De sezon..pepenele !! Cât de sănătos este pepenele (roșu sau galben)

De sezon..pepenele !!

Cât de sănătos este pepenele (roșu sau galben)

 

Pepenii se găsesc peste tot în piețe, în această perioadă. Aceste fructe sunt delicioase și perfecte pentru a te răcori în zilele toride de vară. Dar sunt pepenii buni pentru sănătate și pentru siluetă sau nu? E mai bine să alegem pepenele roșu sau pe cel galben?

Mark Twain credea ca pepenele verde trebuie sa fie foarte asemanator cu ceea ce mananca ingerii, americanii i-au dedicat o intreaga pagina din calendar, iar in China i-a fost inchinat un muzeu.

Citrullus lanatus, pe numele sau oficial, este o planta erbacee din familia Cucurbitacee, din care fac parte si castravetele, dovlecelul si dovleacul.

Cand vine vorba de obarsia pepenelui verde, lucrurile nu sunt foarte clare. Unii cercetatori considera ca acesta si-ar avea originea in desertul Kalahari din sudul Africii, insa altii ii plaseaza inceputurile in vestul Africii, in tari ca Nigeria, sau in nord-estul continentului, in deserturile egiptene si cele sudaneze.

Cert este ca oamenii mananca pepeni de mii de ani. Arheologii au descoperit seminte in interiorul unei asezari din Libia vechi de 5.000 de ani. Seminte, dar si picturi care infatiseaza pepeni au fost gasite in morminte egiptene construite cu mai mult de 4.000 de ani in urma, inclusiv in cel al faraonului Tutankhamon.

Insa ingerilor nu le-a fi placut prea mult stramosul salbatic al pepenelui verde, un fruct lipsit de gust sau chiar amar, cu miezul tare. Cu toate acestea, in tinuturile desertice ale Africii a fost vazut ca o sursa de apa portabila, iar oamenii au inceput sa-l cultive. Dupa mai multe generatii de reproducere selectiva s-a ajuns la gustul pentru care pepenele verde este atat de apreciat astazi.

Din Africa, pepenele s-a raspandit in tarile mediteraneene, iar apoi in alte parti alte Europei.

In prezent, pepenele verde creste in cel putin 96 de tari. Exista peste 1.200 de soiuri in intreaga lume.

China este de departe cel mai mare producator de pepeni din lume, cu aproape 72 de milioane de tone pe an. Spre comparatie, China este urmata de Turcia, cu doar 4 milioane de tone pe an.

Romania este al treilea producator de pepeni din Uniunea Europeana, dupa Spania si Grecia.

Pepenele rosu

– continut foarte scazut de calorii, numai 30 kcal la 100 gr;

– bogat in vitamina A, asigurand 18% din DZR per 100 gr;

– bogat in licopen, cca. 4532mcg/100 gr.

Bogat in electroliti si in apa, pepenii sunt darul naturii pentru a bate setea de vara.
Pepenii verzi sunt foarte saraci in grasimi si calorii (doar 30 calorii per 100 g), dar sunt o bogata sursa de fitonutrienti si antioxidantii, substante esentiale pentru o sanatate optima.
Pepenele rosu este o sursa excelenta de vitamina A, care este un puternic antioxidant natural. 100 g de fruct proaspat ofera 576 UI sau 18% din doza recomandata zilnic. Vitamina A este esentiala pentru vedere si imunitate. Vitamina A este, de asemenea, necesara pentru mentinerea sanatatii membranelor mucoaselor si a pielii. Consumul de fructe bogate in vitamina A naturala este cunoscut pentru protectia impotriva cancerului pulmonar si cel al cavitatii bucale.
De asemenea, este bogat in flavonoizi antioxidanti, cum ar fi licopenul, beta-carotenul, luteina, zeaxantina si criptoxantina. Substantele fitochimice prezente in pepenele rosu, ca Licopenul (4532 mcg/100 g) si carotenoizii, au capacitatea de a ajuta la protejarea celulelor si ale altor structuri din organism impotriva radicalilor liberi. Studiile au aratat ca licopenul protejeaza deteriorarea pielii de razele UV si de cancer de prostata.

Pepenele rosu este o sursa buna de potasiu, potasiu este o componenta importanta a lichidelor din celulele corpului, care ajuta la controlul ritmului cardiac si al tensiunii arteriale; ofera astfel o protectie impotriva bolilor de inima , coronariene si accidentelor vasculare.

Acesta contine, de asemenea vitamina B6 (piridoxina), tiamina (vitamina B1), vitamina C si mangan. Consumul de alimente bogate in vitamina C ajuta corpul sa dezvolte rezistenta impotriva agentilor infectiosi si reduce daunele radicalilor liberi.

Manganul este folosit de organism ca un co-factor pentru a produce enzima antioxidanta, superoxid dismutaza.

 

Vrei ceva care sa iti potoleasca setea si sa iti restimuleze intregul organism cu antioxidanti, licopen si vitamina A? Pepenele rosu are tot ce aveti nevoie pentru a invinge caldura verii toride. Incredibil de delicios, potoleste setea deoarece pepenii contin o cantitate mare de apa si electroliti necesari pentru a invinge temperaturile toride ale verii.

Planta are mai multe flori de culoare galbena, care necesita albine pentru polenizare.
Fructul are coaja fina, verde la exterior si grosimea de dimensiunea scoartei de copac. Pe plan intern, pulpa pepenelui este suculenta, cu variatii de culoare de la rosu la roz, cu numeroase seminte mici, negre incorporate in treimea din mijloc a pulpei.
Pepenele rosu are o aroma si un gust neutru, oarecum dulce, intens parfumat odata ce a ajuns la maturitate.
Diferite soiuri de pepene rosu sunt cultivate in intreaga lume, oferind variatie in marime, forma, culoarea cojii si a pulpei (rosu, portocaliu, si de culoare galbena).

