Lenea
Activă
Tatăl lui “ Faimos ca luna”- Poveste tibetana
Un
om foarte sărac, după ce a muncit din greu, a reușit să adune un sac plin cu
grâne. Era mâandru de sine, iar când s-a întors acasă a legat sacul cu o funie
de unul din căpriorii casei, pentru a-l feri de sobolani și hoți. L-a lasat să
atârne acolosi, ca o masură de sigiranță suplimentară, și-a așternut culcușul
dedesubt. Stând acolo, mintea începu să-I hoinărească : De voi putea vinde aceste
grâne in porții mici, profitul va fi cel mai mare. Voi putea atunci să cumpăr
mai multe grâne, iar apoi sa fac același lucru și voi ajunge cineva in
comunitate. O mulțime de fete se vor ține dupa mine. Mă voi căsători cu o
femeie frumoasă și nu după mult timp vom avea un copil… va fi neapărat băiat…
cum naiba îl vom numi? Uitându-se prin cameră, privirile i-au căzut pe mica
fereastră, prin care a vîzut Luna răsărind.
“Ce
semn!” S-a gândit el. Cât de favorabil! Este un nume cu adevărat bun. Îl vom
numi ,”Faimos ca Luna”… În timp ce era purtat în speculațiile sale, un șoarece
și-a croit drum către sacul cu grâne și i-a ros funia. Chiar in clipa în care
de pe buze i-au ieșit cuvintele “Faimos ca Luna”, sacul cu grâne s-a desprins
din tavan, omorîndu-l pe loc. “Faimos ca Luna”, binențeles, nu s-a mai născut
niciodată.
Câți dintre noi, asemeni
omului din poveste, nu suntem cuprinși de ceea ce numesc o lene activă ?
Ori de cate ori ne pierdem perspectiva, sau cădem prada lenei, reflecția asupra morții si nepermanenței ne produce un șoc care ne readuce pe calea adevarului:
Ce s-a nascut, va muri,
Ce s-a strans se va risipi,
Ce s-a acumulat, se va irosi,
Ce s-a construit se va narui,
Si ce-a fost inaltat se va coborî.
Intregul univers ne spun acum savanții, nu este decat o schimbare, activitate si proces- o totalitate a fluxului care este temelia tuturor lucrurilor...
Sursa: extras din “Cartea
Tibetana a vietii si a mortii”
.jpeg)
