Caisele – “fructele zeilor “

Caisele – “fructele zeilor “

Caisul este un pom de mărime mijlocie cu o coroană largă și deasă. Frunzele au formă lanceolată cu o lungime medie de 8 cm. Florile sunt de culoare albă sau rozalie. Fructele cărnoase care pot fi acoperite de peri, sunt de culoare galben portocalie, cu nuanțe roșii și au în centru un sâmbure dur.

Caisul provine din China de Nord, regiune situată aproape de granița cu Rusia. În Armenia, de unde este cunoscut ca „Prunus armeniaca”, va ajunge numai peste 3000 de ani, după ce a apărut deja în regiunile din Asia Centrală. Caisul a fost adus de romani în Anatolia și Europa. Regiune tradițională pentru cultivarea caisului este Câmpia Ungară care a fost extinsă în perioada ocupației otomane. Caisul fiind adecvat pentru regiuni calde cu climă uscată, a început prin secolul XIX cultivarea lui în regiunile nisipoase de deșert, ca Spania și Italia, fiind cultivat de asemenea în Tirol, Wachau, cantonul Wallis (Elveția). Cele mai mari culturi de cais se află în regiunea Malatya (Turcia) pe cursul superior al Eufratului.

Caisele sunt vedetele sezonului! De la îmbunătăţirea memoriei şi a sănătăţii ochilor şi până la prevenirea multor tipuri de cancer, în special a celui de piele, caisele sunt deosebit de eficiente datorită unui conţinut bogat în fosfor, vitamina A, magneziu, fier, fibre şi calciu. În plus, sunt recomandate şi în curele de slăbire pentru că au extrem de puţine calorii.

Numite şi „fructele zeilor” pentru că, în urmă cu multe secole, datorită gustului atât de bun erau oferite zeilor, drept ofrandă, despre caise se credea că cei care consumă aceste fructe vor avea un trup tânăr şi viguros şi o minte ageră, până la vârste înaintate.

Motivul pentru care medicii ne recomandă să profităm la maxim de perioada caiselor este conţinutul lor bogat în vitamine esenţiale, precum: vitamina A, vitamina C, fibre şi potasiu, dar şi în antioxidanţi puternici din categoria carotenoizilor, care le dau culoarea specifică, portocalie, galbenă, roşie, precum şi antioxidanţii luteină şi zeaxantină.

Un alt antioxidant important care se găseşte în compoziţia caiselor este licopenul. În plus, caisele mai conţin vitamine din complexul B, vitaminele E şi K, iar dintre minerale, o porţie de caise ne oferă necesarul zilnic de calciu, magneziu, fosfor, fier, precum şi urme de cupru, zinc, seleniu, mangan. Doza minimă pentru a obţine efecte terapeutice de pe urma administrării acestor fructe este de 350 de grame pe zi, aproximativ 10 caise crude.

Parfumate, catifelate si usor de digerat, caisele sunt desertul perfect pentru mesele de vara. Culoarea lor portocalie se datoreaza continutului de betacaroten (provitamina A), un pigment cu actiune antioxidanta extrem de benefica. Betacarotenul protejeaza pielea de soare si imbatranire si asigura o bronzare mai rapida. Doar 3 caise acopera necesarul zilnic de carotenoizi.

Caisele sunt singurul aliment ne-uleios care contine vitamina E, vitamina antioxidanta care alaturi de vitamina A creste imunitatea organismului. Prin continutul crescut de potasiu, fier si calciu caisele inlatura insomnia si astenia, imbunatatesc functionarea neuro-musculara si rezistenta la boli.

Beneficii ale caiselor

-sunt prietenele siluetei și au puține calorii  si indice glicemic mic deci sunt si prietenele siluetei.

- tot in caise gasim multe fibre (in special pectine) bine tolerate in intestin si cu efect de accelerare al digestiei lente  si dificile. In plus fibrele ajuta la scaderea nivelului de LDL-colesterol (cel rau).