Pepenele rosu, are o mare concentratie de licopen, un carotenoid ce neutralizeaza radicalii liberi, substante care fac rau organismului. Consumul regulat de pepene oxideaza colesterolul, ameliorand si reumatismul si osteoartrita. Despre licopen se stie ca protejeaza organismul de mai multe tipuri de cancer, inclusiv de cel de prostata, endometrial, pulmonar, colorectal si mamar.

Un studiu realizat anul trecut in SUA, publicat de Journal of Agriculture and Food Chemistry, a aratat ca pepenele este excelent atat pentru femei, cat si pentru barbati, pentru ca previne disfunctiile erectile, scade tensiunea, mareste sensibilitatea la insulina si lupta cu degenerescenta maculara.

In plus, alte cercetari au aratat ca acele carotenoide continute, mai ales beta-carotenul si licopenul, sunt si mai active daca fructul este pastrat la temperatura camerei si nu la frigider. Refrigerarea face ca unele dintre proprietatile pepenelui sa se piarda.

Indicat in bolile de rinichi

Persoanelor care sufera de boli de rinichi, exceptie fac cele cu insuficienta renala, li se recomanda o cura de pepene rosu de cel putin zece zile pe luna in perioada vara - toamna, cat este sezonul lor. Acestia trebuie consumati proaspeti, imediat dupa recoltare.

Deoarece pepenele este un purificator extrem de puternic, se recomanda cure lunare de 10 - 20 de zile celor care sufera de reumatism, perioada in care sa se faca si gimnastica medicala recuperatorie.

Pepenele rosu se consuma ca atare, proaspat si nu tinut la frigider. S-a constatat ca sucul de pepene se oxideaza foarte repede si nu poate fi pastrat nici la frigider. Deoarece cam o treime din cantitatea lui este coaja, pentru cure se va lua un pepene de trei kilograme.

 

Beneficiile pepenelui rosu pentru sanatate si frumusete

La fel ca pepenele galben, si cel rosu e foarte sarac in grasimi si calorii: 100 de grame de pepene rosu, de exemplu, contin doar 30 de calorii si zero grasimi. De asemenea, pepenele rosu mai e bogat in vitamina A (alt antioxidat natural), foarte utila pentru imunitate si vedere. Medicii spun ca fructele bogate in vitamina A iti pot ajuta corpul sa se protejeze mai bine si impotriva cancerului pulmonar. Dincolo de asta, pepenele rosu mai contine si licopen, care protejeaza pielea de razele UV si ajuta la prevenirea cancerului de prostata. Asemenea pepenelui galben, cel rosu e o sursa bogata de potasiu, care te ajuta sa iti pastrezi inima sanatoasa, dar si de vitamina C, care iti ajuta corpul sa dezvolte o rezistenta mai mare la diversi agenti infectiosi. 

Beneficii pentru frumusete

Datorita continutului bogat in nutrienti si apa, pepenele rosu are o multime de beneficii si pentru frumusete, in general, si pentru piele, in mod special. De exemplu, pepenele rosu e ideal pentru hidratarea tenului uscat, exfoliaza foarte bine pielea si stimuleaza productia de colagen, ceea ce inseamna ca, daca il folosesti la prepararea mastilor, pielea ta va ramane ferma un timp mult mai indelungat. Poti crea masti pe baza de pepene si la tine acasa, daca nu ai incredere in cele din comert. 

Mai jos gasesti doua retete pe care le poti prepara foarte usor: 
 

 Masca cu penene rosu pentru ten uscat

Pentru aceasta masca ai nevoie de o lingura de suc de pepene rosu si de o lingura de miere. Le amesteci intr-un bol, dupa care aplici compozitia astfel obtinuta pe fata si lasi aproximativ 20 de minute. Indepartezi compozitia cu apa calduta si gata, tenul tau a primit o portie sanatoasa de hidratare. 
 

Masca cu pepene rosu pentru riduri

Cantitatile de care vei avea nevoie sunt tot cele de mai sus, singura diferenta fiind faptul ca o sa fie nevoie sa schimbi un ingredient: in loc de miere trebuie sa pui o lingura de avocado maruntit. Lasi compozita pe fata tot 15-20 de minute, dupa care indepartezi cu apa calda. Aceste masti sunt foarte eficiente pentru ten în perioada verii pentru ca pepenele e foarte bogat in vitamina C, care protejeaza pielea de efectul radicalilor liberi. 

 Pepenele galben

 

Avand o pulpa carnoasa, un miros imbatator si o culoare apetisanta, imbietoare, pepenii galbeni sunt extrem de placuti de majoritatea persoanelor. In afara de gust si savoare, aceste fructe au si alte avantaje.

 

In pepeni gasesti fibre si acid folic, dar si multe alte vitamine precum C, B6 sau A. Si minerale precum magneziu, potasiu, niacina sau tiamina se afla din abundenta in acest fruct.

In plus, acesta contine si un compus numit adenozina, care protejeaza inima si imbunatateste circulatia sangelui. Beta-carotenul da frumoasa culoare galbena pepenilor, fiind transformat de corp in vitamina A.

In plus, pepenii sunt foarte saraci in calorii, astfel incat sunt ideali in orice cura de slabire.

Pepenii galbeni te pot face mai sanatos in diverse moduri. Spre exemplu, beta-carotenul ajuta ochii si previne cataracta, dar si diverse tipuri de cancer, in timp ce Vitamina C imbunatateste sistemul imunitar si apara de radicalii liberi, ajutand corpul sa lupte cu bacteriile si infectiile.

In plus, acest fruct iti regleaza si metabolismul si nivelul zaharului din organism, datorita complexului de vitamine B si a potasiului, ceea ce face ca zaharul si carbohidratii sa se elibereze treptat si nu brusc.

