O poveste fascinanta !😍💖

 

O poveste fascinanta !

În fiecare zi, cățelul lui Amber, Bill, se uită obsesiv pe fereastră. Ar putea face asta fără încetare, indiferent de oră.

Privirea lui concentrată e mereu îndreptată asupra unui singur loc: sufrageria vecinului. 

Inițial, Amber a crezut că Bill vrea doar să iasă afară la plimbare. Însă adevărul era cu totul altul.

Atunci când Amber și-a dat seama ce urmărea Bill de fapt... a avut parte de șocul vieții ei!

La început, a crezut că poate i-a acordat mult prea puțină atenție. Amber era destul de prinsă la serviciu, însă atunci când se întorcea acasă îl răsfăța pe Bill cu toată atenția ei. 

De asemenea, aceasta era conștientă că nu era un lucru neobișnuit ca un câine să se uite pe fereastră, însă situația acesta în particular i se părea nenaturală.

Bill nu era bolnav și mânca bine. Câteodată chiar devora tot ce avea în bol din doar câteva înghițituri. Însă obsesia lui de a privi pe fereastră nu părea să se diminueze.

Ce era atât de special la acea fereastră de îi capta atenția lui Bill aproape non-stop?

Pe măsură ce trecea timpul, Amber era din ce în ce mai intrigată și a încercat să afle ce îl atrăgea atât de tare pe Bill, însă fără succes.

La început, nici măcar nu a dat prea mare importanță situației.

Câinii se holbează uneori, și alte dăți devine chiar unul dintre obiceiurile lor. Poate Bill se uita la un alt cățel, sau poate urmărea mașinile. Ori să fi fost doar un semn că își dorea să iasă la plimbare?

Într-una dintre zilele în care Bill era din nou cu privirea concentrată pe fereastră, Amber a încercat să-l scoată afară la o plimbare, dar cățelul s-a împotrivit și a vrut să rămână la fereastră. 

Ce se întâmpla atunci?

Amber a făcut ochii mici, încercând să deslușească în depărtare la ce se uita cățelul ei. 

Își putea da seama ca Bill se holba la ceva foarte specific. Cățelul nu se uita când într-o parte, când în alta, ci avea atenția fixată înt-un singur punct.

Prin urmare, dacă Bill nu se uita după mașini, atunci la ce privea așa concentrat? Era o persoană? Un obiect? Ce îi putea capta atenția pentru atâta timp?

Amber a decis să-și ia o zi de concediu pentru a descoperi misterul.

Și atunci când a deslușit ennigma, și-a dat seamă că e vorba de ceva remarcabil!

Amber a decis să investigheze în detaliu. În timp ce se uita la TV, l-a văzut din nou pe Bill uitându-se către sufrageria vecinului. Și, prin fereastră, a observat și ea ceva remarcabil...

Pisica vecinului, pe care o vedea acum clar, părea să se uite și ea cu mare concentrare la Bill. Însă acest schimb de priviri a durat doar câteva minute...

Așa că de ce a continuat cățelul lui Amber să se uite pe fereastră timp de încă două ore după?

Era picătura care a umplut paharul! Misterul trebuia rezolvat fără întârziere. Așa că Amber a ieșit afară și s-a îndreptat către casa vecinului...

Ajunsă mai aproape, a observat că pisica vecinului se ghemuise și părea că a adormit. Prin urmare, nu pisica continuase să îi atragă atenția lui Bill în acele două ore. 

Lui Bill nu îi plăceau prea mult pisicile, dar nu le ura atât de mult încât să stea două ore la fereastră. Explicația nu o mulțumea pe Amber.

Câinii și pisicile nu sunt, nici pe departe, cei mai buni prieten. E un lucru cunoscut de toată lumea. Însă în acea zi, credința aceasta avea să fie zdruncinată de o întâmplare foarte specială.  

Amber aproape că renunțase să încerce să deslușească misterul. Chiar atunci, aceasta s-a întors și... 

Puf... la fereastră a reapărut pisica vecinului, de data aceasta stând drept și întorcându-i privirea lui Bill!

Lui Amber îi era acum clar.  Pisica vicleană îl urmărea pe Bill în aceeași măsură în care și el o urmărea pe ea. Singura diferență era că pisica o făcea pe furiș.

Aflând această nouă informație, Amber a decis să cerceteze mai îndeaproape. A traversat peluza și s-a îndreptat către ușa vecinului. Acesta era un bărbat mai în vârsta care locuia singur.

