegeam mai înainte: cel ce dăruiește este mai fericit decât cel ce primește! Prin urmare, dacă vrei să faci un bine, grăbește-te că nu vei regreta. Urmează-ți glasul conștiinței și nu te abate din calea virtuților."

Legenda Regelui Solomon

 

Legenda Regelui Solomon – Pilda inteleapta in care se regaseste toata intelepciunea lumii

    Cand regele Solomon a coborit de pe munte, dupa rasarit, cei adunati la poalele sale au spus:

– Esti o sursa de inspiratie pentru noi. Cuvintele tale transforma inimi si intelepciunea ta lumineaza mintea. Vrem sa te ascultam. Spune-ne: cine suntem noi?”

    El a zambit si a spus:

– Sunteti lumina lumii, stelele, templul adevarului. In fiecare dintre voi este Universul. Patrundeti cu mintea inimile voastre, intrebati-va inima, ascultati prin dragostea voastra. Binecuvantati sunt cei care cunosc limba lui Dumnezeu.

– Care este sensul vietii?

– Viata este calea, scopul si rasplata. Viata este un dans de iubire. Misiunea voastra este sa infloriti. A fi este un mare dar pentru lume. Viata voastra este povestea universului. Si, prin urmare, viata este mai frumoasa decat toate teoriile.

    Apreciati viata ca o sarbatoare, pentru ca viata este valoroasa in sine. Viata consta in prezent si a intelege prezentul inseamna a trai in prezent.

– De ce ne urmaresc necazurile?

– Ce semeni, aceea culegi. Nefericirea este alegerea voastra. Saracia este o creatie umana si amaraciunea este rodul ignorantei. Vina, pierderea puterii si poftele imprastie fericirea. Treziti-va, caci cersetorul este cel care nu-si da seama.

    Dar cei care nu au gasit Imparatia lui Dumnezeu in interior sunt fara adapost. Saracul este cel care pierde vremea. Nu transformati viata in stagnare. Nu lasati multimea sa va ruineze sufletul. Da, bogatia nu va fi blestemul vostru.

– Cum sa depasim necazurile?

– Nu va judecati, caci sunteti divini. Nu comparati sau separati. Multumiti pentru tot. Bucurati-va, pentru ca bucuria face minuni. Iubiti-va, pentru ca toti cei ce iubesc se iubesc si pe sine.

    Binecuvanteaza necazul, pentru ca cei curajosi gasesc calea de iesire. Rugati-va cu bucurie si necazul va va ocoli. Rugati-va, dar nu negociati cu Dumnezeu. Si aflati ca preaslavirea este cea mai buna rugaciune, iar fericirea este cea mai buna mancare pentru suflet.

– Care este calea spre fericire?

– Cei ce iubesc cu fericire, multumesc cu fericire. Gasesc pacea in fericire. Fericiti cei ce au gasit paradisul in ei insisi. Fericiti sunt cei care daruiesc cu bucurie si primesc daruri cu bucurie.

    Fericiti cei ce cauta luminarea. Fericiti sunt cei care asculta vocea lui Dumnezeu. Fericiti sunt cei ce-si indeplinesc menirea. Cei care au gustat contemplarea lui Dumnezeu sunt fericiti. Fericiti sa fie in armonie.

    Fericire care curge precum un rau. Fericire gata sa accepte fericirea. Fericiti cei intelepti. Cei realizati prin forte proprii. Cei ce binecuvanteaza viata. Creatorii de fericire. Cei liberi, cei care iarta.

– Care este secretul abundentei?

– Viata ta este cea mai mare bijuterie din vistieria lui Dumnezeu. Si Dumnezeu este bijuteria inimii omului. Bogatia din tine este inepuizabila, iar abundenta din jurul tau este nelimitata. Lumea este suficient de bogata pentru ca toti sa devina bogati. Prin urmare, cu cat dati mai mult, cu atat veti obtine mai mult.

    Fericirea este la usa. Deschide pentru abundenta. Si transforma totul in aurul vietii. Fericiti sunt cei care gasesc comorile in sine.

– Cum sa traim in lumina?

– Bea din orice moment al vietii, pentru ca viata netraita naste tristete. Si aflati ce este inauntru, apoi ce este in afara. Intunericul lumii se naste din intunericul inimii.

    Fericirea este rasaritul soarelui. Contemplarea este dizolvarea in lumina. Iluminarea este stralucirea a o mie de sori. Fericiti sunt cei insetati de lumina.

– Cum sa gasim armonie?

– Traiti usor. Nu faceti rau nimanui. Nu fiti gelosi. Lasati indoielile deoparte, nu le dati putere. Devotati-va viata frumosului. Creati de dragul creativitatii, si nu de dragul recunoasterii. Tratati-va vecinii cu respect..

    Transformati trecutul, uitandu-l. Aduceti lucruri noi in lume. Umpleti-va corpul cu dragoste. Deveniti energia iubirii, pentru ca iubirea inspira totul. Unde este iubire, este Dumnezeu.

– Cum sa ajungem la perfectiunea vietii?

– Fericirea ii transforma pe multi. Cei nefericiti raman sclavi, pentru ca fericirea iubeste libertatea.

    Cu adevarat, bucuria este acolo unde exista libertate. Intelegeti arta fericirii. Deschideti-va lumii si lumea vi se va deschide.

Si, privind la toti cu dragoste, el a adaugat:

– Dar tacerea va dezvalui mult mai mult pentru voi. Fiti voi insiva! Traiti in armonie!