Daca te simti stresat, pepenele galben iti va regla bataile inimii si iti va asigura un circuit sanguin bun catre creier, ajutandu-te sa te concentrezi mai bine si sa dispara starea de anxietate. Poate preveni si cheagurile de sange si retentia de apa in exces.

In plus, numeroase persoane au observat ca fructul ii ajuta atunci cand vor sa se lase de fumat, sprijinind corpul sa se adapteze mai bine lipsei de nicotina.

Beneficiile pepenelui galben pentru sanatate si frumusete

In ciuda parerii generale ca pepenele rosu si cel galben ar contine, in principal, doar apa si zahar, nutritionistii le considera pe ambele superalimente, iar motivul e unul cat se poate de simplu: amandoua sunt foarte bogate in nutrienti. 

Unul dintre principalele beneficii ale pepenelui galben tine de faptul ca e foarte sarac in calorii. Astfel, 100 de grame de pepene galben contin doar 34 de calorii si zero grasimi. De asemenea, pepenele galben e foarte bogat in vitamina A, care e considerata un antioxidant puternic si esentiala pentru vedere. Medicii spun ca o dieta bogata in fructe care contin o doza mare de vitamina A ajuta inclusiv la micsorarea riscului de a dezvolta cancer la nivelul cavitatii bucale. 

Pepenele galben mai contine si cantitati mari de beta-caroten, luteina, criptoxantina si zeaxantina, toti fiind antioxidanti care ajuta organismul sa lupte impotriva radicalilor liberi si reduc riscurile aparitiei cancerului de san, prostata, colon si pancreatic. 

De asemenea, potasiul din pepenele galben te va ajuta sa iti mentii tensiunea arteriala in parametri normali si sa te protejezi mai eficient impotriva accidentelor vasculare si a bolilor coronariene.

Consumul de pepene galben iti va mai ajuta organismul si sa dezvolte o mai mare rezistenta impotriva agentilor patogeni, dar si sa elimine mai repede radicalii liberi ai oxigenului, care nu sunt benefici corpului uman.
 

Beneficii pentru frumusete

Datorita continutului mare de vitamina K, pepenele galben actioneaza ca un tonic natural pentru ten, incurajand regenerarea celulelor pielii, dar si o mai buna circulatie a sangelui. De asemenea, continutul mare de apa si antioxidanti transforma pepenele galben intr-un ingredient care poate fi folosit intr-o multime de masti destinate hidratarii si mentinerii tineretii pielii. 

Mai jos gasesti o astfel de masca care iti ajuta tenul sa ramana hidratat, dar si tanar, daca o folosesti cu regularitate. 
 

Masca cu pepene galben pentru hidratarea si curatarea tenului

Ai nevoie doar de cateva felii de pepene galben si de un ou crud. Le poti amesteca fie cu o lingura, fie in blender, pana formezi o pasta. Compozitia obtinuta o aplici pe fata si o lasi sa actioneze aproximativ 10-15 minute, dupa care clatesti cu apa calduta. E o masca pe care o poti prepara foarte usor si care iti va fi utila mai ales vara, atunci cand temperaturile foarte ridicate fac ca pielea sa se deshidrateze foarte repede si foarte usor.

Paducelul un miracol din natura !

Paducelul un miracol din natura !

Poate multi dintre noi au uitat sau nici macar nu stiu cat de bun este paducelul!😍

În Evul Mediu, chimistul Paracelsus introducea florile şi frunzele de păducel în celebrele elixiruri de tinereţe şi de viaţă lungă. În toate ţările Europei şi ulterior în întrega lume, păducelul a devenit cunoscut ca planta vieţii sau a tinereţii veşnice, având aceleaşi virtuţi ca şi Ginsengul la asiatici.

Specialiştii francezi numesc preparatele din păducel „laptele bătrânilor“, ca o aluzie la florile albe ale plantei şi la proprietăţile tămăduitoare excepţionale constatate la persoanele vârstnice, cu inima şubrezită. De aceea, bătrânii francezi beau zilnic cel puţin un ceai de păducel, convinşi că le prelungeşte viaţa cu minimum 10 ani.

În România s-a păstrat o veche tradiţie, transmisă încă de la daco-romani, care omagiază proprietăţile miraculoase ale păducelului. Se spune că la sărbătorile primăverii din timpul înfloririi plantelor de mai, tinerii care au primit mărţişoare la 1 Martie căutau un păducel mai înalt, de ramurile căruia agăţau mărţişorul cel mai drag „pentru ca în tot anul să fie frumoşi ca florile, norocoşi, feriţi de boli şi de deochi“. Efectul ocrotitor se va păstra până în primăvara următoare, prin firul bicolor al mărţişorului care ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Medicina tradiţională de la noi foloseşte preparatele din păducel la peste 50 de afecţiuni maladive, în principal la cele cardiace şi nervoase.

Izvoarele de sănătate îşi au originea în primele zile ale lunii mai când păducelul, un arbust spinos şi uscăţiv, se încarcă cu mantia albă a florilor transformându-se din cenuşăreasa dealurilor într-o zână frumoasă, înveşmântată într-un voal alb şi parfumat. Câteva zile, văzduhul se umple cu albul milioanelor de petale purtate de adierea vântului de primăvară.

Păducelul este un arbust spinos, uneori arborescent, cu frunze lobate şi flori albe-crem, uneori roze, frumos mirositoare, grupate în buchete. În clasificarea botanică face parte din familia Rosaceae (ca şi măceşul) şi cuprinde circa 250 de specii răspândite în toată lumea, majoritatea cu proprietăţi medicinale, dintre care în România se găsesc cinci specii, cu denumiri populare de păducel, gherghin, gherghinar, mărăcine alb, mălăeţ şi mălaiul cucului.

