LEGI ale UNIVERSULUI – pentru a ne descoperi spiritual

 

LEGI ale UNIVERSULUI – pentru a ne descoperi spiritual

 

Legea potenţialităţii pure (Legea unităţii)

“În stare esenţială, noi suntem conştiinţa pură. Conştiinţa pură este esenţa noastră spirituală.”

Universul nu îţi refuză nimic. Totul este posibil. Totul devine posibil în momentul în care ştii ce-i ceri, în momentul în care ştii ce-ţi ceri. Poţi fi liber, împlinit. Acţiunile tale pot deveni manifestări a ceea ce îţi doreşti.
În momentul în care ajungi să te cunoşti cu adevărat, în momentul în care afli cine eşti cu adevărat, ce îţi doreşti şi care sunt dorinţele tale, vei reuşi să te conectezi la acea forţă care guvernează universul.

În momentul în care înţelegi că eul tău este creator şi că deţine potenţialitatea, vei reuşi să atingi ceea ce îți doreşti. Interiorul îţi relevă ce trebuie să faci în exterior. În momentul în care înveţi să îţi adresezi întrebările potrivite, vei primi şi răspunsurile potrivite. Nu ar trebui să te miri. Cele mai eficiente soluţii, idei şi rezolvări sunt cele din interior. În momentul în care ajungi să te descoperi pe tine, te vei conecta la univers şi la resursele universului. Atunci mintea trebuie să fie deschisă pentru a primi ceea ce universul are şi poate să îi ofere. Putem aplica această lege, prin rugăciune, prin meditaţie, prin conectarea la natură, prin introspecţie. Evită să judeci şi foloseşte-te de tăcere. Cunoaşterea de sine poate începe cu privitul unui copac în floare…

 

Legea dăruirii (Legea consacrării)

“Corpul nostru se află într-un schimb constant cu corpul universului; mintea noastră interacţionează dinamic cu mintea cosmosului; energia noastră este o expresie a energiei cosmice.”

Universul funcţionează prin intermediul interacţiunilor dinamice. Intenţia este cea care produce creştere şi favorizează schimburile dinamice. Dăruirea sinceră generează primire sinceră. Dăruirea voluntară atrage energia pozitivă. Lucrurile curg către tine ca un rezultat al acestui schimb. Indiferent de formă, ceea ce este cu adevărat valoros în univers şi merită să fie dăruit şi primit se multiplică. Pentru a primi, trebuie să dăruieşti la rândul tău.

În momentul în care eşti dispus să dăruieşti ceea ce doreşti să primeşti, în mod firesc vei primi. Atunci cand dăruieşti mai mult decât primeşti, dinamica universului va acţiona în beneficiul tău şi te va recompensa într-un mod fabulos.
Dacă primeşti ceva valoros, dăruieşte la rândul tău ceva valoros. Dacă vrei să ai parte de afecţiune, împarte afecţiune la rândul tău. Darul dat sau primit poate să însemne un zâmbet, o floare, un compliment în care crezi sincer, un gând pozitiv… Este un început pentru a pune în aplicare legea dăruirii…

 

Legea karmei (Legea cauzei şi efectului)

“Indiferent dacă suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se întâmplă în acest moment este rezultatul unei alegeri făcute în trecut. “

Ceea ce semeni este ceea ce culegi. Orice acţiune produce o reacţie, orice acţiune are anumite consecinţe.Dacă faci bine, binele se va revărsa la un moment dat în viaţa ta. Dacă faci rău, mai devreme sau mai târziu, răul se va întoarce asupra ta. Fiecare acţiune produce reverberaţii.Viitorul tău este construit de acţiunile pe care le faci în prezent. Chiar în acest moment, viitorul tău se conturează prin ceea ce faci.

Dacă vrei un viitor mai bun, pentru a crea viaţa pe care ţi-o doreşti, începe chiar din acest moment să acţionezi. Acţionează POZITIV. Dacă vrei ca acţiunile tale să aibă rezultatul scontat, nu opta pentru acţiuni care îi lezează şi rănesc pe ceilalţi. Alege acţiuni care aduc fericire şi succes celor din jur. Ai întotdeauna de partea ta alegerile. Acceptă responsabilitatea alegerilor şi a acţiunilor tale. Alegerile conştiente pot deschide drumuri nebănuite…

 

Legea minimului efort (Legea non-rezistenţei)

“Iarba nu se străduieşte să crească, ea creşte pur şi simplu. Peştii nu învaţă să înoate, înoată pur şi simplu. Florile nu fac eforturi ca să înflorească; înfloresc pur şi simplu. Aceasta este natura lor inerentă. Natura merge întotdeauna în sensul efortului minim.”

