O
poveste fascinanta !
În fiecare zi, cățelul lui Amber,
Bill, se uită obsesiv pe fereastră. Ar putea face asta fără încetare,
indiferent de oră.
Privirea
lui concentrată e mereu îndreptată asupra unui singur loc: sufrageria
vecinului.
Inițial,
Amber a crezut că Bill vrea doar să iasă afară la plimbare. Însă adevărul era
cu totul altul.
Atunci
când Amber și-a dat seama ce urmărea Bill de fapt... a avut parte de șocul
vieții ei!
La început, a crezut că poate i-a
acordat mult prea puțină atenție. Amber era destul de prinsă la serviciu, însă
atunci când se întorcea acasă îl răsfăța pe Bill cu toată atenția ei.
De
asemenea, aceasta era conștientă că nu era un lucru neobișnuit ca un câine să
se uite pe fereastră, însă situația acesta în particular i se părea nenaturală.
Bill
nu era bolnav și mânca bine. Câteodată chiar devora tot ce avea în bol din doar
câteva înghițituri. Însă obsesia lui de a privi pe fereastră nu părea să se
diminueze.
Ce
era atât de special la acea fereastră de îi capta atenția lui Bill aproape
non-stop?
Pe măsură ce trecea timpul, Amber era
din ce în ce mai intrigată și a încercat să afle ce îl atrăgea atât de tare pe
Bill, însă fără succes.
La început, nici
măcar nu a dat prea mare importanță situației.
Câinii
se holbează uneori, și alte dăți devine chiar unul dintre obiceiurile lor.
Poate Bill se uita la un alt cățel, sau poate urmărea mașinile. Ori să fi fost
doar un semn că își dorea să iasă la plimbare?
Într-una
dintre zilele în care Bill era din nou cu privirea concentrată pe fereastră,
Amber a încercat să-l scoată afară la o plimbare, dar cățelul s-a împotrivit și
a vrut să rămână la fereastră.
Ce
se întâmpla atunci?
Amber a făcut ochii mici, încercând să
deslușească în depărtare la ce se uita cățelul ei.
Își
putea da seama ca Bill se holba la ceva foarte specific. Cățelul nu se uita
când într-o parte, când în alta, ci avea atenția fixată înt-un singur punct.
Prin
urmare, dacă Bill nu se uita după mașini, atunci la ce privea așa concentrat?
Era o persoană? Un obiect? Ce îi putea capta atenția pentru atâta timp?
Amber
a decis să-și ia o zi de concediu pentru a descoperi misterul.
Și
atunci când a deslușit ennigma, și-a dat seamă că e vorba de ceva remarcabil!
Amber a decis să investigheze în
detaliu. În timp ce se uita la TV, l-a văzut din nou pe Bill uitându-se către
sufrageria vecinului. Și, prin fereastră, a observat și ea ceva remarcabil...
Pisica
vecinului, pe care o vedea acum clar, părea să se uite și ea cu mare
concentrare la Bill. Însă acest schimb de priviri a durat doar câteva minute...
Așa
că de ce a continuat cățelul lui Amber să se uite pe fereastră timp de încă
două ore după?
Era
picătura care a umplut paharul! Misterul trebuia rezolvat fără întârziere. Așa
că Amber a ieșit afară și s-a îndreptat către casa vecinului...
Ajunsă mai aproape, a observat că
pisica vecinului se ghemuise și părea că a adormit. Prin urmare, nu pisica
continuase să îi atragă atenția lui Bill în acele două ore.
Lui
Bill nu îi plăceau prea mult pisicile, dar nu le ura atât de mult încât să stea
două ore la fereastră. Explicația nu o mulțumea pe Amber.
Câinii
și pisicile nu sunt, nici pe departe, cei mai buni prieten. E un lucru cunoscut
de toată lumea. Însă în acea zi, credința aceasta avea să fie zdruncinată de o
întâmplare foarte specială.
Amber
aproape că renunțase să încerce să deslușească misterul. Chiar atunci, aceasta
s-a întors și...
Puf...
la fereastră a reapărut pisica vecinului, de data aceasta stând drept și
întorcându-i privirea lui Bill!
Lui Amber îi era acum clar. Pisica
vicleană îl urmărea pe Bill în aceeași măsură în care și el o urmărea pe ea.
Singura diferență era că pisica o făcea pe furiș.
Aflând
această nouă informație, Amber a decis să cerceteze mai îndeaproape. A
traversat peluza și s-a îndreptat către ușa vecinului. Acesta era un bărbat mai
în vârsta care locuia singur.