-previn cataracta si te ajuta sa iti mentii vederea, avand un nivel ridicat de betacaroten si de vitamina A, esentiale pentru ochii tai

- pot sa previna cancerul, avand un nivel foarte mare de antioxidanti, ajutand la prevenirea efectelor radicalilor liberi

- colesterolul rau poate fi scazut prin consumul de caise, acesta avand un rol negativ in favorizarea multor afectiuni

-constipatia si cancerul de colon pot fi prevenite prin efectele benefice ale caiselor, avand foarte multe fibre naturale incorporate

-persoanele anemice pot consuma caise pentru a combate aceasta afectiune

-cancerul de prostata poate fi prevenit datorita vitaminelor

- ficatul poate fi regenerat partial prin consumul de caise

 Informaţii nutriţionale pentru 100 grame

Calorii 50 kcal

Carbohidraţi 11 g

Proteine 1,4 g

Grăsimi Totale 0,4 g

Fibre 2 g

Acid folic 9 mcg

Niacina 0,06 mcg

Acid pantotenic 0,24 mcg

Piridoxina 0,054 mcg

Riboflavina 0,04 mcg

Tiamina 0,03 mcg

Vitamina A 1900 UI

Vitamina C 10 mg

Vitamina E 3 mg

Vitamina K 3,3 mcg

Sodiu 1 mg

Potasiu 250 mg

Calciu 13 mg

Fier 0,5 mg

Magneziu 10 mg

Fosfor 25 mg

Zinc 0,2 mg

Beta-caroten 1000 mcg

Luteina-zeaxantina 90 mcg

 

Sâmburele de caisă este cunoscut pentru conținutul de amygdalin, o glicozidă toxic cyanogenica.

Semințele sau sâmburii de caise cultivate în Asia Centrală și în jurul Mediteranei sunt atât de dulci încât acestea pot înlocui migdalele. Lichiorul Italian Amaretto și biscuiții amaretti sunt aromați cu extract de sâmburi de caise, mai degrabă decât cu migdale. Uleiul presat de la aceste soiuri este folosit ca ulei de gătit.

Consumați în exces, aceștia pot produce simptome ale intoxicației cu cianură, inclusiv greață, febră, erupții cutanate, dureri de cap, insomnie, creșterea setei, slăbiciune, letargie, nervozitate, diverse dureri articulare și musculare, scădere a tensiunii arteriale.

În anul 1993, Departamentul Statului New York pentru Agricultură și Piețe a testat conținutul de cianura a două pachete de sâmburi de caise de 250 gr., importate din Pakistan, care au fost vândute în magazinele alimentare de sănătate, ca o gustare. Rezultatele au arătat că fiecare pachet, dacă este consumat în totalitate, conține cel puțin dublul dozei minime letale de cianură pentru un om adult. Pachetele au fost scoase din magazine. În ciuda acestui fapt, nu au existat decese în Statele Unite ale Americii și doar 1 toxicitate gravă provocată de sâmburi de caise a fost raportată intre 1979 și 1998. În medie, un sâmbure de caisă conține aproximativ 0,5 mg de cianură.sursa -Wikipedia)

Curiozităţi despre caise

 

-caisele sunt bogate în vitamine şi numeroase substanţe nutritive esenţiale pentru organism.

-una dintre curiozităţile despre caise este că, având un conţinut important de fibre, ajută tranzitul intestinal, previn tulburările digestive, constipaţia sau apariţia ulcerului.
- caisele au conţinut ridicat de calciu, fosfor, potasiu, fier, zinc, vitamina A şi C sau B6 si aduc beneficii în ceea ce priveşte sănătatea sângelui. Potrivit unor studii, betacarotenul pe care îl au caisele scade nivelul de colesterol din sânge şi protejează inima. Vitamina A din conţinutul caiselor menţine vederea sănătoasă. De asemenea, aceeaşi vitamină ajută organimsul să lupte împotriva acţiunii radicalilor liberi, care pot favoriza apariţia cancerului.

-o altă curiozitate despre caise este şi faptul că pot fi introduse şi în curele de detoxifiere.  Mai mult, sunt studii care au ajuns la concluzia că un consum de caise moderat poate fi de mare ajutor în cazurile de depresie, îi ajută pe cei care au probleme de memorie şi le aduc insomniacilor un somn liniştit.   

