Legenda crizantemei – floarea care a ales să înflorească
atunci când toate celelalte au plecat 
Se spune că, demult, pe vremea când
florile puteau vorbi, fiecare floare a fost chemată să-și aleagă anotimpul în
care să înflorească.
Ghioceii au ales primele zile ale
primăverii. Lalelele au vrut soarele blând al lunii aprilie, iar trandafirii
și-au dorit zilele lungi și călduroase ale verii.
Numai o floare mică a rămas deoparte.
— Tu când vrei să înflorești? a
întrebat-o Soarele.
— Eu voi mai aștepta, a răspuns ea.
Și a așteptat…
A trecut primăvara, cu parfumul ei. A
venit vara, iar grădinile s-au umplut de culoare. Florile erau culese și duse
în case, așezate în vaze sau dăruite celor dragi.
Dar mica floare continua să doarmă
sub pământ.
Într-o zi, vara și-a strâns razele și
a plecat.
Au venit ploile. Vântul a început să
scuture copacii, frunzele s-au îngălbenit, iar grădinile au devenit tot mai
pustii.
Atunci, într-o dimineață rece,
floarea și-a scos capul din pământ.
Toamna a văzut-o și s-a mirat.
— De ce ai venit tocmai acum?
Celelalte flori au plecat. În curând va veni bruma.
Floarea și-a deschis încet petalele
și i-a răspuns:
— Tocmai de aceea am așteptat. Nu am
vrut să înfloresc când grădina era plină de flori. Am vrut să rămân atunci când
toate celelalte vor pleca, pentru ca nimeni să nu creadă că odată cu vara se
sfârșește și frumusețea.
Toamna a privit-o cu drag.
