Ganduri fugare !

 

Am plecat de ceva timp spre mine...

        Nu să mă caut, ci să mă găsesc. Am pus în rucsac toate merindele pentru suflet, toate gândurile bune pentru a-mi aprinde candele pe drum de noapte, răbdare pentru a mă sprijini în urcare şi tot seninul inimii mele pentru a-mi fi ghid şi tovaraş de drum. Mi-am luat încălţări împletite din flori de stâncă şi m-am îmbrăcat în verde crud şi răşină de brad, ca un copac în mişcare pe drumul său spre propria pădure.
        Încercările mi le-am lăsat pe umeri toate, să-mi fie fulg sau piatră orice străduinţă. Nu le-am gonit, nu le-am legat. Ce nu mai este potrivit se pierde singur, ce încă nu e împlinit oricum rămâne. Ştiu că, dincolo de tot ce mă ridică, dincolo de tot ce mă coboară, am dreptul să fiu un om minunat şi am voie să fiu un om care greşeşte. Şi, trecător prin toate, am privilegiul de a înţelege şi de a învăţa din tot ceea ce trăiesc!