            -ajută sistemul osos

            -pot ajuta la dezvoltarea corectă a oaselor şi la menţinerea densităţii normale osoase.

-s-au făcut cercetări în urma cărora s-a ajuns la concluzia că un consum moderat de caise poate preveni chiar apariţia unor afecţiuni osoase.

-datorită nivelului ridicat de fier pe care îl conţin, caisele sunt de mare ajutor în cazul celor care suferă de anemie de tip feriprivă, care este cea mai frecventă.

-o altă curiozitate despre caise ar fi că acestea ar putea combate şi febra. Mai exact, caisele reuşesc să vitaminizeze şi să furnizeze minerale esenţiale precum şi lichide de care organismul are nevoie atunci când apare febra. 

-cei care suferă de afecţiuni hepatice ar fi bine să consume şi caise, întrucât au proprietăţi care ajută la regenerarea ficatului şi a revitalizării funcţiilor acestuia.

-caisele te pot ajuta şi în curele de slăbire, pentru că au un conţinut redus de calorii. Cinci caise conţin aproimativ 75 de calorii şi în jur de 15 grame de zahăr. În plus, sunt dulci, aromate, pot înlocui un desert şi alte dulciuri şi dau senzaţia de saţietate.  

- pot fi folosite şi pentru frumuseţe. Mai exact, vitamina A din caise protejează pielea. O mască pentru faţă din caise vă face tenul mai catifelat şi-l va împrospăta. De asemenea, se spune că uleiul din sâmburii de caise hidratează pielea şi întârzie apariţia ridurilor. 

Retete minunate ..

Omlete cu frisca si gem

Ingrediente: 7 oua, 400 ml lapte, 100g zahar, 60g faina, gem de caise

Preparare: Galbenusurile se bat cu zaharul, laptele si faina pe aburi pana se formeaza o crema. Se ia de pe foc si se lasa la racit. Se amesteca apoi cu albusurile batute spuma, se imparte compozitia in trei parti egale, care se coc separat la cuptor. Se pun pe un platou si se umplu omletele pe rand cu gem de caise, se ruleaza si se garnisesc cu frisca.Se servesc reci.

Caise a la Conde

Ingrediente: 350g orez, 1,5 l lapte, 200g zahar, 2 plicuri zahar vanilat, 1 1/2 lingura unt, 1 lamaie sau 1 portocala mare, 1kg caise mari, 300g zahar, 1 lingurita esenta migdale
 
Preparare: Orezul spalat se pune intr-o cratita cu apa cat sa-l acopere si se fierbe 5 minute; se scurge, se clateste cu apa si se pune la fiert cu laptele, zaharul, sucul de lamaie, sare si unt. Se mai lasa sa dea cateva clocote si se da la cuptor, la foc mic, 40 minute. Cand este gata, se pune vanilia si se lasa sa se raceasca. Caisele se spala, se taie in jumatati si se indeparteaza samburii; 6 jumatati se paseaza si se dau deoparte. Se fierbe zaharul cu 400ml apa pana se leaga, se adauga caisele, se fierb cateva clocote si se scot. In siropul ramas se pun caisele pasate si se fierb pana se ingroasa putin (jeleu); compozitia se ia de pe foc si se adauga esenta de migdale. Orezul se monteaza sub forma de coroana, se asaza caisele in centru si se acopera cu jeleu caldut. Se tine la rece 30-40 minute inainte de a servi.

Nectar de caise verzi

Ingrediente: 500g caise verzi, 1 kg zahar

Preparare: Se pun caisele fara samburi intr-o oala cu 2 l de apa si zahar. Se fierb incet, luind spuma din cand in cand. Se scot cu o spumiera si se trec printr-o sita. Pulpa rezultata se amesteca cu siropul din oala. Se mai da un clocot. Se toarna nectarul in sticle, se capseaza si se pastreaza la rece.

Prăjitura cu caise este una dulce-acrișoară și extrem de aromată. Se poate face din caise sau piersici din compot, însă în sezonul fructelor, de preferat este să o faceți cu caise proaspete. Este o rețetă simplă a copilăriei pe care trebuie să o încerci și tu.