În univers nu guvernează întotdeauna acelaşi legi ca şi în societate. Societatea ne învaţă că trebuie să muncim din greu pentru ceea ce vrem, să ne zbatem, să luptăm cu toate forţele noastre. Universul ne arată că decizia potrivită este cea luată firesc, fără eforturi, fără lupte interioare, în consonanţă cu interiorul tău, cu natura exterioară şi cu tot ceea ce se află în jurul tău, ascultându-ţi intuiţia. Nu trebuie să te lupţi crâncen cu viaţa. Nu i te opune. Lasă-te dus de ea. Cu cât te lupţi mai mult, cu atât mai mult vei da greş. Este suficient să rămâi conectat la tine însuţi şi la acţiunile tale, iar ceea ce îţi doreşti se va realiza fără efort.

Ca să aplici în viaţa de zi cu zi Legea Minimului Efort:

–Învaţă să accepţi!
– Învaţă să îţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce ţi se întâmplă !

În momentul în care eşti sigur că un anumit lucru este cel mai potrivit pentru tine şi îl simţi ca atare, mai mult ca sigur că acel lucru este cel mai potrivit pentru tine. Vei realiza acel lucru fără strădanii şi sacrificii.
Realizarea lui nu ţi se va mai părea o corvoadă. Va avea loc firesc, natural, în armonie şi iubire…

“Energia şi informaţia există pretutindeni în natură. De fapt, la nivelul câmpului cuantic nu există nimic altceva decât energie şi informaţie. Iar acest câmp cuantic este influenţat de intenţie şi de dorinţă.”

Dorinţele se pot concretiza atâta timp cât crezi în potenţialitatea lor. Dorinţele devin cu adevărat puternice în momentul în care în spatele lor se află intenţii puternice. În funcţie de intenţia îndreptată asupra unui obiect care se află în atenţia noastră, se vor contura şi premisele temporale ale realizării dorinţei noastre. Dacă înveţi să valorifici puterea intenţiei, poţi crea orice din ceea ce îţi doreşti.

Tu ocupă-te de ceea ce este cu adevărat important, iar universul se va ocupa de detalii. Trasează-ţi clar dorinţele. Lansează-le în câmpul potenţialităţii pure. Fii convins că vor da rezultate concrete. Fii convins că universul va găsi o metodă (chiar dacă nu este metoda pe care ţi-ai dori-o) de a-ţi îndeplini acea dorinţă. Dacă acţionezi astfel încât intenţia să devină posibilitate, universul începe deja să lucreze pentru tine.

 

Legea detaşării

 “În momentul în care renunţăm la ataşamentul faţă de rezultate, combinând intenţia focalizată cu detaşarea de fructele ei, vom obţine cu siguranţă ceea ce ne dorim”.

Detaşarea nu înseamnă a te baza pe şansă pură sau a rătăci în viaţă fără obiective sau ţeluri anume. Detaşarea nu înseamnă lipsa de implicare. Nu înseamnă a renunţa să-ţi mai doreşti. Detaşarea înseamnă să renunţi la a fi ataşat de ceea ce îţi doreşti. Detaşarea înseamnă să exişti fără zbatere, trăind în pace cu tine şi cu ceilalţi, în convingerea că cineva se îngrijeşte de binele tău şi se asigură că, mai devreme sau mai târziu, vei avea acel ceva.

Detaşarea creează premisele evoluţiei. Poţi acţiona şi lucra mai eficient atunci când eşti detaşat. Nu trebuie să te îngrijoreze ceea ce ţi se întâmplă sau ţi se va întâmpla. Nu întotdeauna poţi controla ceea ce ţi se întâmplă. Trăieşte, dezvoltă-te şi ceea ce este menit să se întâmple se va întâmpla. Dacă vrei să obţii ceva, renunţă să mai fii ataşat faţă de acel ceva. Ai încredere că vei obţine cel mai bun rezultat. Fii convins că ai sau că vei avea ceea ce îţi doreşti. Această lege a detaşării ne învaţă să avem încredere în univers, în puterea legilor sale, în capacitatea sa de a ne arăta drumul în viaţă.

Legea dharmei (Legea menirii în viaţă)

“Orice om are un talent unic şi o manieră unică de a-l exprima. Există ceva ce putem face mai bine decât oricine altcineva din întreaga lume.”

