Paducelul un miracol din natura !

Paducelul un miracol din natura !

Poate multi dintre noi au uitat sau nici macar nu stiu cat de bun este paducelul!😍

În Evul Mediu, chimistul Paracelsus introducea florile şi frunzele de păducel în celebrele elixiruri de tinereţe şi de viaţă lungă. În toate ţările Europei şi ulterior în întrega lume, păducelul a devenit cunoscut ca planta vieţii sau a tinereţii veşnice, având aceleaşi virtuţi ca şi Ginsengul la asiatici.

Specialiştii francezi numesc preparatele din păducel „laptele bătrânilor“, ca o aluzie la florile albe ale plantei şi la proprietăţile tămăduitoare excepţionale constatate la persoanele vârstnice, cu inima şubrezită. De aceea, bătrânii francezi beau zilnic cel puţin un ceai de păducel, convinşi că le prelungeşte viaţa cu minimum 10 ani.

În România s-a păstrat o veche tradiţie, transmisă încă de la daco-romani, care omagiază proprietăţile miraculoase ale păducelului. Se spune că la sărbătorile primăverii din timpul înfloririi plantelor de mai, tinerii care au primit mărţişoare la 1 Martie căutau un păducel mai înalt, de ramurile căruia agăţau mărţişorul cel mai drag „pentru ca în tot anul să fie frumoşi ca florile, norocoşi, feriţi de boli şi de deochi“. Efectul ocrotitor se va păstra până în primăvara următoare, prin firul bicolor al mărţişorului care ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Medicina tradiţională de la noi foloseşte preparatele din păducel la peste 50 de afecţiuni maladive, în principal la cele cardiace şi nervoase.

Izvoarele de sănătate îşi au originea în primele zile ale lunii mai când păducelul, un arbust spinos şi uscăţiv, se încarcă cu mantia albă a florilor transformându-se din cenuşăreasa dealurilor într-o zână frumoasă, înveşmântată într-un voal alb şi parfumat. Câteva zile, văzduhul se umple cu albul milioanelor de petale purtate de adierea vântului de primăvară.

Păducelul este un arbust spinos, uneori arborescent, cu frunze lobate şi flori albe-crem, uneori roze, frumos mirositoare, grupate în buchete. În clasificarea botanică face parte din familia Rosaceae (ca şi măceşul) şi cuprinde circa 250 de specii răspândite în toată lumea, majoritatea cu proprietăţi medicinale, dintre care în România se găsesc cinci specii, cu denumiri populare de păducel, gherghin, gherghinar, mărăcine alb, mălăeţ şi mălaiul cucului.

Creşte în toată ţara, mai mult în sudul şi estul ţării, din zona de câmpie până în ariile submontane, răspândită în liziere, crânguri, tufărişuri, poieni, margini de pădure şi pe versanţii însoriţi, urcând până la altitudinea de 1.400 metri.

Organele vegetale utilizate în scopuri terapeutice sunt florile, frunzele şi fructele. Florile se culeg manual, împreună cu frunzele în buchete, la începutul înfloririi, pe timp însorit, după ce s-a ridicat roua, între orele 11-15. Se transportă în săculeţi de pânză şi se usucă la umbră, în strat subţire, cu întoarcere zilnică pentru a evita degradarea, de preferinţă în poduri acoperite cu tablă. Artificial se usucă la temperaturi sub 350C.

Fructele cărnoase, comestibile se recoltează manual, fără peduncul, de preferat toamna, după căderea brumei, când sunt bine coapte şi au culoarea roşie şi gustul dulceag, uşor acru-astringent, datorită conţinutului în vitamina C.

Fructele se deosebesc de alte fructe roşii de toamnă prin aceea că păstrează resturile sepalelor în partea superioară. Uscarea se face la umbră în încăperi încălzite şi bună aerisire, iar artificial la temperaturi sub 350C pentru flori şi 700C pentru fructe, cu ventilaţie continuă. Randamentul la uscare este 5:1 la flori şi 2,5:1 la fructe.

Se recomandă evitarea culegerii florilor şi a fructelor de la tufele situate în vecinătatea imediată a drumurilor intens circulate.