Ingrediente prăjitură cu caise

·         750-760 g caise proaspete

·         5 oua

·         200 g zahar

·         100 ml nectar de corcoduse (sau suc de portocale)

·         100 ml ulei

·         280 g faina

·         20 g fulgi de nuca de cocos (sau tot faina)

·         1/2 plic praf de copt (5 g)

·         zahar pudra

Mod de preparare prăjitură cu caise

Cuptorul se preîncălzește la 180 de grade C, adică la foc potrivit. Se tapetează cu hârtie de copt o tavă de aproximativ 20 x 30cm. Se aleg caise foarte bine coapte, care se taie în jumătate. Se înlătură sâmburii și se taie apoi în felii potrivite. Se lasă deoparte până când e gata aluatul.

Pentru aluat, ouăle se bat spumă cu un praf de sare, cât iei în trei degete. Se adaugă apoi zahărul și se bat în continuare pentru aproximativ 2-3 minute, cu mixerul. Apoi, se adaugă, amestecând continuu, uleiul și nectarul. Făina și praful de copt se amestecă separat. Se cern printr-o sită și se încorporează ușor în compoziție.

Această compoziție rezultată se toarnă în tava pregătită și se nivelează. Deasupra, se așază feliile de caisă, cât mai uniform. Prăjitura se coace vreme de 25-28 de minute și pentru asta este necesar să faceți testul cu scobitoarea, ca să vedeți dacă s-a copt. După ce se răcește bine, puteți să o pudrați cu mult zahăr cu aromă de vanilie

Algele marine - elixir de sănătate

Algele marine  - elixir de sănătate

Deși sunt mici și nu arată prea apetisant..algele marine sunt o adevărată comoară a naturii și un izvor de sănătate și vitalitate pentru organismul uman!

Algele sunt organisme vegetale ce se dezvoltă  atât în mări și oceane, cât și în apele dulci sau chiar pe solurile mai umede. Pentru că apa mărilor reprezintă ea însăși un remediu foarte bun datorită bogăției sale de compuși organici valoroși  și ca urmare a formării lor în acest mediu, cele mai valoroase rămân algele din apele sarate. Algele includ în organismele lor majoritatea acestor componente ale apei de mare într-o forma purificată, concentrată și ușor asimilabilă de organismul uman.

Algele sunt o verigă importantă a lanțului trofic, stau la baza existenței și dezvoltării vieții în mediul marin, un adevărat motor subacvatic al fluxurilor materiale și energetice. Fiind organisme fotosintetizante, ajută la îmbogățirea cu oxigen a apei, un element vital pentru buna desfășurare a proceselor biologice și a vieții subacvatice. Pot fi, astfel, considerate echivalenții plantelor din mediul terestru, a căror importanță este incontestabila.

Algele marine conțin 77 de minerale, unul dintre cele mai complexe remedii naturale. Utilizate ca medicament sau ca și aliment, aceste organisme vegetale, pot să amelioreze sau chiar să vindece numeroase boli: anemie, demineralizare, carențe ale unor minerale și vitamine, tulburări de natură nervoasă, tulburări respiratorii, disfuncții ale sistemului imunitar.

O proprietate particulară a algelor marine, este aceea că în structura lor mineralele se găsesc în stare coloidală. O substanță coloidală are structura foarte fină și deține proprietatea de a-și păstra identitatea și de a rămâne în suspensie într-un lichid. Coloizii au dimensiuni foarte mici și de aceea pot fi absorbiți cu ușurință de către celulele corpului. Atât algele, cât și alte plante, transformă mineralele metalice în substanțe coloidale care au o încărcătură electrică negativă. În forma lor solidă, mineralele sunt toxice pentru organismul uman, iar dacă sunt prezente în cantități mari în corp, ele se pot acumula în țesuturi și pot crea probleme grave de sănătate. Mineralele lichide care rezultă în urma transformărilor produse în organismul plantei, prezinta doua beneficii majore:

– ajută la transportul și disponibilitatea biologică a altor nutrienți obținuți din hrană sau alte suplimente.

– neutralizează și ajută la eliminarea toxinelor (inclusiv a celor radioactive) și a metalelor grele acumulate în corp.

