POTECA

 POTECA - O poveste despre Puterea rugaciunii copiilor si parintilor

    O fetiță trăia fericită cu tatăl și mama sa.

    Dar, din spirit de răzbunare, niște oameni răi o răpiră. Veniră într-o zi în haine lungi pe strada pe unde mergea ea la școală și o luară cu ei.

    Mergând la galop pe caii lor negri, se îndepărtară iute de sat, îndreptându-se spre codrul cel întunecos și sumbru care îi înghițea pentru totdeaua pe nesocotiții care se aventurau pe acolo fără călăuză.

    Acei oameni cu inima de piatră o duseră pe fetiță în inima pădurii. Vroiau să se rătăcească pentru totdeauna în codru.

    Fetița plângea îngrozită și repeta într-una rugăciunea învățată de la mama ei: „Bucură-te, Marie, cea plină de har....”

    Ajunseră acolo unde pădurea era mai deasă și mai greu de străbătut. Acolo o părăsiră pe fetiță.

    Fetița se ghemui la baza unui copac mare, continuând să repete printre sughițuri:

                    „Bucură-te, Marie....Bucură-te, Marie....”

    Dintr-o dată, printre lacrimi, văzu chiar la picioarele sale ivindu-se un trandafir cu petale fine ca o mângâiere. Ceva mai în față se vedea printre firele de iarbă și frunze un trandafir și apoi un altul și altul...alcătuind o potecă șerpuind printre copaci. Fetița începu să înainteze de la un trandafir la altul, mai întâi șovăind și apoi aproape în goană. După ceva timp, ajunse la marginea pădurii și se pomeni în brațele părinților ei. Și ei văzuseră poteca însemnată de trandafiri și porniseră în căutarea ei, deoarece și ei rostiseră fără încetare: „Bucură-te, Marie,...”.

    Și acele rugăciuni ale părinților și ale fetiței se preschimabseră în trandafirii care trasau acea cărare care îi aduseră din nou alături.

    Și pentru noi rugăciunile alcătuiesc o adevărată cărare care ne ajută să nu ne pierdem în hățișurile acestei lumi și care ne duce în brațele Tatălui ceresc.

sursa: internet