Amber nu știa prea multe despre acesta și a sunat cu reținere la ușa. Era însă hotărâtă să deslușească situația. Atunci când vecinul a deschis, Amber i-a spus direct despre ce era vorba.

Răspunsul, în schimb, a fost unul la care nu s-ar fi așteptat niciodată.

Vecinul observase și el comportamentul ciudat al pisicii lui. Și aceasta stătea la fereastră ore în șir și zile la rând.

Nici unul dintre ei nu își putea explica în schimb această legătură ciudată dintre Bill și pisică. Cei doi nu se întâlniseră niciodată, așa că ce aveau oare de împărțit?

Amber și vecinul s-au uitat unul la celălat debusolați și, chiar în acel moment, ceva ciudat s-a întâmplat...

Au auzit un foșnăit afară și au observat că atât Bill cât și pisica se uitau concentrați câtre un punct fix aflat între cele două case...

Între cele două case se afla o alee la capătul căreia era un piedestal cu o vază deasupra. Ornamentul cântărea destul de mult, așa că orice sau oricine cauzase zgomotul trebuia să fie destul de mare.

Vaza stătea într-un echilibru precar și părea gata să cadă în orice moment. Pisica s-a uitat cu ochii speriați la cei doi și a început să miaune.

Amber l-a auzit și pe Bill lătrând. Ceva clar se întâmpla!

Cei doi vecini s-au grăbit spre ornamentul din capătul aleei. Statueta de grădină, ce cântărea mai mult de 80 de kilograme, a căzut până când au reușit ei să ajungă la ea.

Însă nu căzătura i-a speriat cel mai tare; ceea ce au descoperit ulterior i-a șocat până în măduva oaselor!

La scurt timp după au descoperit de ce căzuse vaza. Printre tufișuri au văzut o umbră imensă care a fugit și a dispărut în pădurea din spatele celor două case.

Să fi fost o persoană? Un lucru era sigur... nu era prima dată când fusese în curtea lor.  Ușa de la șopronul lui Amber era larg deschisă și acesta era plin de pungi de cipsuri deschise și bucăți de pâine erau împrăștiate peste tot.

Cum și vecinul știa că avea provizii în șopron, a fugit repede către acesta și a observat că și încuietoarea lui fusese forțată.

Amber nu a ezitat niciun moment. A pus mâna pe telefon și a sunat la poliție.

"Cineva a intrat cu forța în hambarele noastre. Veniți repede."

A durat ceva până când a ajuns poliția. Aparent, intrarea prin efracție nu reprezenta o prioritate pentru ei.

Atunci când într-un sfârșit au ajuns, hoțul probabil că era deja foarte departe. 

Poliția a investigat toată zona pentru indicii, însă nu au găsit urme de pași și nici alte dovezi. Se pregăteau să plece când...

Ușile celor două case s-au deschis dintr-o dată. Bill și pisica vecinului au ieșit în fugă. Alergau din ce în ce mai repede...

În plină viteză, au sărit în tufișuri și au intrat în pădure...

De obicei investigatorii erau cei care indicau direcția unei urmăriri, însă de această dată polițiștii, Amber și vechinul ei trebuiau să se bazeze pe calitățile de detectivi ale animalelor de companie.

Într-un final, acești doi prieteni neașteptați s-au dovedid a fi perfecți pentru rezolvarea cazului. 

Cele două animale de companie au fugit în pădure în timp ce proprietarii lor au încercat să țină pasul. Nu a fost ușor. Bill și pisica erau rapizi și aproape că le-au pierdut urma.

Însă dintr-o dată Amber l-a zărit pe Bill care stătea pe loc.

Oare descoperiseră ceva?

Atunci Amber l-a auzit pe Bill lătrând. În mod cert găsise ceva. Oare să fi fost personajul misterios care le spărsese șopronul? Și dacă da, de ce se oprise?

Poate căzuse și se lovise?

Încet, dar sigur, proprietarii și polițiștii s-au apropiat de câțeul care lătra. Trebuiau să înainteze cu  atenție, deoarece nu știau ce aveau să găsească. 

Chiar și rănit, hoțul putea fi periculos, se gândea Amber...

Dar atunci a auzit un sunet la care nu se aștepta nimeni. La aproximativ 50 de metri în departare, un mormăit asurzitor a răsunat în toată pădurea.