Algele ca medicament

În scop terapeutic, se folosesc mai ales tipurile de alge uscate care nu au fost preparate în prealabil prin presare la cald, amestecare cu aromatizanți sau condimente și se consumă îndeosebi sub formă de pulbere.Anumite varietăți de alge rosii sau brune sunt apreciate pentru multiplele lor virtuți, și fac parte constant din meniurile oferite de restaurante sub formă de diverse dejunuri, feluri intermediare de dulciuri, ciorbe. Din punct de vedere al compoziției chimice, algele marine conțin din abundență minerale și oligoelemente (iod, magneziu, potasiu, calciu, fier, mangan, fosfor, sulf, cupru, nichel, cobalt, rubidiu, siliciu), diastaze (enzime) și vitamine (A, B, C, D1, D2, E, F, K, PP), aminoacizi (acid glutamic, cistina, metionina, valina, tirozina, lizina, acid aspartic), glucide, materii grase, clorofilă (structura ei chimică seamănă cu cea a hemoglobinei umane), mucilagii și principii antibiotice, fapt care îndreptățește clasarea lor în categoria alimentelor-medicament.Datorită acestor  proprietăți, algele contribuie la :

·         favorizarea schimburilor metabolice

·         tonifică glandele endocrine

·         întăresc mijloacele de apărare naturală (imunitate)

·         sunt înzestrate cu puteri antireumatismale, antigutoase, remineralizante, stimulante ale circulației sanguine.

Aceasta paletă largă de proprietăți profilactice și curative face ca algele marine să fie indicate în tratamentul a numeroase afecțiuni : predispoziția generală la maladii, astenii fizice și intelectuale, adenite, tulburări endocrine, anemii, dureri de diferite etiologii,reumatisme cronice, tulburări circulatorii, obezitate, celulită, arterioscleroză, hipertensiune arterială, afecțiuni cutanate, rinofaringite, afecțiuni pulmonare, sechele de fracturi, îmbătrânire celulară, alergii, prevenția și tratamentul afecțiunilor cardiace.Algele marine mai conțin și clorofilă într-o cantitate însemnată.Clorofila naturală este o substanță cu puternic efect detoxifiant și energizant, cu o structură foarte asemănătoare hemoglobinei din sângele uman,iar datorită faptului că ea se regăsește în cantități mari în alge  se explică efectul lor benefic în cazurile de anemie sau afecțiuni vasculare. În plus, efectele terapeutice ale clorofilei sunt completate de prezența unei serii întregi de vitamine: A, C, D, E, F, K, PP, vitamine din complexul B.

Ca să știi ce algă ți se potrivește mai bine, îți prezint câteva din cele mai cunoscute și apreciate tipuri:

Fucus vesiculosus (alga brună) denumită și iarba de mare sau varec veziculos, are drept constituenți principali: iodul, manitolul, mucilagii (algine), principii tonic amare, vitaminele C, B, E, ergosterol, sodiu, magneziu, calciu, fier, brom, siliciu. Datorită acestor proprietăți, fucus vesiculosus este indicat în: obezitate (stimulează metabolismul bazal), celulită, gușă nodulară, sindroame reumatoide, astm bronșic, inflamații ale ganglionilor limfatici, hipotiroidie, sindrom de retenție azotată (hiperuricemie, hiperuremie, gută etc. Ca  uz extern, ea poate fi utilizată ca adjuvant pentru adenite și obstrurări limfatice, se aplică cataplasme de tărâțe și alge, fixate pe aglomerările de grăsimi sau celulitice, pe zona anterioară a gâtului în hipotiroidie și gușă nodulară; băi generale – pentru tulburări circulatorii, obezitate, celulită, artroză, astenie, insuficiențe endocrine; pudra de alge – se aplică direct pe răni (stimulează cicatrizarea).

Laminare : Laminaria flexicaulis și Laminaria cloustoni au ca principalii constituenti  iod, săruri minerale (sodiu, potasiu, calciu, siliciu, magneziu), numeroase oligoelemente, glucide, mucilagii, vitaminele A, B, C, D, E, clorofilă. Proprietățile tonifiante, remineralizante, normalizatoare ale circulației sanguine, antilipemice și antiarteriosclerotice ale acestor două specii de alge înrudite le recomanda în tratamentul sindroamelor reumatoide, astm bronșic, inflamații ale ganglionilor limfatici, hipotiroidie, sindrom de retenție azotată (hiperuricemie, hiperuremie, gută.