Toate lucrurile au un scop. Totul în viaţa are o menire. Existenţa fiecăruia dintre noi este legată de un scop anume. Menirea noastră ca fiinţe umane este pur spirituală. Trupul este doar o manifestare fizică a spiritului. Ne aflăm pe acest pământ pentru a ne descoperi spiritual, pentru a ne identifica identitatea lăuntrică. Fiecare dintre noi are datoria de a dărui puţin din el celorlalţi.

Fiecare dintre noi are un dar unic de dăruit celorlalţi, un talent pe care trebuie să-l împărtăşească, un lucru pe care îl realizează mai bine decât oricine altcineva. Nu putem fi împliniţi cu ceea ce suntem decât în momentul în care ne manifestăm talentul, dăruindu-l astfel şi celorlalţi. Nu putem fi în armonie şi fericiţi cu ceea ce suntem decât în momentul în care putem dărui din ceea ce ne-a fost dăruit în mod special.

 

Deepak Chopra

 

Povestea unui taximetrist

    Am ajuns la adresă şi am claxonat o dată ca să-mi anunţ sosirea în faţa casei. După o aşteptare de câteva minute am claxonat din nou. Fiind ultima mea comandă din tură, voiam să ajung acasă. M-am gândit să plec de la comandă din moment ce nimeni nu mă ocupa. Dar fără un motiv anume, am parcat maşina şi am sunat la uşa casei. Dinăuntru s-a auzit o voce firavă: „Numai un minut.”

Era o persoană în vârstă ce trăgea ceva după ea.

După o aşteptare destul de lungă, uşa s-a deschis. Era o femeie mică de înăltime, probabil de vreo 90 de ani. Era îmbrăcată precum o doamnă din anii 1940.

După sine trăgea o valiză mică, invelită într-un nailon. Apartamentul ei arăta ca şi cum nimeni nu mai locuia acolo de ceva ani! Mobilierul din casă era şi el acoperit cu nailon.

„Eşti drăguţ să-mi duci valiza la maşină?”

Am luat valiza în urma mea iar ea m-a luat de braţ. Am ajutat-o să meargă până la maşină.

Mi-a multumit pentru ajutorul pe care i l-am oferit şi i-am răspuns că „Încerc să-mi tratez clienţii aşa cum as vrea să fie tratată mama mea când o să fie în vârstă.”

„Eşti un băiat bun.”, mi-a răspuns ea.

Şi a conţinuat cu o: „Ai putea să conduci prin centrul oraşului?”

„Dar ştiţi că nu este cea mai rapidă cale de a ajunge la adresă…”, i-am răspuns repede.

„Nu mă deranjează, nu mă grăbesc. Sunt în drum spre azilul de bătrâni. Nu mai am familie… iar doctorul spune că nu mai am foarte mult de trăit.”

Atunci m-am întins până la aparatul de taxat şi l-am oprit fără ca ea să mă vadă.

„Pe ce rută doriţi să mergem?”, am întrebat.

Şi pentru următoarele două ore am condus prin oraş. Mi-a arătat clădirea unde lucrase ca operator de lift, apoi casa unde a locuit cu soţul ei, un magazin de mobilă ce pe vremuri fusese o sală de bal…

Uneori mă ruga să opresc în faţa unei anumite clădiri şi stăteam acolo pentru o vreme, în linişte.

Când pe cer s-a văzut prima rază de soare ea a spus: „Eu am obosit, hai să mergem.”

Am condus în tăcere spre adresa pe care mi-a dat-o. Era un cămin mic. Doi oameni o aşteptau la intrare. Am deschis portbagajul şi i-am dus valiza până la uşa căminului.

Ea a fost aşezată într-un scaun cu rotile.

„Cât îţi datorez?”, m-a întrebat.

„Nimic.”, i-am răspuns.

„Trebuie să mănânci şi tu o pâine!”, mi-a răspuns.

„Vor fi alţi clienţi…”

Fără să mă gândesc prea mult m-am aplcat şi am luat-o în braţe. Ea m-a strâns tare.

„Ai oferit unei femei în vârstă o bucurie. Mulţumesc.”

I-am strâns mâna o ultimă dată şi am întrat în maşină. În spate s-a auzit uşa căminului închizându-se. Era sunetul unui final de viaţă.

În acea dimineaţă n-am mai luat niciun client. Am condus fără ţintă, pierdut în gânduri. În restul zilei nici n-am putut vorbi. Cum ar fi fost să plec atunci când nu a coborât din casă după primul claxon? Cum ar fi fost să fi dat de un taximetrist nervos sau nesimţit?