Creşte în toată ţara, mai mult în sudul şi estul ţării, din zona de câmpie până în ariile submontane, răspândită în liziere, crânguri, tufărişuri, poieni, margini de pădure şi pe versanţii însoriţi, urcând până la altitudinea de 1.400 metri.

Organele vegetale utilizate în scopuri terapeutice sunt florile, frunzele şi fructele. Florile se culeg manual, împreună cu frunzele în buchete, la începutul înfloririi, pe timp însorit, după ce s-a ridicat roua, între orele 11-15. Se transportă în săculeţi de pânză şi se usucă la umbră, în strat subţire, cu întoarcere zilnică pentru a evita degradarea, de preferinţă în poduri acoperite cu tablă. Artificial se usucă la temperaturi sub 350C.

Fructele cărnoase, comestibile se recoltează manual, fără peduncul, de preferat toamna, după căderea brumei, când sunt bine coapte şi au culoarea roşie şi gustul dulceag, uşor acru-astringent, datorită conţinutului în vitamina C.

Fructele se deosebesc de alte fructe roşii de toamnă prin aceea că păstrează resturile sepalelor în partea superioară. Uscarea se face la umbră în încăperi încălzite şi bună aerisire, iar artificial la temperaturi sub 350C pentru flori şi 700C pentru fructe, cu ventilaţie continuă. Randamentul la uscare este 5:1 la flori şi 2,5:1 la fructe.

Se recomandă evitarea culegerii florilor şi a fructelor de la tufele situate în vecinătatea imediată a drumurilor intens circulate.

Paducelul se remarca prin conţinut bogat în substanţe bioactive

Puţine plante conţin în organele vegetale o atât de mare diversitate de substanţe bioactive care imprimă efecte directe asupra aparatului cardiovascular şi asupra sistemului nervos. Cel mai activ este acidul crataegic, un compus triterpenic format din trei acizi organici (cratagolic, neotegolic şi acantolic). Alte proprietăţi terapeutice derivă din acţiunea unor derivaţi flavonoidici şi antocianici, diferiţi acizi (ursolic, oleanolic, clorogenic, cafeic, citric, tartric), taninuri de natură catehinică şi amine biogene (tiramină, amilamină, trimetilamină, feniletilamină).

Parfumul florilor este dat de un ulei eteric, bogat în aldehidă anisică, cu acţiune sedativ-cardiacă, asemănătoare valerianei. De mare importanţă este şi conţinutul în vitamine (C şi B) şi în săruri minerale.

Proprietăţile terapeutice

Păducelul are însuşiri multiple, pe măsura conţinutului foarte variat de principii active existente în flori, frunze şi fructe. În primul rând sunt luate în considerare acţiunile exercitate asupra aparatului cardiovascular: vasodilatatoare în special la nivelul vaselor coronariene şi periferice, hipotensive, brahicardizante, tonic-cardiace şi tonotrope asupra miocardului datorită compuşilor flavonici.

În sistemul nervos central acţionează prin efecte sedative, antispasmodice şi uşor hipnotice. În plus acţionează ca bronhodilatator, febrifug şi stimulator al respiraţiei.

Alină bolile inimii

Efectele tămăduitoare ale produselor sunt asigurate de amestecul complex al principiilor active care acţionează sinergic asupra diferitelor afecţiuni maladive.

Se pare că nu există în natură un prieten mai bun al inimii decât păducelul, care intră în rândul remediilor cu cea mai mare eficienţă în prevenirea şi tratarea bolilor cardiace şi vasculare, mai ales dacă au la bază un substrat nervos.

Dintre aceste afecţiuni pot fi menţionate:

– insuficienţă cardiacă manifestată prin miocardită, cardiopatie ischemică (dureroasă sau nedureroasă) şi riscul acceselor de angină pectorală (Angor pectoris);

– hipertensiune arterială şi tensiune oscilantă care sunt reglate prin îmbunătăţirea vascularizaţiei, în urma vasodilataţiei arteriale, coronariene şi periferice;

– tulburări de ritm cardiac cu extrasistole, palpitaţii, tahicardie paroxistică, aritmii, spasme vasculare şi bufeuri congestive;

– ateroscleroză coronariană cu blocarea sau reducerea fluxului de sânge oxigenat de la inimă spre creier, tratamentele având rolul de a îmbunătăţi circulaţia la nivelul scoarţei cerebrale şi de a preveni accidentele cerebrale (congestie);

– nevroze cardiace şi stări de excitabilitate cu aritmie perceptibilă.

În toate aceste boli cardiovasculare, efectele benefice ale tratamentelor cu preparate din păducel sunt recunoscute de toţi medicii terapeuţi, care apreciază acţiunea stimulatoare asupra activităţii inimii bolnave, şi întărirea forţei de contracţie, mai ales după sechele post-infarct. În bolile cardiace degenerative se inhibă pătrunderea ionilor de calciu în celulele miocardice şi se reia nutriţia optimă a muşchiului cardiac.

Calmează afecţiunile sistemului nervos

Un tratament bine condus are un rol esenţial în calmarea sistemului nervos, intervenind în:

– stări de nervozitate şi distonii neurovegetative (spaime, atacuri de panică, ameţeli, migrene, ţiuituri în urechi);

– emotivitate excesivă la persoane cu labilitate psihică, sensibile, irascibile şi permanent agitate;

– insomnii, dureri de cap, oboseală, stări de anxietate şi depresie psihică;

– agresivitate şi tulburări de comportament la copiii impulsivi, cu tendinţe spre bătăi, distrugeri, ţipete, violenţă verbală.

S-a constatat că păducelul are un rol important în oxigenarea şi hrănirea celulelor nervoase, mărind capacitatea de apărare a organismului.

Combate tulburările de pubertate

De multă vreme au fost constatate acţiunile favorabile în prevenirea şi combaterea tulburărilor de pubertate şi de menopauză cu bufeuri, insomnii sau stări de nervozitate şi nelinişte la femei.

