FETITA IN FATA CAREIA, MOARTEA...S-A INCLINAT!
,,Intr-o zi, moartea se trezeste dis de dimineata, isi inseueaza
calul - de o frumusete nemaivazuta - si porneste la o plimbare prin padure.
Adanc, mult adanc, unde desisul era de nepatruns, gaseste o
fetita chircita la tulpina unui copac.
POVESTE CU TÂLC!
O frumoasă lecție de viață!
"Un cioban și un filosof se întâlnesc pe coama unui deal.
- Zâua bună, zice ciobanul.
- Bună ziua, zice și filosoful.
Amândoi se așează și se pun pe contemplat.
- De la oraș vii? întreabă ciobanul.
- De la oraș.
- Dar tot mai bine-i în natură!
- Este.
- Și ce lucri tu la oraș?
- Studiez.
- Apăi ce studiezi?
- Viața omului.
- Și ies parale din asta?
- Iau un salariu. Cam mic, ce-i drept.
- Așa studiu fac și eu când stau pe prispă. Și nu iese niica. E bine la voi la oraș...
- Eu am mers la școli ca să pot lua bani pentru asta.
- Multă școală ai făcut?
- Multă.
- Apăi zâ-mi și mie cum ți-o ieșit la studii că e viața omului?
- E greu de spus, așa, în două vorbe...
- Încearcă în trei.
- Vezi tu, bade, ce fac eu e să mă gândesc la cum sunt lucrurile care nu sunt evidente. Cum ar fi de exemplu cum poate fi omul fericit, și când e, de ce e...
- Dacă-i sunt sănătoși copiii și-l iubește muierea de ce n-ar fi?
- Cum să îți zic eu? se străduie filosoful... Ție ți-a venit așa vreodată un dor de ducă? sau o jale și să nu știi ce-i cu ea?
- Mi-a venit. Dar am zis că trece, și-o trecut.
- Dar să te gândești tu că viața se duce și să simți durere?
- Apăi doare, dacă șezi degeaba, dar pui mâna pe coasă și îți iei gândul.
- Dar când vezi că se întâmplă ceva nedrept nu vrei să schimbi acel lucru?
- Ce e nedrept? dacă tot ce ne e dat de la Dumnezeu vine? Poate socoți doar tu că e nedrept.
- Nu știm dacă există Dumnezeu sau nu.
- Apăi știm cu sufletul, nu cu mintea.
- Nu știm nici dacă există suflet!
- Cum să nu știm? Când te doare că trece viața și te temi că nu te iubește muierea și că e nedreaptă lumea, unde te doare dacă nu în suflet? Ptiu, drace, că ai făcut atâta școală, mai iei și bani să studiezi viața și tare prost mai ești!
sursa : Internet!
De
ce binele este rasplatit cu rau...
Intr-o zi o necunoscuta a batut
la usa unui intelept batran. Plangand, ea i-a povestit istoria sa.
— Nu stiu cum ar trebui sa
traiesc mai departe… — a spus ea cu glasul tremurand. — Intotdeauna m-am
comportat cu oamenii asa cum doream ca ei sa se comporte cu mine, eram sincera
cu ei si imi deschideam sufletul inaintea lor… Cand aveam posibilitatea,
incercam sa le fac tuturor numai bine, fara sa astept ceva in schimb. Ii ajutam
cu ce puteam. Eu intr-adevar faceam totul dezinteresat, iar in schimb primeam
doar rautate si batjocoriri. Ma doare acest lucru si pur si simplu am obosit…
Va implor, spuneti-mi ce sa fac?
Inteleptul a ascultat-o
rabdator si apoi i-a dat tinerei un sfat.
— Scoate-ti toate hainele si
plimba-te complet goala pe strazile orasului — i-a spus linistit staretul.
— Ma iertati, dar inca nu am
innebunit… Dumneavoastra, probabil, glumiti sau sunteti nebun! Daca as face asa
ceva, nu stiu ce as putea sa astept de la trecatori… Cineva chiar poate sa ma
dezonoreze sau sa-si bata joc de mine…
Inteleptul s-a ridicat brusc, a
deschis usa si a pus o oglinda pe masa.
— Iti este rusine sa iesi
dezbracata pe strada, dar nu te sfiesti deloc sa umbli prin lume cu sufletul
dezbracat, deschis, precum aceasta usa. Le permiti tuturor sa intre acolo.
Sufletul este o oglinda. De aceea, noi vedem propriile noastre reflectii in
ceilalti oameni. Sufletele lor sunt pline de rautate si vicii — ei vad anume o
astfel de imagine, cand privesc in sufletul tau curat. Ei nu au suficient curaj
si putere ca sa recunoasca ca tu esti mai buna decat ei si ca sa se schimbe.
Din pacate, aceasta este soarta celor cu adevarat curajosi…
— Atunci ce ar trebui sa fac?
Cum as putea sa schimb aceasta situatie, daca, de principiu, nimic nu depinde
de mine?
— Vino cu mine, vreau sa-ti
arat ceva… Priveste, aceasta este gradina mea. De multi ani ud aceste flori
nemaipomenit de frumoase si le ingrijesc. Sincer vorbind, eu niciodata nu am
vazut cum se deschid bobocii lor. Tot ce am putut vedea sunt florile deja
inflorite, care te atrag cu frumusetea si aroma lor.
Copilo, invata de la natura…
Priveste aceste flori minunate si procedeaza
ca ele — deschideti cu atentie inima in fata oamenilor, pentru ca ei sa nu
observe acest lucru.
Deschideti sufletul in fata
oamenilor buni.
Pleaca de langa cei care iti
rup petalele, te arunca la pamant si te calca in picioare. Aceste buruieni inca
nu au crescut pana la nivelul tau. De aceea, nu ii poti ajuta. Ei vor vedea in
tine doar hidoasele lor reflectii.
Sursa: Interetul
Poveste Un înger tânăr, sleit de puteri, ședea pe pervazul unui apartament urban și privea cu melancolie la femeia ce zăcea nemișcată pe can...
