joi, 26 noiembrie 2020

O poveste impresionantă a unei prietenii adevărate


 
O poveste impresionantă a unei prietenii adevărate

Pisica vizitează în fiecare zi curtea casei în căutarea prietenei sale canine care a murit !😢

O prietenie despre care doar animalele sunt capabile să ne înveţe. Prietenie fără interese, în adevăratul sens al cuvântului.

A trecut un an de când Gracie, cea mai bună prietenă al lui Baby Grey, a murit, dar pisica apare încă în locul şi la ora la care obişnuiau să se vadă.

Precum un ceas, Baby Grey intră în curte şi stă în dreptul uşii glisante, sperând că prietena ei va veni în fugă şi o va găsi la fereastră. Neclintită, ea aşteaptă acolo uneori 20 de minute, alteori chiar mai mult.

Shea Belew Brennaman, proprietara lui Gracie, este profesoară în Decatur, Alabama şi a observat pentru prima dată misterioasa pisică venind în vizită în urmă cu doi ani şi jumătate. „Nimeni nu-i ştie numele”, a spus Brennaman. „Eu şi familia mea am poreclit-o Baby Grey.”

Când Baby Gray a intrat pentru prima oară în curtea lui Brennaman, a fost întâmpinată de Gracie, un câine de pază care era mai interesat să-şi facă prieteni decât să sperie intruşii.

„Gracie era o femelă eskimo american şi stătea afară bună parte din zi”, a spus Brennaman. „Iubea natura şi, în timp ce era o ocrotitoare a casei noastre, era prietenă cu toate celelalte animale cu care interacţiona.”



Gracie adora să-şi facă prieteni

Gracie era prietenă cu tot ce mişca pe proprietatea ei, de la veveriţe şi iepuri până la şoimi şi alte zburătoare. Şi era dornică să afle mai multe despre noua vizitatoare.

„Gracie a acceptat-o în curtea noastră imediat, iar cele două au devenit rapid cele mai bune prietene”, a spus Brennaman.



O dată cu trecerea timpului, vizitele lui Baby Gray au devenit tot mai dese. Gracie a fost întotdeauna o gazdă generoasă atunci când prietena ei felină îşi făcea apariţia. Şi părea că cele două animale şi-au găsit ceva familiar una în cealaltă.

„Lăsăm câteva roşii pentru Gracie pe pridvorul nostru, întrucât erau recompensele ei preferate, iar ea le împărţea cu pisica”, a spus Brennaman, „ceea ce era uimitor deoarece Gracie a fost foarte pretenţioasă în privinţa împărţitului mâncării”.

„Când Baby Gray a început să vină frecvent, cele două animale împărţeau mâncarea şi se relaxau la soare”, a spus ea. „Să stea tolănită în razele soarelui era activitatea ei favorită”.



În timp ce Brennaman se minuna de relaţia strânsă a animalelor, părea să fie în acord cu personalitatea câinelui. Gracie ar fi făcut orice pentru prietenii şi familia ei – inclusiv când şi-a salvat stăpâna de la atacul unui mocasin de apă, pe când era doar un pui de 8 luni.

„Avea o personalitate adorabilă”, îşi aminteşte Brennaman. „[Era] prietena tuturor şi era ca o mamă, în special cu Yorkie-ul nostru.”



La sfârşitul lunii octombrie 2017, imediat după ce a împlinit 12 ani, Brennaman a observat că Gracie a devenit apatică. O vizită la veterinar şi numeroase teste şi radiografii au dezvăluit cauza: Gracie avea un limfom agresiv.

„Gracie şi-a petrecut restul zilelor rămase pe veranda răcoroasă”, povesteşte Brennaman. „Cred că o parte din ea avea nevoie de alinare, dar, în realitate, îşi lua adio de la curtea în care trăise şi de la toţi prietenii ei.”



Iar Baby Grey era nelipsită de acolo.




„Baby Gray a venit să o vadă de mai multe ori în ultimele sale zile şi, cu toate că nu mai erau roşii pentru a le împărţi, cele două stăteau pe verandă doar pentru a fi una lângă cealaltă”, a adăugat femeia. „Aveau acel tip de legătură în care nu e nevoie să spui sau să faci ceva. Au vrut doar să fie una lângă alta.

Gracie a închis ochii în noiembrie 2017, la mai puţin de o lună după ce a fost diagnosticată cu cancer. Şi deşi moartea căţeluşei a fost un moment dificil pentru toată lumea, Baby Grey pare să-şi fi găsit o modalitate de a-şi alina durerea, realizând un ritual special în amintirea prietenei ei.



Felina refuză să creadă că prietena ei nu mai este…

„De la moartea lui Gracie, de câteva ori pe săptămână, Baby Gray vine pe veranda noastră”, spune Brennaman. „Vine mai întâi la uşă şi o caută pe Gracie. Nu ştiu cât aşteaptă, dar uneori stă chiar şi 20 de minute, apoi pleacă spre balcon unde stă o vreme înainte să se culce în căldura soarelui.”



Brennaman aşteaptă cu nerăbdare vizitele lui Baby Gray. Şi deşi urăşte să vadă pisica suferind, femeia are parte şi câteva sentimente înălţătoare.

„Mi se frânge inima când o văd pe Baby Gray căutând-o încă pe Gracie”, mărturiseşte Brennaman, „Dar în acelaşi timp îmi oferă atât de multă speranţă că aceste animale au stabilit o legătură atât de puternică.”


De ce binele este rasplatit cu rau..

 



De ce binele este rasplatit cu rau...