Alte efecte au fost evidenţiate în reducerea colesterolului, în unele afecţiuni degestive (diaree, dizenterie, dispepsii, litiază biliară), iar în uz extern, contra unor boli de piele (panariţiu, lichen, bătături, mâncărimi pe tălpi şi între degetele picioarelor).

Păducelul – laptele bătrânilor

La persoanele de vârstă înaintată, păducelul este cel mai bun remediu în fazele de degenerare a cordului, previne alterarea capacităţii mentale specifică senilităţii, îndepărtează depresiile psihice şi simptomele bolii Alzheimer. Creşte cu 40% capacitatea de efort fizic şi intelectual, respiraţia este mai bine reglată, iar inima are o rezistenţă sporită la solicitările îndelungate şi la stresul cotidian.

Tinctura de păducel

Extractele de păducel, obţinute în alcool, macerate, vin şi siropuri, sunt apreciate ca cele mai eficiente medicamente de origine vegetală pentru dereglările cardiovasculare şi ale sistemului nervos.

Tinctura de păducel se prepară din 20 g flori, frunze sau fructe uscate care se mărunţesc într-un mojar sau se macină şi se pun la macerat în 100 ml alcool 600, timp de 10 zile, într-un borcan închis ermetic. Se strecoară prin tifon în sticluţe închise la culoare. În cantitate mai mare se iau 10 linguri plantă uscată la 500 ml alcool 600 care se macerează 14 zile. Se consumă intern câte 10-15 picături, diluate în 50 ml apă, de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de mesele principale, în cure de 3 săptămâni pe lună.

Tratamentele cu tinctură pot avea efecte remarcabile, preventive şi curative, în primul rând în bolile de inimă şi de circulaţie sanguină cum ar fi cardiopatia ischemică, angina pectorală, hipertensiune arterială, nevroze şi aritmii cardiace (palpitaţii, extrasistole de orice natură, tahicardie paroxistică) şi edeme cardiace cu umflarea picioarelor şi mâinilor, ca urmare a acţiunii vasodilatatoare generale şi coronariene şi de irigare normală a creierului şi inimii, prevenind infarctul şi favorizând activitatea continuă a muşchiului cardiac.

La crizele de angină pectorală, manifestate prin dureri acute în zona inimii sau ca o gheară spre umărul stâng, bolnavul va fi întins la orizontală, în repaus absolut şi cu capul mai sus, fără masaje sau gimnastică respiratorie şi va lua înghiţituri rare de tinctură.

În combaterea hipertensiunii arteriale, cura cu tinctură de păducel, eventual asociată cu tinctură de talpa-gâştei, se face în paralel cu o alimentaţie vegetariană, cu multe crudităţi, săracă în sare şi fără condimente iuţi.

Tinctura de păducel este benefică şi în combaterea stărilor de nervozitate, emotivitate excesivă, la epuizarea fizică sau psihică a organismului şi în starea de oboseală, amnezie, tetanie şi anxietate, provocând un somn liniştitor.

Se poate sublinia că tinctura de păducel se asociază bine cu tinctura de valeriană (în părţi egale) din care se iau câte 30-50 picături de 3 ori pe zi, înainte de mese, cu efecte deosebite în bolile de inimă şi de nervi. Luată în doze de 3-4 linguriţe pe zi, în cure de câte o lună, tinctura de păducel are efecte excepţionale în oprirea tulburărilor de menopauză, mai ales când se asociază cu dieta lacto-vegetariană cu multe crudităţi.

Infuzia de păducel combate palpitaţiile

Infuzia de păducel (flori, frunze, fructe) se prepară din 1 linguriţă plantă uscată la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 10-15 minute, se strecoară şi se beau 2-3 ceaiuri neîndulcite pe zi, fracţionate în mai multe reprize, înainte de mesele principale, în cure de 2-4 luni.

Efectele consumului de infuzie sunt constatate imediat în prevenirea şi combaterea suferinţelor cardiovasculare (palpitaţii, hipertensiune, angină pectorală), mai ales la persoane de vârsta a treia. Calmează şi stabilizează stările nevrotice, alungă gândurile stresante, atacurile de panică, emoţiile şi starea de anxietate cuplată cu depresia psihică. După consum se produce un somn fără coşmaruri, iar la femei se elimină tulburările de menopauză. La persoane cu varice pronunţate la picioare este indicat să se bea zilnic un litru infuzie din flori de păducel; în care s-a macerat, timp de minim o oră, coaja de la o lămâie, într-o cură de 5 luni.

Pentru a avea efecte sporite, infuzia de păducel se asociază cu valeriana sau cu talpa-gâştei iar pentru a căpăta un gust plăcut se adaugă o cantitate mică dintr-o plantă aromatică (tei, mentă, busuioc, lavandă).

Decoct indicat în enterocolită

Decoctul de păducel se prepară prin macerarea fructelor zdrobite (100 g) în 200 ml apă rece. După 12 ore se fierbe timp de 5 minute, se infuzează acoperit 10-15 minute, se strecoară şi se beau câte 2 căni pe zi având efecte cardiotonice sau în tratarea enterocolitelor, a enteritei şi a unor infecţii genitale (leucoree). Un decoct cu mare eficienţă în combaterea tulburărilor cardiace de origine nervoasă se obţine dintr-un amestec de flori şi frunze de păducel (1,5 părţi), talpa gâştei (4,5 părţi), rădăcini de valeriană (1,5 părţi), flori de tei (1,5 părţi), frunze de mentă (0,5 părţi) din care se beau câte două pahare pe zi.

Extern se utilizează sub formă de comprese sau cataplasme în boli de piele sau la spălatul feţei pentru curăţirea şi netezirea tenului.