Wakame este un gen de alge marine de culoare verde închis, care se găsește în comerț de obicei uscată Wakame sunt eficiente pentru reglarea metabolismului, în tratarea diabetului, ca remediu împotriva căderii părului și a constipației.

Konbu conține foarte mult iod care este eficient în sporirea energiei organismului. Acestea mai conțin și potasiu care este benefic în scăderea presiunii sângelui.

 Nori sunt bogate în vitamina B1, care ajută la convertirea carbohidratilor în energie. Mai conține și mult calciu alături de vitaminele B și C, care ajută la calmarea organismului.

Spirulina, o algă verde-albastră, este un antioxidant puternic datorită conținutului său bogat de clorofilă (cea mai bogată sursă naturală de clorofilă) și fitocompuși, betacaroten (foarte eficient în cazurile de anemie și afecțiuni cardiovasculare). Conține minerale fier, calciu, zinc, potasiu și magneziu, vitamina A, complexul B. Spirulina este o proteină completă, naturală, ușor asimilabilă care are în compoziția sa și fenilalanină, care acționează asupra centrilor nervoși din creier responsabili cu apetitul, diminuând senzația de foame și menținând un nivel constant al glucozei în sânge.

Kelp-ul este întâlnit în diverse zone de coastă din lume. Este o sursă bogată de vitamine și minerale (23 de minerale). Bogat în iod este benefic metabolismului și funcționării glandei tiroidiene. Conține de asemenea fier, sodiu, fosfor, calciu, magneziu și potasiu și este o sursă de vitamine A, B1, B2, C, D, E, aminoacizi și oligoelemente. Este folosit în tratamentele homeopate pentru problemele digestive, eliminarea de gaze, constipație cronică și obezitate.

Cunoscută și sub numele de alga de smarald, Chorella este un aliment integral perfect, ea conținând toate vitaminele complexului B, vitaminele E și C și minerale importante (printre care fierul și cantități cosiderabile de zinc). Cercetările științifice au demonstrat faptul că stimulează sistemul imunitar, detoxifică organismul, îmbunătățește digestia, accelerează vindecarea, ajută la prevenirea bolilor degenerative, oferă protecție împotriva radiațiilor. Această algă este recomandată în special de către nutriționiști în regimuri pentru scăderea în greutate.

Alga AFA este, probabil, cel mai nutritiv aliment de pe planetă, cu un conținut bogat de glyco-proteine, vitamine, minerale, carbohidrați simplii, lipide și enzime. Datorită structurii celulare a acestei plante acvatice, nutrienții conținuți de algă sunt disponibili imediat pentru organism, iar energia consumată de organism pentru a absorbi nutrienții din algă este foarte mică, astfel încât prin consumul de alge sălbatice verzi-albastre, dieta și starea organismului se poate îmbunătăți într-un mod rapid și eficient. Această algă se găseste și se recoltează doar în stare naturală, din lacul Klamath, statul Oregon, SUA, acesta fiind un habitat ce nu poate fi replicat pe cale sintetică.

Beneficii ale algelor marine

Conțin mai mulți aminoacizi esențiali decât orice tip de carne, sunt o sursă excelentă de betacaroten, vitamine (A, B, C, D, E, F, K, PP), clorofilă, mucilagii și substanțe antibiotice, metaloizi și minerale (iod, magneziu, fier, potasiu, calciu, aluminiu, mangan, fosfor, sulf, cupru, nichel, aur, zinc, cobalt, stronțiu, titan, vanadiu, staniu, rubidiu, siliciu).

Algele pot fi folosite ca atare în alimentație, în diverse preparate și supe, dar și ca condiment pentru aroma lor specială.

Algele marine, recomandate la dietă

Deși sunt atât de bogate în nutrienți valoroși pentru organismul nostru, totuși au un număr mic de calorii. Devin astfel aliate ale dietelor.