La o analiză rapidă mi-am dat seama că n-am făcut ceva mai important în viaţa mea până acum.

Suntem învăţaţi sa credem că vieţile noastre se învârt în jurul unor momente măreţe…

… Când de fapt cele mai importante momente din vieţile noastre sunt cele ce ne iau prin surprindere şi pot însemna mai nimic pentru cei din jurul nostru.

Povestea vânzătorului de hotdogi

 

Povestea vânzătorului de hotdogi

    Un bărbat care locuia pe marginea unui drum vindea hotdogi foarte buni. A pus semne pe marginea autostrăzii şi şi-a făcut reclamă în ziar spunând cât de buni erau.

    Stătea pe marginea drumului şi striga: „Cumpăraţi un hotdog bun?” Iar oamenii se opreau şi cumpărau. Având succes, a crescut comenzile de carne şi de chifle şi a cumpărat chiar şi un stand mai mare pentru a se ocupa de afacerea lui în dezvoltare.

    În cele din urmă, l-a luat ca ajutor pe fiul lui care venise de la facultate. însă apoi s-a întâmplat ceva: fiul i-a zis: „Tată, n-au auzit la radio şi n-ai văzut la televizor? Trecem printr-o criză economică gravă şi situaţia internaţională este groaznică. Iar cea internă este şi mai rea!”

    Auzind acestea, tatăl s-a gândit: „Ei, fiul meu a făcut facultatea şi ar trebui să ştie mai bine.”, aşa că tatăl şi-a redus comenzile de carne şi chifle, a dat jos semnele de pe stradă, a anulat reclamele din ziare şi nu s-a mai deranjat să stea pe marginea autostrăzii pentru a vinde hotdogi la fel de multe ore în fiecare zi. Vânzările s-au prăbuşit aproape peste noapte.

„Ai avut dreptate, fiule!”, i-a zis tatăl băiatului. „Cu siguranţă suntem în mijlocul unei crize economice foarte grave!”

    Uneori e bine să asculţi doar de instinctul tău. Chiar şi cei care au o facultate, sau cei ce pot părea mai inteligenţi, nu sunt neapărat cei care au şi dreptate…

Christmas Song - My Favourite Time of Year - The Florin Street Band

PILDA SERII ! Minunea savarsita de Sfantul Nicolae !!

 

PILDA SERII !

    Vom istorisi o minune a Sfântului Nicolae care s-a petrecut în preajma Bisericii inchinata sfantului, din Şcheii Brasovului,care este de mai bine de 500 de ani, un loc de căpătâi si binecuvantare, pentru românii ortodocşi din Braşov.

    Intr-o iarnă,in jurul anului 1900, un bărbat tânăr, după ce băuse îndestul la crâşmă, s-a hotărât să o ia spre casă, deoarece trecuse de miezul nopţii. El locuia la capătul unei grădini, în apropierea pădurii, iar lupii iarna îşi făceau simţită prezenţa până lângă casele mărginaşe. Dar pentru a nu lungi drumul, a luat-o pe o scurtătură care trecea prin dosul grădinilor. Cărăruia se învecina cu pădurea de brad. In drumul său, a ajuns lângă troiţa ce-i era închinată Sfântului Nicolae. Cu toate că era beat, şi-a scos căciula din cap şi s-a închinat Sfântului. Candela ardea tot timpul la această troiţă, femeile evlavioase purtând de grijă ca ea să nu se stingă.

    In drumul lui spre casă, a trecut mai departe şi a ajuns la un podeţ. Nu mai avea mult până acasă, doar câţiva paşi. Deodată, în faţa lui a apărut o hidoşenie întunecată care i-a tăiat calea Era diavolul.

    Bărbatul a înţepenit. Incerca să-şi ridice mâna spre a-şi face cruce, când deodată întunecatul a început să grăiască:
- Degeaba încerci! Mi te-ai închinat mie, când ai ridicat paharul, zicând: „Noroc!". Limba ţi-ai înţepenit-o în înjurături şi vorbe urâte. Am venit să te iau pentru că prea mult nu mai ai. Mi te-ai dăruit mie de atâtea ori. Ei bine, află că am venit!
Omul era tânăr şi era plin de putere, dar parcă toată vlaga se scursese din el şi înţepenise când a văzut hidoşenia. Beţia i-a sărit cu totul când l-a auzit vorbind.