Paducelul se remarca prin conţinut bogat în substanţe bioactive

Puţine plante conţin în organele vegetale o atât de mare diversitate de substanţe bioactive care imprimă efecte directe asupra aparatului cardiovascular şi asupra sistemului nervos. Cel mai activ este acidul crataegic, un compus triterpenic format din trei acizi organici (cratagolic, neotegolic şi acantolic). Alte proprietăţi terapeutice derivă din acţiunea unor derivaţi flavonoidici şi antocianici, diferiţi acizi (ursolic, oleanolic, clorogenic, cafeic, citric, tartric), taninuri de natură catehinică şi amine biogene (tiramină, amilamină, trimetilamină, feniletilamină).

Parfumul florilor este dat de un ulei eteric, bogat în aldehidă anisică, cu acţiune sedativ-cardiacă, asemănătoare valerianei. De mare importanţă este şi conţinutul în vitamine (C şi B) şi în săruri minerale.

Proprietăţile terapeutice

Păducelul are însuşiri multiple, pe măsura conţinutului foarte variat de principii active existente în flori, frunze şi fructe. În primul rând sunt luate în considerare acţiunile exercitate asupra aparatului cardiovascular: vasodilatatoare în special la nivelul vaselor coronariene şi periferice, hipotensive, brahicardizante, tonic-cardiace şi tonotrope asupra miocardului datorită compuşilor flavonici.

În sistemul nervos central acţionează prin efecte sedative, antispasmodice şi uşor hipnotice. În plus acţionează ca bronhodilatator, febrifug şi stimulator al respiraţiei.

Alină bolile inimii

Efectele tămăduitoare ale produselor sunt asigurate de amestecul complex al principiilor active care acţionează sinergic asupra diferitelor afecţiuni maladive.

Se pare că nu există în natură un prieten mai bun al inimii decât păducelul, care intră în rândul remediilor cu cea mai mare eficienţă în prevenirea şi tratarea bolilor cardiace şi vasculare, mai ales dacă au la bază un substrat nervos.

Dintre aceste afecţiuni pot fi menţionate:

– insuficienţă cardiacă manifestată prin miocardită, cardiopatie ischemică (dureroasă sau nedureroasă) şi riscul acceselor de angină pectorală (Angor pectoris);

– hipertensiune arterială şi tensiune oscilantă care sunt reglate prin îmbunătăţirea vascularizaţiei, în urma vasodilataţiei arteriale, coronariene şi periferice;

– tulburări de ritm cardiac cu extrasistole, palpitaţii, tahicardie paroxistică, aritmii, spasme vasculare şi bufeuri congestive;

– ateroscleroză coronariană cu blocarea sau reducerea fluxului de sânge oxigenat de la inimă spre creier, tratamentele având rolul de a îmbunătăţi circulaţia la nivelul scoarţei cerebrale şi de a preveni accidentele cerebrale (congestie);

– nevroze cardiace şi stări de excitabilitate cu aritmie perceptibilă.

În toate aceste boli cardiovasculare, efectele benefice ale tratamentelor cu preparate din păducel sunt recunoscute de toţi medicii terapeuţi, care apreciază acţiunea stimulatoare asupra activităţii inimii bolnave, şi întărirea forţei de contracţie, mai ales după sechele post-infarct. În bolile cardiace degenerative se inhibă pătrunderea ionilor de calciu în celulele miocardice şi se reia nutriţia optimă a muşchiului cardiac.

Calmează afecţiunile sistemului nervos

Un tratament bine condus are un rol esenţial în calmarea sistemului nervos, intervenind în:

– stări de nervozitate şi distonii neurovegetative (spaime, atacuri de panică, ameţeli, migrene, ţiuituri în urechi);

– emotivitate excesivă la persoane cu labilitate psihică, sensibile, irascibile şi permanent agitate;

– insomnii, dureri de cap, oboseală, stări de anxietate şi depresie psihică;

– agresivitate şi tulburări de comportament la copiii impulsivi, cu tendinţe spre bătăi, distrugeri, ţipete, violenţă verbală.

S-a constatat că păducelul are un rol important în oxigenarea şi hrănirea celulelor nervoase, mărind capacitatea de apărare a organismului.

Combate tulburările de pubertate

De multă vreme au fost constatate acţiunile favorabile în prevenirea şi combaterea tulburărilor de pubertate şi de menopauză cu bufeuri, insomnii sau stări de nervozitate şi nelinişte la femei.