Siropul de păducel, calmant pentru copii şi adulţi

Siropul de păducel se prepară într-un borcan de sticlă cu capac în care se pun, alternativ, un strat de flori proaspete şi tocate mărunt şi un strat de miere de albine până la umplerea borcanului, ultimul fiind stratul de aprox. 2 cm de miere. Borcanul se închide ermetic şi se păstrează la întuneric şi la răcoare, timp de 4-5 săptămâni, după care se strecoară în sticluţe închise la culoare. Se ia câte o lingură de 4 ori pe zi, în cure de lungă durată, având efecte excelente de tonic-cardiac, calmant al sistemului nervos central şi al stării psihologice, cu reducerea impulsurilor agresive ale copiilor şi adulţilor.

Pulberea de păducel se prepară din flori uscate, măcinate fin, din care se ia câte o linguriţă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, înghiţind puţină apă, într-o cură de 3 luni.

Tratamentul favorizează vascularizarea muşchiului cardiac, calibrarea vaselor de sânge care alimentează inimă, elimină sechelele post-infarct şi stabilizează valorile tensiunii arteriale. De asemenea, poate reduce cu 40% nivelul colesterolului din sânge având acţiuni pozitive şi în tratarea arteritelor obliterante.

Vinul de păducel se prepară din 50 g flori de păducel ^ 50 g vâsc care se macerează timp de 7 zile în 500 ml vin alb; se strecoară şi se bea câte ½ pahar înainte de mesele principale având efecte în tulburări de menopauză, insomnii ale cardiacilor şi dispepsii la stomac de origini nervoase.

Coloranţi pentru lână din fructe coapte

În bucătăria fără foc se foloseşte salata preparată din petale de păducel amestecate cu frunze fragede de păpădie şi de spanac. Din fructele bine coapte se obţine o pastă care foloseşte la creme sau la alte dulciuri.

În medicina veterinară se recomandă pentru tratarea animalelor cu edeme cardiace, nevroze cardiace, insuficienţă coronariană, degenerescenţă miocardică, miocardoză de natură toxică şi infecţioasă.

Din fructele coapte se pot obţine coloranţi vegetali pentru lână şi borangic dând culori ocru-închis şi cafeniu-roşcat. Din buchete de flori, frunze se obţin culori ocru-închis în diferite nuanţe.

Arbuşti de păducel pentru decorul grădinilor

În parcuri şi grădini sunt plantaţi arbuşti de păducel în scopuri ornamentale şi de protecţie ca gard viu ghimpos, dând decoraţiuni frumos armonizate în combinaţii cu alte specii dendrologice.

Cu cât ne aplecăm cu mai mare atenţie asupra tainelor vindecării naturiste cu ajutorul darurilor preţioase ascunse în imensitatea speciilor din flora globului, cu atât descoperim, mai repede, că suntem înconjuraţi, la tot pasul, de minuni tămăduitoare de care putem beneficia cu mari speranţe şi încredere.

Când privind primăvara un arbust de păducel, încărcat cu flori albe ca neaua, avem în faţă expresia frumuseţii şi tinereţii veşnice, izvorul de pace profundă, linişte şi puritate sufletească. Albul florilor devine pentru noi un balsam al tuturor tensiunilor emoţionale având rolul de a calma, alina şi purifica gândurile şi sentimentele.

Atât florile albe de primăvară, cât şi fructele, care înroşesc colinele sub mângâierea razelor palide ale soarelui de toamnă, au efecte aproape magice asupra persoanelor în etate la care trecerea anilor a erodat ceva din mecanismele de funcţionare neîntreruptă a inimii şi din capacităţile mentale

Preparatele din păducel, considerate lactatele recomandate pentru bătrâni, sunt total lipsite de nocivitate şi foarte bine tolerate de organism, contribuind la prelungirea duratei de viaţă, cu păstrarea nealterată a facultăţilor fizice şi mentale.

Misterele meditatiei !

Misterele meditatiei !

Meditaţia
Mulţi se întreabă uneori ce este de fapt meditaţia. Pentru cei ignoranţi şi gata oricând să-şi bată joc, „a medita” înseamnă să închizi ochii, să-ţi „înnozi” picioarele şi să-ţi aşezi apoi mâinile într-o MUDRA (gest) simbolică pentru a te gândi apoi la „NEMURIREA SUFLETULUI”. Pentru cei care au totuşi unele idei superficiale, „a medita” înseamnă să urmăreşti nişte idei metafizice, fiind necesar să te consacri unor practici monastice sau să te forţezi să treci prin experienţe lăuntrice de nedefinit, mai mult sau mai puţin lipsite de un ţel precis.

Fără îndoială că nu este deloc uşor să defineşti meditaţia, cu atât mai mult cu cât meditaţia orientală se depărtează cu mult de ceea ce înţelege un occidental prin acest termen. Tocmai de aceea am considerat că este de preferat să urmărim descrierea cât mai clară a procesului meditaţiei yoghine. Un mare yoghin hindus a spus: „Meditaţia este pentru fiinţa umană profund echilibrată mental şi plină de energie, lucrul cel mai simplu şi mai natural care poate exista. Tocmai de aceea este bine să ne ferim s-o complicăm, fiindcă de aceasta niciodată nu este nevoie”. Această expunere nu are pretenţia de a fi o introducere în meditaţie, ci, mai degrabă, un studiu psihologic realizat în stilul occidental: vom trata în continuare despre structura şi apariţia modificărilor binefăcătoare ale stării de conştienţă în cursul procesului de meditaţie. Vom aborda de asemenea problema desfăşurării şi a calităţii integrării personalităţii umane în cursul stării de meditaţie.

 

Obiectivele meditaţiei trebuie totdeauna să fie precise şi preţioase, mai ales atunci când intuim că ele reprezintă tot ceea ce fiinţa umană poate realiza mai elevat în cursul existenţei sale.

