👩POVESTE CU TÂLC...😍
A fost odata ca niciodata... un 🐕caine...
Lumea nu fusese întotdeauna așa... iși amintea vag, că fusese un timp când mânca pe săturate și stătea într-o casă, la căldură, dar, într-o zi, l-au urcat într-o casă din aia, mică, pe roți, care făcea zgomot și mergea singură, după care l-au lăsat la o margine de câmp și au plecat.
A mers zi și noapte, până a ajuns înapoi la oraș. Băuse apă dintr-o baltă, dar apa nu ținea de foame...
Noroc că a găsit prin gunoaie ceva de mâncare. Oamenii pe care îi întâlnea îl ocoleau, ba unii încercau și să-l lovească cu piciorul, până când a învățat că, dacă mârâie și își arată colții, îl lasă în pace.
Le era frică de el, dar și lui de ei... Încerca să se strecoare pe lângă ziduri, cu coada între picioare, pentru a trece cât mai neobservat.
S-ar fi ascuns undeva, dar foamea îl împingea tot timpul să caute de mâncare. De cele mai multe ori nu găsea mare lucru, dar supraviețuia și instinctul îi spunea că ăsta este singurul lucru important.
Într-o zi, în peregrinările lui, întâlni un 👴bătrân care a întins mâna spre el. Cum e și firesc, a sărit într-o parte de teama loviturii și, mârâind, și-a arătat colții. 👴Bătrânul a continuat să-i vorbească blând, cu mâna întinsă în continuare și atunci a văzut că în mână ținea o bucată de covrig.
Nu era hrana lui preferată, dar, când ți-e foame, orice este mai bun decât nimic.
S-a apropiat adulmecând circumspect, dar 👴bătrânul nu părea că vrea să-i facă ceva râu, așa că a luat bucata de covrig și a înfulecat-o din două înghițituri.
Omul ăsta părea diferit și, fără să-și dea seama de ce, se simțea protejat, așa că s-a culcat alături de el, să se odihnească.
Zilele treceau și, de acum, 🐕el și 👴bătrânul deveniseră prieteni.
Unii trecatori îi întindeau 👴bătrânului câte ceva de mâncare și acesta o împărțea frățește cu el. Uneori primea și niște bucăți de metal lucioase, care nu erau bune de mâncat, dar pe care tovarășul lui, că așa îl considera acum, reușea, cum-necum, să le transforme în ceva comestibil.
Într-o zi, doi oameni care făceau mult zgomot au încercat să-i smulgă 👴bătrânului bucățile de metal, pe care le adunase.
👴Bătrânul căzuse pe trotuar și începuse să plângă. Erau niște oameni răi, cum mai întâlnise el, așa că își arătă colții și se repezi la picioarele lor.
Au luat-o la fugă și duși au fost.
👴Bătrânul l-a mângâiat pe cap în semn de mulțumire și au adormit îmbrățișați. Era cald și bine în brațele bătrânului. Viața era din nou frumoasă.
Soarele a răsărit a doua zi, luminând un colț de stradă, unde dormeau îmbrățișați un 🐕câine și un 👴bătrân cerșetor...
😍Text preluat😍
.jpg)