Amber nu știa prea multe despre acesta
și a sunat cu reținere la ușa. Era însă hotărâtă să deslușească situația.
Atunci când vecinul a deschis, Amber i-a spus direct despre ce era vorba.
Răspunsul,
în schimb, a fost unul la care nu s-ar fi așteptat niciodată.
Vecinul observase și el comportamentul
ciudat al pisicii lui. Și aceasta stătea la fereastră ore în șir și zile la
rând.
Nici
unul dintre ei nu își putea explica în schimb această legătură ciudată dintre
Bill și pisică. Cei doi nu se întâlniseră niciodată, așa că ce aveau oare de
împărțit?
Amber
și vecinul s-au uitat unul la celălat debusolați și, chiar în acel moment, ceva
ciudat s-a întâmplat...
Au
auzit un foșnăit afară și au observat că atât Bill cât și pisica se uitau
concentrați câtre un punct fix aflat între cele două case...
Între cele două case se afla o alee la
capătul căreia era un piedestal cu o vază deasupra. Ornamentul cântărea destul
de mult, așa că orice sau oricine cauzase zgomotul trebuia să fie destul de
mare.
Vaza
stătea într-un echilibru precar și părea gata să cadă în orice moment. Pisica
s-a uitat cu ochii speriați la cei doi și a început să miaune.
Amber
l-a auzit și pe Bill lătrând. Ceva clar se întâmpla!
Cei
doi vecini s-au grăbit spre ornamentul din capătul aleei. Statueta de grădină,
ce cântărea mai mult de 80 de kilograme, a căzut până când au reușit ei să
ajungă la ea.
Însă
nu căzătura i-a speriat cel mai tare; ceea ce au descoperit ulterior i-a șocat
până în măduva oaselor!
La scurt timp după au descoperit de ce
căzuse vaza. Printre tufișuri au văzut o umbră imensă care a fugit și a
dispărut în pădurea din spatele celor două case.
Să
fi fost o persoană? Un lucru era sigur... nu era prima dată când fusese în
curtea lor. Ușa de la șopronul lui Amber era larg deschisă și acesta era
plin de pungi de cipsuri deschise și bucăți de pâine erau împrăștiate peste
tot.
Cum
și vecinul știa că avea provizii în șopron, a fugit repede către acesta și a
observat că și încuietoarea lui fusese forțată.
Amber
nu a ezitat niciun moment. A pus mâna pe telefon și a sunat la poliție.
"Cineva
a intrat cu forța în hambarele noastre. Veniți repede."
A durat ceva până când a ajuns
poliția. Aparent, intrarea prin efracție nu reprezenta o prioritate pentru ei.
Atunci
când într-un sfârșit au ajuns, hoțul probabil că era deja foarte departe.
Poliția
a investigat toată zona pentru indicii, însă nu au găsit urme de pași și nici
alte dovezi. Se pregăteau să plece când...
Ușile
celor două case s-au deschis dintr-o dată. Bill și pisica vecinului au ieșit în
fugă. Alergau din ce în ce mai repede...
În
plină viteză, au sărit în tufișuri și au intrat în pădure...
De obicei investigatorii erau cei care
indicau direcția unei urmăriri, însă de această dată polițiștii, Amber și
vechinul ei trebuiau să se bazeze pe calitățile de detectivi ale animalelor de
companie.
Într-un
final, acești doi prieteni neașteptați s-au dovedid a fi perfecți pentru
rezolvarea cazului.
Cele
două animale de companie au fugit în pădure în timp ce proprietarii lor au
încercat să țină pasul. Nu a fost ușor. Bill și pisica erau rapizi și aproape
că le-au pierdut urma.
Însă
dintr-o dată Amber l-a zărit pe Bill care stătea pe loc.
Oare
descoperiseră ceva?
Atunci Amber l-a auzit pe Bill
lătrând. În mod cert găsise ceva. Oare să fi fost personajul misterios care le
spărsese șopronul? Și dacă da, de ce se oprise?
Poate
căzuse și se lovise?
Încet,
dar sigur, proprietarii și polițiștii s-au apropiat de câțeul care lătra.
Trebuiau să înainteze cu atenție, deoarece nu știau ce aveau să
găsească.
Chiar
și rănit, hoțul putea fi periculos, se gândea Amber...
Dar
atunci a auzit un sunet la care nu se aștepta nimeni. La aproximativ 50 de
metri în departare, un mormăit asurzitor a răsunat în toată pădurea.