Meditaţia yoghină aduce liniştea şi pacea profundă pentru fiinţa umană conştientă ce se află pe calea către omul DIVIN, interior; ea face de asemenea posibilă amplificarea şi interiorizarea funcţiilor mentalului şi ale proceselor psihice. Cel care meditează se întoarce cu uşurinţă şi cu detaşare spre sine însuşi, spre valorile sale interioare; el îşi eliberează cu adevărat conştiinţa şi o face din ce în ce mai disponibilă pentru acţiunea forţelor subtile, benefice, creatoare care sunt atrase prin REZONANŢĂ în aura fiinţei umane. Meditaţia îmbunătăţeşte tehnica de concentrare mentală şi permite desfăşurarea armonioasă a forţelor benefice mentale, concomitent cu eliberarea psihicului.

Prin meditaţia yoghină sunt eliminate gradat zăpăceala, superficialitatea, lipsa de concentrare, anxietatea, depresia, problemele false ridicate de prejudecăţi şi complexele de inferioritate. Îndoiala, slăbiciunea, tulburările de echilibru psihic, lipsa de activitate spirituală, epuizarea psihică, toate sunt progresiv anihilate de meditaţia yoghină, care dă naştere creşterii activităţii creatoare a omului. Prin meditaţia yoghină, devine totodată posibilă o regenerare rapidă şi profundă a personalităţii. Meditaţia yoghină în mod consecvent realizată deschide calea realizării plenare potenţialităţilor divine, înnăscute ale oricărei fiinţe umane. Meditaţia yoghină este, totodată, o tehnică eficientă de revelare a Sinelui ETERN din noi (ATMAN), care face cu uşurinţă posibilă integrarea armonioasă a personalităţii. Integrarea armonioasă a personalităţii noastre înseamnă atât evoluţia conştientului, cât şi a inconştientului.

Această evoluţie accelerată a conştiinţei prin diferite stratificări ale funcţiilor noastre psihice expansionează conştiinţa şi îndepărtează extraordinar de mult graniţele posibilităţilor noastre de experienţă şi pe acelea ale categoriilor noastre de gândire. Omul cu conştiinţa dilatată devine mai universal şi atunci se află în măsură să atingă niveluri noi, sublime, divine de experienţă.

Meditaţia este o maturizare accelerată şi armonioasă, datorită punerii noastre în REZONANŢĂ cu energiile sublime ale MENTALULUI lui DUMNEZEU. Maturitatea semnifică în acelaşi timp plenitudinea tuturor puterilor, stăpânirea şi punerea echilibrată în acţiune a tuturor funcţiilor binefăcătoare ale fiinţei noastre.

În funcţie de dispoziţiile fiecăruia, una dintre ele - gândirea de exemplu - devine preponderentă. Ea este calificată drept „funcţie superioară”. Această funcţie atinge atunci stagiul cel mai diferenţiat, nivelul de conştienţă cel mai înalt şi îşi găseşte cele mai diverse aplicaţii în viaţa respectivei fiinţe umane. De cealaltă parte şi la opusul acestei funcţii principale, se găseşte o altă funcţie, care a devenit inferioară şi subalternă, care de-abia atinge nivelul conştiinţei, care atunci rămâne aproape inconştientă.

Alături de funcţia principală, omul utilizează de asemenea şi funcţii accesorii. Gradul lor de conştienţă este mai elevat decât acela al funcţiei subalterne, dar ele sunt considerate mai puţin importante decât funcţia superioară.

 

Efectele complexe psihice, mentale şi spirituale ale meditaţiei yoghine profunde pot fi comparate cu acelea din HATHA-YOGA. HATHA- YOGA, în primele faze ale sale, ne permite să depăşim limitările corpului fizic; în etapele ulterioare, meditaţia yoghină profundă face acelaşi lucru în domeniul psihic, mental şi spiritual.

Cel care meditează profund şi sistematic dobândeşte, datorită intrării în rezonanţă cu MINTEA şi cu Energiile Divine Subtile ale MENTALULUI lui DUMNEZEU, stăpânirea perfectă asupra psihicului şi mentalului propriu, tot aşa precum hatha-yoghinul obţine progresiv controlul asupra propriului corp. ACESTA ESTE SECRETUL FUNDMENTAL, ULTIM AL MEDITAŢIEI. Cel inteligent îşi va da repede seama de ceea ce se dezvăluie AICI. Ceea ce ne apare uneori în HATHA-YOGA, mai ales la început, când nu prea putem să executăm asanele, drept o limitare corporală, cum ar fi, de exemplu, postura lotusului (PADMASANA) ori postura statului pe cap (SHIRSHASANA), devine gradat, printr-un antrenament sistematic şi răbdător, nu numai posibil, ci chiar uşor şi dătător de mari bucurii psihice şi mentale. În mod asemănător, tot ceea ce ni se pare la început dificil şi inaccesibil în meditaţie devine perfect posibil şi dătător de mari extazuri, printr-o practică gradată şi perseverentă. Ceea ce considerăm la început că sunt limite spirituale, mentale şi psihice de netrecut sunt depăşite la un moment dat NUMAI prin exerciţiu. Să nu uităm că pe MAESTRUL ÎN MEDITAŢIE ÎL FACE NUMAI PRACTICA MEDITAŢIEI.

Meditaţia yoghină profundă permite integrarea armonioasă a personalităţii; face posibilă depăşirea opoziţiilor şi rezolvă cu uşurinţă problemele psihomentale de tot felul. Aceasta înseamnă că, meditând în mod consecvent, yoghinul acţionează pentru accelerarea propriei sale perfecţionări şi totodată el dobândeşte însutit forţele binefăcătoare şi puterile divine care corespund înzestrărilor sale potenţiale. Fără un antrenament asiduu şi consecvent în meditaţie, această împlinire divină accelerată este imposibilă pentru un fiinţa umană.