        Intr-o zi o necunoscuta a batut la usa unui intelept batran. Plangand, ea i-a povestit istoria sa.

— Nu stiu cum ar trebui sa traiesc mai departe… — a spus ea cu glasul tremurand. — Intotdeauna m-am comportat cu oamenii asa cum doream ca ei sa se comporte cu mine, eram sincera cu ei si imi deschideam sufletul inaintea lor… Cand aveam posibilitatea, incercam sa le fac tuturor numai bine, fara sa astept ceva in schimb. Ii ajutam cu ce puteam. Eu intr-adevar faceam totul dezinteresat, iar in schimb primeam doar rautate si batjocoriri. Ma doare acest lucru si pur si simplu am obosit… Va implor, spuneti-mi ce sa fac?


        Inteleptul a ascultat-o rabdator si apoi i-a dat tinerei un sfat.

— Scoate-ti toate hainele si plimba-te complet goala pe strazile orasului — i-a spus linistit staretul.

— Ma iertati, dar inca nu am innebunit… Dumneavoastra, probabil, glumiti sau sunteti nebun! Daca as face asa ceva, nu stiu ce as putea sa astept de la trecatori… Cineva chiar poate sa ma dezonoreze sau sa-si bata joc de mine…


        Inteleptul s-a ridicat brusc, a deschis usa si a pus o oglinda pe masa.

— Iti este rusine sa iesi dezbracata pe strada, dar nu te sfiesti deloc sa umbli prin lume cu sufletul dezbracat, deschis, precum aceasta usa. Le permiti tuturor sa intre acolo. Sufletul este o oglinda. De aceea, noi vedem propriile noastre reflectii in ceilalti oameni. Sufletele lor sunt pline de rautate si vicii — ei vad anume o astfel de imagine, cand privesc in sufletul tau curat. Ei nu au suficient curaj si putere ca sa recunoasca ca tu esti mai buna decat ei si ca sa se schimbe. Din pacate, aceasta este soarta celor cu adevarat curajosi…


— Atunci ce ar trebui sa fac? Cum as putea sa schimb aceasta situatie, daca, de principiu, nimic nu depinde de mine?

— Vino cu mine, vreau sa-ti arat ceva… Priveste, aceasta este gradina mea. De multi ani ud aceste flori nemaipomenit de frumoase si le ingrijesc. Sincer vorbind, eu niciodata nu am vazut cum se deschid bobocii lor. Tot ce am putut vedea sunt florile deja inflorite, care te atrag cu frumusetea si aroma lor.


        Copilo, invata de la natura…

Priveste aceste flori minunate si procedeaza ca ele — deschideti cu atentie inima in fata oamenilor, pentru ca ei sa nu observe acest lucru.

Deschideti sufletul in fata oamenilor buni.

Pleaca de langa cei care iti rup petalele, te arunca la pamant si te calca in picioare. Aceste buruieni inca nu au crescut pana la nivelul tau. De aceea, nu ii poti ajuta. Ei vor vedea in tine doar hidoasele lor reflectii.

 


Sursa: Interetul

 


Legenda bradului




 

 Legenda bradului

Legenda spune ca atunci cand a venit prima toamna pe lume toate pasarile s-au grabit sa plece spre tari mai calde. Una singura mai ramasese: o pasarica mica si zgribulita, pe o creanga de la marginea codrului. Avea, saracuta, o aripa rupta si nu putea sa zboare prea mult. S-a dus sa ceara ajutorul unui copac, caci acesta avand radacini puternice, de buna seama ca nu va pleca nicaieri si va sti cum sa infrunte frigul si crivatul iernii. S-a dus mai intai la stejar, vazandu-l mai falnic:

– Te rog frumos, lasa-ma sa traiesc printre ramurile tale, caci vine iarna si voi muri fara adapost!

– Nu pot, i-a raspuns semet stejarul, nu vreau sa-mi mananci ghindele. Cauta-ti de drum!

S-a dus, biata pasarica, si la un fag, dar nici acesta nu s-a indurat sa o gazduiasca:

– Imi pare rau, i-a zis fagul ingrijorat de vantul ce se intetea. Am deja destule griji si iarna o sa fie grea. Nu pot sa te ajut.

Si tot asa, de la un copac la altul… Biata pasarica nici nu stia incotro sa se mai indrepte, cand, trecand pe langa brad, auzi spre mirarea si bucuria ei:

– Ei, pasarica, nu te mai framanta I Daca vrei ramai la mine. Poti sta pe oricare dintre crengile mele si impreuna vom trece noi si peste iarna ce vine!

Bucuroasa, pasarea isi facu degraba un culcus pe una dintre ramurile bradului.

Si chiar din noaptea aceea vantul rece incepu sa sufle. Palide, una cate una, frunzele pomilor cadeau la pamant. Doar frunzele bradului ramaneau verzi, toti fiind uimiti de asa minune. Si vantul se mira nespus, asa ca s-a dus chiar inaintea Creatorului:

– Doamne, lasa-ma sa scutur si frunzele bradului, asa cum fac cu toti copacii. ..

– Nu, i-a raspuns Dumnezeu vantului. Bradului sa nu-i faci nimic, caci a fost bun cu biata pasarica. De el sa nu te atingi!

 

Si de atunci, toti copacii isi pierd haina lor de frunze si flori, doar bradul isi pastreaza totdeauna frunzele verzi, fie vara, fie iarna.


Generozitatea -Poveste cu talc

  Generozitatea -Poveste cu talc A fost odat ă un medic foarte priceput ș i dedicat. Datorit ă lui, mii de oameni care erau la un pas de m...