Conțin, de asemenea, iod care stimulează glanda tiroidă și potasiu cu efecte ușoare diuretice, contribuind la scăderea edemelor și la reducerea retentiei de apă. Clorofila din componenţa lor are un efect regenerant şi un apreciabil efect antibacterian.

Algele – un boost energetic ce combate eficient oboseala

Dacă simțiți adesea că oboseala vă cuprinde, deși nu aveți motive serioase, sau că a doua jumătate a zilei vă pierdeți tonusul și energia pentru activitățile de rutină, atunci puteți încerca alimentele energizante, printre care se numără și algele marine.

Acestea sunt un adevărat cocktail de substanțe energizante, care pun la lucru întreg metabolismul, însă fără a suprasolicita organele interne. Algele marine activează hormonii tiroidieni, care „coordonează” energia la nivelul fiecărei celule și pot fi consumate atât în eutiroidie, cât și în hipotiroidie.

Algele marine susțin sistemul imunitar

Așa cum am aflat deja, algele marine stimulează glandele endocrine şi imunitatea, stimulează circulaţia sângelui, combat retenţia de apă, au efect antiinflamator şi antireumatic, pot corecta unele forme de hipotiroidie (hipotiroidia fiind corelată cu scăderea imunitățîi). În plus, toate vitaminele, mineralele și substanțele benefice conținute în alge susțin funcțiile sistemului imunitar și ii oferă „materia primă” pentru a funcționa optim.

Algele marine au proprietăți antiîmbătrânire și afodiziace

Algele marine stimulează procesele regenerative și încetinesc îmbătrânirea corpului, a pielii și albirea părului. Consumul de alge marine este cunoscut pentru efectele afrodiziace. În Scoţia şi Irlanda se fabrică chiar şi pâine din alge, iar în Japonia fac parte din hrana zilnică, în salate, pentru fabricarea sushi-ului, ca garnitură, ba chiar intră în compoziţia unor produse de cofetărie, prăjituri sau îngheţată. 

Salată de alge

Această salată este răcoroasă și revigorantă, putând asorta multe preparate.

·          200 gr alge marine deshidratate

·         100 gr urechi de lemn deshidratate

·         10 gr semințe de susan

·         30 ml de sos de soia

·         30 ml de oțet chinezesc

·         Opțional 10 ml sos chilli

Mod de preparare: se lasă algele și urechile de lemn la hidratat, aproximativ 30 minute, apoi se vor pune într-o strecurătoare și se vor spăla cu grijă.

Apoi se taie sub formă de tăiței algele hidratate și spălate. Se pun algele și urechile de lemn într-un bol și se adaugă peste ele semințele de susan, chilli, sosul de soia și oțetul chinezesc. Se vor amesteca ingredientele, după care vom lăsa salata de alge la rece pentru o oră. În acest timp algele și ciupercile vor absorbi aromele delicioase ale sosurilor folosite.

Algele marine, au fost apreciate dintotdeauna de catre japonezi, chinezi, europenii din ţările nordice şi irlandezii. Chinezii şi japonezii le folosesc şi astăzi pentru proprietăţile lor antiaging şi afrodisiace. În Scoţia şi Irlanda, se fabrică chiar şi pâine din alge, iar în Japonia fac parte din hrana zilnică, în salate, pentru fabricarea sushi-ului, ca garnitură, ba chiar intră în compoziţia unor produse de cofetărie, prăjituri sau îngheţată. Francezilor le-au plăcut algele mai degrabă pentru frumuseţe, mai ales în uz extern, alături de alte produse şi extracte marine.

Dar în timpurile moderne, au început să le administreze şi intern, pentru efectul depurativ, completând programele de redobândire holistică a frumuseţii. Marile companii de cosmetice profesionale recomandă clientelor să însoţească programele de îngrijire externă cu serumuri intense aplicate la nivelul tenului, decolteului sau chiar întregului trup, cu terapii ce presupun administrarea zilnică de extracte de alge, îmbogăţite cu extracte din fructe sau flori diverse.