ROOOOOORRR!!!!!!!
Întreaga echipă a fost șocată de
mormăit. Acesta i-a făcut să tresară și să încremenească în loc. Și bine au
făcut că s-au oprit, deoarece ce aveau să găsească era de 1000 de ori mai periculos
decât orice hoț.
Amber
a înaintat cu mare grijă către locul de unde se auzise mormăitul.
40
de metri, 30 de metri, 20 de metri, 10 metri...
Inima
lui Amber bătea atât de repede încât simțea că o să îi sară din piept. Bill și
pisica stăteau pe un mic deal între doi copaci căzuți. Amber s-a așezat lângă
Bill și s-a uitat în jos.
Și
atunci l-a văzut. Era un urs Grizzly imes!
Întreaga echipă a fost paralizată de
frică timp de câteva secunde. Dar apoi și-au revenit din șoc și și-au dat seama
că trebuie să acționeze rapid.
Urșii
Grizzly pot fi extrem de periculoți și acesta nu era un pui.
Unul
dintre polițiști a luat-o pe Amber de mână. Aceasta s-a întors repede și a
fugit cât au ținut-o picioarele. Când s-a uitat în spate, a văzut că Bill și
pisica erau încă nemișcați.
Cele
două animale de companie s-au uitat în jur și au început să latre și să miaune
cât de tare puteau. Ce se întâmpla?
Amber
s-a întors și s-a uitat cu mai multă atenție în jos... URSUL E RĂNIT!
Vremea fusese foarte rea în ultimele
zile și copacii fuseseră afectați de vântul puternic. Unul dintre copacii
căzuți aterizase chiar pe piciorul ursului.
Bietul
urs nu se putea ridica și mormăia de furie, dar și de durere.
Amber
nu a mai ezitat și a sunat serviciul de protecție al animalelor. Veterinarii au
anesteziat sărmanul urs și au promis că aveau să-l facă bine cât de
curând.
După
această zi plină de peripeții, Amber s-a întors acasă cu Bill. Hoțul fusese
identificat, găsit și salvat.
Însă
mai era încă ceva ce nu îi dădea pace lui Amber...
Ce căuta un urs Grizzly în spatele
casei ei? Amber locuia într-un cartier zgomotos, cu multe mașini și multă
aglomerație. Nu era genul de loc care ar atrage un animal sălbatic.
Gândindu-se
la această neconcordanță. a ajuns în fața garajului. Chiar în acel moment a
auzit un sunet pe care îl mai auzise în acea după-amiază.
Era
mai înfundat și mai prietenos. dar era cu siguranță mormăitul unui urs.
Bill
s-a smucit din lesă și a fugit către locul de unde se auzea mormăitul. Ceea ce
a descoperit acolo Amber a lăsat-o încremenită și cu gura căscată.
Asta
explica totul!
În spatele casei ei se afla o
ursoaică. Și nu era singură.
Între
picioarele ei din fața ascundea doi puiuți care se înfruptau dintr-o conservă
de fasole.
Atunci
i-a căzut fisa lui Amber. Ursul Grizzly rănit nu furase mâncare pentru el.
Partenera lui născuse chiar lângă casa lui Amber și acesta voia să își
hrănească puii.
Amber
a sunat din nou serviciul de protenție al animalelor deoarece voia să afle cum
se simțea tatăl. Abia aștepta să reunească familia.
Telefonul
a sunat și a tot sunat...
Un reprezentat de la serviciul de
protecție al animalelor a răspuns și a fost încântat de veste. Tatăl, pe care
îl porecliseră Boris, era într-o stare bună. Urma să se mute într-un alt
adăpost a doua zi, pentru recuperare.
Aceștia
au venit și după mama-urs și au salvat-o pe aceasta și pe puiuții ei din
spatele casei pentru a reuni familia. Amber le-a dus dorul ursuleților. Se
vedea clar că îi îndrăgise din primul moment.
Familia
de urși Grizzly e deja reunită de câteva săptămâni bune și piciorul lui Boris e
aproape complet vindecat. Aceștia vor fi în curând eliberați în mediul lor
natural unde își vor putea crește așa cum trebuie puiuții.
Și
când te gândești că totul a început cu un câțel care se uita îndelung pe
fereastră și cu stăpâna lui curioasă și s-a sfârșit cu o incredibilă misiune de
salvare a unei familii de urși Grizzly!
Un
lucru e cert: Boris și familia lui îi sunt recunoscători cățelului Bill și
stăpânei lui, Amber.