In concluzie, putem spune că, în meditaţia yoghină profundă, drumul este următorul :
1. Printr-o meditaţie profundă consecvent realizată, trebuie să ajungem să realizăm plenar că lumea materială, aşa cum ne-o reprezintă simţurile, nu este niciodată totul şi nu poate reprezenta în nici o ipostază totalitatea.

Expansiunea gradată a conştiinţei noastre (datorită intrării în REZONANŢĂ cu Energiile Divine ale MINŢII LUI DUMNEZEU) trebuie să se continue până când ajungem să percepem pe deplin şi să trăim extaziaţi realitatea divină transcendentală care se ascunde dincolo de aparenţele iluzorii (MAYA) exterioare.

Prin meditaţia yoghină şi sistematică, ne putem detaşa cu uşurinţă de toate lucrurile şi aspectele exterioare neimportante care ne înlănţuie. Procedând astfel, putem evita orice falsă grabă, ca şi toate problemele care iau naştere dintr-un ataşament excesiv faţă de fiinţe şi faţă de obiectele materiale.

2. Totul este expresia UNITĂŢII DIVINE. Orice creatură, orice viaţă, orice aspect, orice energie îşi trage existenţa din acelaşi fond MACROCOSMIC creator, care este permanent susţinut de DUMNEZEU. Să lăsăm deoparte toate disensiunile care aparent ne separă, să urmărim să ne depăşim toate îngrădirile şi să ne deschidem plini de dragoste şi bunăvoinţă către orice fiinţă umană care merită atenţia şi simpatia noastră. Să ne depăşim cât mai repede orice egoism şi să realizăm pe deplin în noi marea sinteză divină şi universală.

Atunci când, permanent inundaţi de iubirea ce ne străbate fiinţa venind de la DUMNEZEU, realizăm că a dispărut orice separare, toate meschinăriile noastre se şterg şi, odată cu acestea, acele probleme care decurg de aici. Acţionând astfel, ne eliberăm pentru totdeauna de ură şi de animozităţile care ne chinuie, dobândind totodată o uriaşă energie benefică care ne facilitează libertatea psihică şi mentală.

Prin creşterea gradată a profunzimii şi a fineţii intuiţiei, devenim rapid clarvăzători, iar luciditatea noastră crescută ne permite să rezonăm permanent şi să fim la unison cu adevărurile divine, eterne ale MACROCOSMOSULUI. Astfel ajungem să fuzionăm şi să ne confundăm cu izvorul divin originar al oricărei existenţe. Pentru a ajunge cât mai repede aici, este bine să lăsăm deoparte raţionamentele intelectuale speculative şi sterile, care nasc numai separaţii, izolare, suspiciuni, sofisme, complicaţii şi dificultăţi de tot felul. Să ne învăţăm să gândim global şi armonios în categorii sintetice şi să abandonăm orice formă de evaluare superficială şi pripită. 

3. Prin meditaţie profundă, conştiinţa noastră poate realiza accelerat experienţa eliberării decisive de orice lanţuri şi de orice iluzii ale existenţei înlănţuitor şi preponderent materiale. Noi putem trăi atunci experienţa sublimă că mentalul poate mai mult decât corpul fizic şi că ajungem să ne conducem cu adevărat viaţa prin inspiraţii venite de la Spiritul nostru divin (ATMAN), care se reflectă chiar şi la nivelul psihicului. Voinţa noastră, pusă permanent la unison cu VOINŢA lui DUMNEZEU, devine o putere benefică profund creatoare şi ordonatoare, ce acţionează în deplină armonie cu ordinea macrocosmică şi cu legile sale divine.

4. Conştiinţa noastră a parcurs accelerat, prin meditaţie yoghină, drumul indicat cu anticipaţie de DUMNEZEU pentru fiecare fiinţă umană, ea s-a lărgit prin expansiune, s-a luminat şi a devenit extraordinar de pătrunzătoare prin meditaţia yoghină profundă. În felul acesta, s-a dezvoltat suficient de mult posibilitatea divină de a percepe în mod direct transcendenţa. Aceasta a atras după sine o evoluţie amplă şi rapidă a conştiinţei. Noi ne-am deschis acum plenar faţă de forţele binefăcătoare, divine atotputernice ale MACROCOSMOSULUI şi ne-am oferit să devenim instrumentele umile ale lui DUMNEZEU în jocul divin al Creaţiei.

Acţiunea şi abţinerea noastră de la acţiune urmează acum în mod spontan planul divin şi împlinesc întru totul voinţa atotputernică a lui DUMNEZEU. ÎN PLUS, NOI OFERIM TOATE FRUCTELE ACŢIUNILOR NOASTRE NUMAI LUI DUMNEZEU. În felul acesta, noi devenim un perfect canal de manifestare, permeabil şi transparent care, lăsând (ATUNCI CÂND DUMNEZEU VREA) să treacă prin el forţele divine care ajung aici prin noi, totodată ne încarcă şi pe noi şi ne transformă, făcându-ne să radiem divina armonie atât din interior, cât şi din exterior. Noi SUNTEM atunci fuzionaţi cu realitatea.

Aceasta ne permite totodată să avem revelaţia SINELUI SUPREM (ATMAN), prin meditaţie profundă.

 

„Aşează-te nemişcat, Meditează adânc, apoi Detaşează-te de toate pentru a-l descoperi pe DUMNEZEU.” Aşa a exprimat în câteva cuvinte marele yoghin SWAMI SIVANANDA această experienţă. La rândul său, marele yoghin SWAMI VIVEKANANDA a spus, cu privire la meditaţie: „Ataşează-te numai de ceea ce este DIVIN şi esenţial (ATMAN) şi detaşează-te complet de tot ceea ce este accesoriu”.