Alte efecte au fost evidenţiate în reducerea colesterolului, în unele afecţiuni degestive (diaree, dizenterie, dispepsii, litiază biliară), iar în uz extern, contra unor boli de piele (panariţiu, lichen, bătături, mâncărimi pe tălpi şi între degetele picioarelor).

Păducelul – laptele bătrânilor

La persoanele de vârstă înaintată, păducelul este cel mai bun remediu în fazele de degenerare a cordului, previne alterarea capacităţii mentale specifică senilităţii, îndepărtează depresiile psihice şi simptomele bolii Alzheimer. Creşte cu 40% capacitatea de efort fizic şi intelectual, respiraţia este mai bine reglată, iar inima are o rezistenţă sporită la solicitările îndelungate şi la stresul cotidian.

Tinctura de păducel

Extractele de păducel, obţinute în alcool, macerate, vin şi siropuri, sunt apreciate ca cele mai eficiente medicamente de origine vegetală pentru dereglările cardiovasculare şi ale sistemului nervos.

Tinctura de păducel se prepară din 20 g flori, frunze sau fructe uscate care se mărunţesc într-un mojar sau se macină şi se pun la macerat în 100 ml alcool 600, timp de 10 zile, într-un borcan închis ermetic. Se strecoară prin tifon în sticluţe închise la culoare. În cantitate mai mare se iau 10 linguri plantă uscată la 500 ml alcool 600 care se macerează 14 zile. Se consumă intern câte 10-15 picături, diluate în 50 ml apă, de 3 ori pe zi, cu 30 minute înainte de mesele principale, în cure de 3 săptămâni pe lună.

Tratamentele cu tinctură pot avea efecte remarcabile, preventive şi curative, în primul rând în bolile de inimă şi de circulaţie sanguină cum ar fi cardiopatia ischemică, angina pectorală, hipertensiune arterială, nevroze şi aritmii cardiace (palpitaţii, extrasistole de orice natură, tahicardie paroxistică) şi edeme cardiace cu umflarea picioarelor şi mâinilor, ca urmare a acţiunii vasodilatatoare generale şi coronariene şi de irigare normală a creierului şi inimii, prevenind infarctul şi favorizând activitatea continuă a muşchiului cardiac.

La crizele de angină pectorală, manifestate prin dureri acute în zona inimii sau ca o gheară spre umărul stâng, bolnavul va fi întins la orizontală, în repaus absolut şi cu capul mai sus, fără masaje sau gimnastică respiratorie şi va lua înghiţituri rare de tinctură.

În combaterea hipertensiunii arteriale, cura cu tinctură de păducel, eventual asociată cu tinctură de talpa-gâştei, se face în paralel cu o alimentaţie vegetariană, cu multe crudităţi, săracă în sare şi fără condimente iuţi.

Tinctura de păducel este benefică şi în combaterea stărilor de nervozitate, emotivitate excesivă, la epuizarea fizică sau psihică a organismului şi în starea de oboseală, amnezie, tetanie şi anxietate, provocând un somn liniştitor.

Se poate sublinia că tinctura de păducel se asociază bine cu tinctura de valeriană (în părţi egale) din care se iau câte 30-50 picături de 3 ori pe zi, înainte de mese, cu efecte deosebite în bolile de inimă şi de nervi. Luată în doze de 3-4 linguriţe pe zi, în cure de câte o lună, tinctura de păducel are efecte excepţionale în oprirea tulburărilor de menopauză, mai ales când se asociază cu dieta lacto-vegetariană cu multe crudităţi.

Infuzia de păducel combate palpitaţiile

Infuzia de păducel (flori, frunze, fructe) se prepară din 1 linguriţă plantă uscată la 250 ml apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 10-15 minute, se strecoară şi se beau 2-3 ceaiuri neîndulcite pe zi, fracţionate în mai multe reprize, înainte de mesele principale, în cure de 2-4 luni.

Efectele consumului de infuzie sunt constatate imediat în prevenirea şi combaterea suferinţelor cardiovasculare (palpitaţii, hipertensiune, angină pectorală), mai ales la persoane de vârsta a treia. Calmează şi stabilizează stările nevrotice, alungă gândurile stresante, atacurile de panică, emoţiile şi starea de anxietate cuplată cu depresia psihică. După consum se produce un somn fără coşmaruri, iar la femei se elimină tulburările de menopauză. La persoane cu varice pronunţate la picioare este indicat să se bea zilnic un litru infuzie din flori de păducel; în care s-a macerat, timp de minim o oră, coaja de la o lămâie, într-o cură de 5 luni.

