PILDA SERII !
Vom istorisi o minune a Sfântului Nicolae care s-a petrecut
în preajma Bisericii inchinata sfantului, din Şcheii Brasovului,care este de
mai bine de 500 de ani, un loc de căpătâi si binecuvantare, pentru românii
ortodocşi din Braşov.
Intr-o iarnă,in jurul anului 1900, un bărbat tânăr, după ce
băuse îndestul la crâşmă, s-a hotărât să o ia spre casă, deoarece trecuse de
miezul nopţii. El locuia la capătul unei grădini, în apropierea pădurii, iar
lupii iarna îşi făceau simţită prezenţa până lângă casele mărginaşe. Dar pentru
a nu lungi drumul, a luat-o pe o scurtătură care trecea prin dosul grădinilor.
Cărăruia se învecina cu pădurea de brad. In drumul său, a ajuns lângă troiţa
ce-i era închinată Sfântului Nicolae. Cu toate că era beat, şi-a scos căciula
din cap şi s-a închinat Sfântului. Candela ardea tot timpul la această troiţă,
femeile evlavioase purtând de grijă ca ea să nu se stingă.
In drumul lui spre casă, a trecut mai departe şi a ajuns la
un podeţ. Nu mai avea mult până acasă, doar câţiva paşi. Deodată, în faţa lui a
apărut o hidoşenie întunecată care i-a tăiat calea Era diavolul.
Bărbatul a înţepenit. Incerca să-şi ridice mâna spre a-şi
face cruce, când deodată întunecatul a început să grăiască:
- Degeaba încerci! Mi te-ai închinat mie, când ai ridicat
paharul, zicând: „Noroc!". Limba ţi-ai înţepenit-o în înjurături şi vorbe
urâte. Am venit să te iau pentru că prea mult nu mai ai. Mi te-ai dăruit mie de
atâtea ori. Ei bine, află că am venit!
Omul era tânăr şi era plin de putere, dar parcă toată vlaga
se scursese din el şi înţepenise când a văzut hidoşenia. Beţia i-a sărit cu
totul când l-a auzit vorbind.
Diavolul se apropia de el şi omul îi simţea
duhoarea înecăcioasă. Era cuprins de groază şi parcă şi mintea îi îngheţase.
Deodată, ca o şoptire din adâncul sufletului îşi aminti de candela Sfântului
Nicolae şi rosti în gând:
- Sfinte Nicolae, ajută-mă!
Deznădejdea care îl cuprinsese şi groaza în care era îl
făceau să tremure. Dar nu tremura de frig, ci din pricină că nu era pregătit de
moarte, iar ea era atât de aproape de el.
Deodată însă, s-a făcut lumină mare. De la troiţă venea spre
el Sfântul Nicolae, îmbrăcat în haine arhiereşti şi cu mitră pe cap. In acea
clipă diavolul a început să scâncească, iar apoi să urle atât de fioros, încât
toţi câinii de pe la case au început să latre foarte aprig. Auzind larma
aceasta, vecinii de pe lângă podeţ au aprins lămpile şi au ieşit cu luminile
afară. Socoteau că o haită de lupi atacase vreun om. Jos, pe zăpadă, l-au găsit
pe beţiv. Privindu-l cu luare-aminte, aproape că nu-l mai recunoscură.
Bărbatul acesta tânăr albise, însă nu din pricina zăpezii.
Părul lui era cu totul alb. Faţa lui era liniştită şi luminoasă.
Abia răsuflând, omul s-a ridicat încet şi, cu greu vorbind,
i-a chemat pe cei adunaţi la troiţa Sfântului Nicolae. Aici, stând în genunchi
a mărturisit tot ceea ce i se întâmplase.
Mai apoi au aflat toţi cei din Şchei de minunea petrecută şi
cum omul cel păţit fusese izbăvit de întâlnirea cu diavolul prin venirea
Sfântului Nicolae.
După această întâmplare, tânărul bărbat s-a lăsat de băutură,
iar în sărbători şi duminici era nelipsit de la sfintele slujbe. în acea vreme,
dacă veneai la biserică la Sfânta Liturghie, în faţa icoanei Sfântului Nicolae
puteai vedea un bărbat tânăr cu părul albit. Când venea la biserică, stătea şi
se ruga numai în faţa icoanei Sfântului.
Odată, cineva l-a întrebat de ce stă numai în faţa icoanei
Sfântului Nicolae. El i-a răspuns:
- De dor!
Când, atunci noaptea, Sfântul Nicolae l-a izbăvit de diavol,
i-a arătat atâta dragoste şi mângâiere, încât inima acelui tânăr s-a îndulcit
de slava dumnezeiască. Abia aştepta să se întâlnească din nou, faţă către faţă,
cu izbăvitorul său. Incepea să fie pregătit pentru trecerea în cealaltă viaţă.
Viata si
minunile Sfantului Nicolae, Editura Sophia.