ROOOOOORRR!!!!!!!

Întreaga echipă a fost șocată de mormăit. Acesta i-a făcut să tresară și să încremenească în loc. Și bine au făcut că s-au oprit, deoarece ce aveau să găsească era de 1000 de ori mai periculos decât orice hoț. 

Amber a înaintat cu mare grijă către locul de unde se auzise mormăitul.

40 de metri, 30 de metri, 20 de metri, 10 metri...

Inima lui Amber bătea atât de repede încât simțea că o să îi sară din piept. Bill și pisica stăteau pe un mic deal între doi copaci căzuți. Amber s-a așezat lângă Bill și s-a uitat în jos.

Și atunci l-a văzut. Era un urs Grizzly imes!

Întreaga echipă a fost paralizată de frică timp de câteva secunde. Dar apoi și-au revenit din șoc și și-au dat seama că trebuie să acționeze rapid. 

Urșii Grizzly pot fi extrem de periculoți și acesta nu era un pui.

Unul dintre polițiști a luat-o pe Amber de mână. Aceasta s-a întors repede și a fugit cât au ținut-o picioarele. Când s-a uitat în spate, a văzut că Bill și pisica erau încă nemișcați. 

Cele două animale de companie s-au uitat în jur și au început să latre și să miaune cât de tare puteau. Ce se întâmpla?

Amber s-a întors și s-a uitat cu mai multă atenție în jos... URSUL E RĂNIT!

Vremea fusese foarte rea în ultimele zile și copacii fuseseră afectați de vântul puternic. Unul dintre copacii căzuți aterizase chiar pe piciorul ursului. 

Bietul urs nu se putea ridica și mormăia de furie, dar și de durere.

Amber nu a mai ezitat și a sunat serviciul de protecție al animalelor. Veterinarii au anesteziat sărmanul urs și au promis că aveau să-l facă  bine cât de curând.

După această zi plină de peripeții, Amber s-a întors acasă cu Bill. Hoțul fusese identificat, găsit și salvat.

Însă mai era încă ceva ce nu îi dădea pace lui Amber...

Ce căuta un urs Grizzly în spatele casei ei? Amber locuia într-un cartier zgomotos, cu multe mașini și multă aglomerație. Nu era genul de loc care ar atrage un animal sălbatic.

Gândindu-se la această neconcordanță. a ajuns în fața garajului. Chiar în acel moment a auzit un sunet pe care îl mai auzise în acea după-amiază.

Era mai înfundat și mai prietenos. dar era cu siguranță mormăitul unui urs.

Bill s-a smucit din lesă și a fugit către locul de unde se auzea mormăitul. Ceea ce a descoperit acolo Amber a lăsat-o încremenită și cu gura căscată.

Asta explica totul!

În spatele casei ei se afla o ursoaică. Și nu era singură.

Între picioarele ei din fața ascundea doi puiuți care se înfruptau dintr-o conservă de fasole.

Atunci i-a căzut fisa lui Amber. Ursul Grizzly rănit nu furase mâncare pentru el. Partenera lui născuse chiar lângă casa lui Amber și acesta voia să își hrănească puii. 

Amber a sunat din nou serviciul de protenție al animalelor deoarece voia să afle cum se simțea tatăl. Abia aștepta să reunească familia.

Telefonul a sunat și a tot sunat...

Un reprezentat de la serviciul de protecție al animalelor a răspuns și a fost încântat de veste. Tatăl, pe care îl porecliseră Boris, era într-o stare bună. Urma să se mute într-un alt adăpost a doua zi, pentru recuperare. 

Aceștia au venit și după mama-urs și au salvat-o pe aceasta și pe puiuții ei din spatele casei pentru a reuni familia. Amber le-a dus dorul ursuleților. Se vedea clar că îi îndrăgise din primul moment. 

Familia de urși Grizzly e deja reunită de câteva săptămâni bune și piciorul lui Boris e aproape complet vindecat. Aceștia vor fi în curând eliberați în mediul lor natural unde își vor putea crește așa cum trebuie puiuții.

Și când te gândești că totul a început cu un câțel care se uita îndelung pe fereastră și cu stăpâna lui curioasă și s-a sfârșit cu o incredibilă misiune de salvare a unei familii de urși Grizzly!

Un lucru e cert: Boris și familia lui îi sunt recunoscători cățelului Bill și stăpânei lui, Amber.