Pentru a avea efecte sporite, infuzia de păducel se asociază cu valeriana sau cu talpa-gâştei iar pentru a căpăta un gust plăcut se adaugă o cantitate mică dintr-o plantă aromatică (tei, mentă, busuioc, lavandă).

Decoct indicat în enterocolită

Decoctul de păducel se prepară prin macerarea fructelor zdrobite (100 g) în 200 ml apă rece. După 12 ore se fierbe timp de 5 minute, se infuzează acoperit 10-15 minute, se strecoară şi se beau câte 2 căni pe zi având efecte cardiotonice sau în tratarea enterocolitelor, a enteritei şi a unor infecţii genitale (leucoree). Un decoct cu mare eficienţă în combaterea tulburărilor cardiace de origine nervoasă se obţine dintr-un amestec de flori şi frunze de păducel (1,5 părţi), talpa gâştei (4,5 părţi), rădăcini de valeriană (1,5 părţi), flori de tei (1,5 părţi), frunze de mentă (0,5 părţi) din care se beau câte două pahare pe zi.

Extern se utilizează sub formă de comprese sau cataplasme în boli de piele sau la spălatul feţei pentru curăţirea şi netezirea tenului.

Siropul de păducel, calmant pentru copii şi adulţi

Siropul de păducel se prepară într-un borcan de sticlă cu capac în care se pun, alternativ, un strat de flori proaspete şi tocate mărunt şi un strat de miere de albine până la umplerea borcanului, ultimul fiind stratul de aprox. 2 cm de miere. Borcanul se închide ermetic şi se păstrează la întuneric şi la răcoare, timp de 4-5 săptămâni, după care se strecoară în sticluţe închise la culoare. Se ia câte o lingură de 4 ori pe zi, în cure de lungă durată, având efecte excelente de tonic-cardiac, calmant al sistemului nervos central şi al stării psihologice, cu reducerea impulsurilor agresive ale copiilor şi adulţilor.

Pulberea de păducel se prepară din flori uscate, măcinate fin, din care se ia câte o linguriţă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, înghiţind puţină apă, într-o cură de 3 luni.

Tratamentul favorizează vascularizarea muşchiului cardiac, calibrarea vaselor de sânge care alimentează inimă, elimină sechelele post-infarct şi stabilizează valorile tensiunii arteriale. De asemenea, poate reduce cu 40% nivelul colesterolului din sânge având acţiuni pozitive şi în tratarea arteritelor obliterante.

Vinul de păducel se prepară din 50 g flori de păducel ^ 50 g vâsc care se macerează timp de 7 zile în 500 ml vin alb; se strecoară şi se bea câte ½ pahar înainte de mesele principale având efecte în tulburări de menopauză, insomnii ale cardiacilor şi dispepsii la stomac de origini nervoase.

Coloranţi pentru lână din fructe coapte

În bucătăria fără foc se foloseşte salata preparată din petale de păducel amestecate cu frunze fragede de păpădie şi de spanac. Din fructele bine coapte se obţine o pastă care foloseşte la creme sau la alte dulciuri.

În medicina veterinară se recomandă pentru tratarea animalelor cu edeme cardiace, nevroze cardiace, insuficienţă coronariană, degenerescenţă miocardică, miocardoză de natură toxică şi infecţioasă.

Din fructele coapte se pot obţine coloranţi vegetali pentru lână şi borangic dând culori ocru-închis şi cafeniu-roşcat. Din buchete de flori, frunze se obţin culori ocru-închis în diferite nuanţe.

Arbuşti de păducel pentru decorul grădinilor

În parcuri şi grădini sunt plantaţi arbuşti de păducel în scopuri ornamentale şi de protecţie ca gard viu ghimpos, dând decoraţiuni frumos armonizate în combinaţii cu alte specii dendrologice.

Cu cât ne aplecăm cu mai mare atenţie asupra tainelor vindecării naturiste cu ajutorul darurilor preţioase ascunse în imensitatea speciilor din flora globului, cu atât descoperim, mai repede, că suntem înconjuraţi, la tot pasul, de minuni tămăduitoare de care putem beneficia cu mari speranţe şi încredere.