     Diavolul se apropia de el şi omul îi simţea duhoarea înecăcioasă. Era cuprins de groază şi parcă şi mintea îi îngheţase. Deodată, ca o şoptire din adâncul sufletului îşi aminti de candela Sfântului Nicolae şi rosti în gând:
- Sfinte Nicolae, ajută-mă!

    Deznădejdea care îl cuprinsese şi groaza în care era îl făceau să tremure. Dar nu tremura de frig, ci din pricină că nu era pregătit de moarte, iar ea era atât de aproape de el.

    Deodată însă, s-a făcut lumină mare. De la troiţă venea spre el Sfântul Nicolae, îmbrăcat în haine arhiereşti şi cu mitră pe cap. In acea clipă diavolul a început să scâncească, iar apoi să urle atât de fioros, încât toţi câinii de pe la case au început să latre foarte aprig. Auzind larma aceasta, vecinii de pe lângă podeţ au aprins lămpile şi au ieşit cu luminile afară. Socoteau că o haită de lupi atacase vreun om. Jos, pe zăpadă, l-au găsit pe beţiv. Privindu-l cu luare-aminte, aproape că nu-l mai recunoscură.

    Bărbatul acesta tânăr albise, însă nu din pricina zăpezii. Părul lui era cu totul alb. Faţa lui era liniştită şi luminoasă.
    Abia răsuflând, omul s-a ridicat încet şi, cu greu vorbind, i-a chemat pe cei adunaţi la troiţa Sfântului Nicolae. Aici, stând în genunchi a mărturisit tot ceea ce i se întâmplase.
    Mai apoi au aflat toţi cei din Şchei de minunea petrecută şi cum omul cel păţit fusese izbăvit de întâlnirea cu diavolul prin venirea Sfântului Nicolae.
    După această întâmplare, tânărul bărbat s-a lăsat de băutură, iar în sărbători şi duminici era nelipsit de la sfintele slujbe. în acea vreme, dacă veneai la biserică la Sfânta Liturghie, în faţa icoanei Sfântului Nicolae puteai vedea un bărbat tânăr cu părul albit. Când venea la biserică, stătea şi se ruga numai în faţa icoanei Sfântului.

    Odată, cineva l-a întrebat de ce stă numai în faţa icoanei Sfântului Nicolae. El i-a răspuns:
- De dor!
    Când, atunci noaptea, Sfântul Nicolae l-a izbăvit de diavol, i-a arătat atâta dragoste şi mângâiere, încât inima acelui tânăr s-a îndulcit de slava dumnezeiască. Abia aştepta să se întâlnească din nou, faţă către faţă, cu izbăvitorul său. Incepea să fie pregătit pentru trecerea în cealaltă viaţă.

 

Viata si minunile Sfantului Nicolae, Editura Sophia.

O POVESTE DE VIAȚĂ!!!

 O POVESTE DE VIAȚĂ!!!

Doi bătrâni au trăit împreună mai bine de 50 de ani. Ei nu au avut niciodată secrete unul față de celălalt, dar era un singur lucru pe care femeia i l-a cerut soțului ei: să nu deschidă niciodată cutia veche de pantofi, pe care ea o ținea în dulapul ei.

Soțul nici nu o întreba despre conținutul cutiei misterioase… Dar într-o zi, când soția sa s-a îmbolnăvit și a căzut la pat, ea a decis să-i descopere vechiul secret și l-a rugat să-i aducă cutia la spital.

Bărbatul a mers acasă, a luat cutia și a deschis-o. În interiorul ei se aflau două păpuși croșetate și o grămadă de bani: 95.000 de dolari!

“Dar… de ce? Cum?!” – a întrebat mirat bărbatul.

Soția a hotărât să-i mărturisească adevărul. “Înainte să ne căsătorim, bunica mea mi-a descoperit secretul unei căsnicii fericite fără certuri. M-a sfătuit că dacă voi fi foarte supărată pe tine, să tac din gură și să mă apuc să croșetez o păpușă. Acest lucru mă va ajuta să mă calmez.”

Bătrânul a fost mișcat până la lacrimi. În cutie erau doar două păpuși croșetate… Reiese că soția sa s-a supărat pe el doar de două ori în toți acești ani de căsnicie. El și-a îmbrățișat soția și a sărutat-o.

“Dar de unde sunt toți acești bani?” – a întrebat-o bărbatul uimit.

“Aaaa… tu la asta te referi?” – a spus ea zâmbind. “Banii i-am câștigat din vânzarea păpușilor!” 

sursa : Internet