Beneficii sub multiple forme

Algele constituie o preocupare a lumii ştiinţifice, pentru unicitatea compoziţiei lor. Dacă în urmă cu 300 de ani, în ţările orientale se consumau doar 6 specii de alge, astăzi, s-a ajuns la 20 de specii, din totalul de peste 20.000 de specii de alge care există în apele lumii. Algele marine sunt de mai multe feluri: verzi, roşii, brune şi albastre.

Marea calitate a algelor este conţinutul bogat în compuşi minerali, al căror principal rol este regenerarea! În compoziţia algelor intră oligoelemente cantităţi semnificative de iod, brom, magneziu, potasiu, sodiu, calciu, fosfor, sulf, clor, cupru, siliciu.

Algele proaspete sau uscate natural conţin şi vitaminele A, B1, B2, B6, B12, C, D, E, K, PP. Reprezintă o sursă proteică prin acizii aminaţi (metionina, serina, acid glutamic, cistina), dar conţin şi glucide, clorofila, substanţe antibiotice şi au un conţinut uriaş în fibre de celuloză. 

Consumate intern, ca hrană sau în cure speciale, algele stimulează glandele endocrine şi imunitatea, stimulează circulaţia sângelui, combat retenţia, au efect antiinflamator şi antireumatic, pot corecta unele forme de hipotiroidie. Fibrele alimentare din alge împiedică depunerea de grăsimi pe pereţii vaselor sangvine şi reduc astfel riscul de ateroscleroză şi infarct miocardic. 

Prin conţinutul bogat în potasiu şi iod, algele remineralizează şi sunt recomandate persoanelor care urmează tratament cu diuretice, ajutând şi în curele de slăbire şi remodelare corporală. Clorofila din componenţa lor are un efect regenerant şi un apreciabil efect antibacterian.

Numeroase studii au demonstrat eficacitatea extraselor din alge în cazul infecţiilor cu diverse tipuri ale virusului herpetic, cu virusul gripal A şi HIV. Algele au efect energizant şi asupra ficatului, facilitând eliminarea toxinelor şi scăzând astfel nivelul de stres din organism.

Algele in cosmetica

Pentru uz extern, algele sunt folosite fie sub formă de extracte, fie sunt încorporate în creme diverse şi serumuri puternice. Multe companii cosmetice preferă să le utilizeze alături de apa de mare purificată, alţii le alătură altor produse naturale cu conţinut mare de minerale, cum ar fi argila. Folosite în produse de demachiere, alginaţii din algele de mare îndepărtează murdăria, machiajul, excesul de sebum şi alte impurităţi.

Extractele din alge contribuie la închiderea porilor, tonifierea pielii, sprijină efectul antiinflamator, ajută la reducerea petelor şi iritaţiilor, a punctelor negre, ameliorează acneea şi echilibrează secreţia de sebum. Încorporarea algelor microscopice poate genera şi o acţiune uşor abrazivă asupra suprafeţei cutanate, fiind folosite cu succes în măştile şi cremele de gomaj pentru ten, corp, mâini sau călcâie. Pentru regenerarea pielii corpului sunt recomandate curele cu băi de alge, proaspete ori uscate şi rehidratate în apă.

Algele se introduc chiar înainte de imersia în apă, în cadă, la 35-38 de grade Celsius, unde se stă timp de 15-20 de minute. Pentru un puternic efect antiaging, de calmare a pielii, eliminarea iritaţiilor şi petelor, se recomandă între 2 şi 3 şedinţe pe săptămână. O cură este compusă din 10-20 de băi şi poate fi repetată de 2-3 ori pe an, la intervalul de 2-3 luni.

Efectele ţin atât de redarea elasticităţii pielii, dar algele sunt benefice şi prin efectul antiinflamator, în cazul suferinţelor postraumatisme de tip fracturi, accidente, răni cu cicatrice sau reumatism. În saloanele specializate se pot face băi de alge în combinaţie cu nămolul marin, iar acasă se poate continua prin cataplasme locale cu alge proaspete, calde sau încălzite de la mică distanţă cu infraroşii ori microunde, cataplasme cu alge amestecate cu nămol marin, cataplasme cu pastă de alge (obţinută din algele uscate foarte bine mărunţite).