Când privind primăvara un arbust de păducel, încărcat cu flori albe ca neaua, avem în faţă expresia frumuseţii şi tinereţii veşnice, izvorul de pace profundă, linişte şi puritate sufletească. Albul florilor devine pentru noi un balsam al tuturor tensiunilor emoţionale având rolul de a calma, alina şi purifica gândurile şi sentimentele.

Atât florile albe de primăvară, cât şi fructele, care înroşesc colinele sub mângâierea razelor palide ale soarelui de toamnă, au efecte aproape magice asupra persoanelor în etate la care trecerea anilor a erodat ceva din mecanismele de funcţionare neîntreruptă a inimii şi din capacităţile mentale

Preparatele din păducel, considerate lactatele recomandate pentru bătrâni, sunt total lipsite de nocivitate şi foarte bine tolerate de organism, contribuind la prelungirea duratei de viaţă, cu păstrarea nealterată a facultăţilor fizice şi mentale.

Misterele meditatiei !

Misterele meditatiei !

Meditaţia
Mulţi se întreabă uneori ce este de fapt meditaţia. Pentru cei ignoranţi şi gata oricând să-şi bată joc, „a medita” înseamnă să închizi ochii, să-ţi „înnozi” picioarele şi să-ţi aşezi apoi mâinile într-o MUDRA (gest) simbolică pentru a te gândi apoi la „NEMURIREA SUFLETULUI”. Pentru cei care au totuşi unele idei superficiale, „a medita” înseamnă să urmăreşti nişte idei metafizice, fiind necesar să te consacri unor practici monastice sau să te forţezi să treci prin experienţe lăuntrice de nedefinit, mai mult sau mai puţin lipsite de un ţel precis.

Fără îndoială că nu este deloc uşor să defineşti meditaţia, cu atât mai mult cu cât meditaţia orientală se depărtează cu mult de ceea ce înţelege un occidental prin acest termen. Tocmai de aceea am considerat că este de preferat să urmărim descrierea cât mai clară a procesului meditaţiei yoghine. Un mare yoghin hindus a spus: „Meditaţia este pentru fiinţa umană profund echilibrată mental şi plină de energie, lucrul cel mai simplu şi mai natural care poate exista. Tocmai de aceea este bine să ne ferim s-o complicăm, fiindcă de aceasta niciodată nu este nevoie”. Această expunere nu are pretenţia de a fi o introducere în meditaţie, ci, mai degrabă, un studiu psihologic realizat în stilul occidental: vom trata în continuare despre structura şi apariţia modificărilor binefăcătoare ale stării de conştienţă în cursul procesului de meditaţie. Vom aborda de asemenea problema desfăşurării şi a calităţii integrării personalităţii umane în cursul stării de meditaţie.

 

Obiectivele meditaţiei trebuie totdeauna să fie precise şi preţioase, mai ales atunci când intuim că ele reprezintă tot ceea ce fiinţa umană poate realiza mai elevat în cursul existenţei sale.

Meditaţia yoghină aduce liniştea şi pacea profundă pentru fiinţa umană conştientă ce se află pe calea către omul DIVIN, interior; ea face de asemenea posibilă amplificarea şi interiorizarea funcţiilor mentalului şi ale proceselor psihice. Cel care meditează se întoarce cu uşurinţă şi cu detaşare spre sine însuşi, spre valorile sale interioare; el îşi eliberează cu adevărat conştiinţa şi o face din ce în ce mai disponibilă pentru acţiunea forţelor subtile, benefice, creatoare care sunt atrase prin REZONANŢĂ în aura fiinţei umane. Meditaţia îmbunătăţeşte tehnica de concentrare mentală şi permite desfăşurarea armonioasă a forţelor benefice mentale, concomitent cu eliberarea psihicului.

Prin meditaţia yoghină sunt eliminate gradat zăpăceala, superficialitatea, lipsa de concentrare, anxietatea, depresia, problemele false ridicate de prejudecăţi şi complexele de inferioritate. Îndoiala, slăbiciunea, tulburările de echilibru psihic, lipsa de activitate spirituală, epuizarea psihică, toate sunt progresiv anihilate de meditaţia yoghină, care dă naştere creşterii activităţii creatoare a omului. Prin meditaţia yoghină, devine totodată posibilă o regenerare rapidă şi profundă a personalităţii. Meditaţia yoghină în mod consecvent realizată deschide calea realizării plenare potenţialităţilor divine, înnăscute ale oricărei fiinţe umane. Meditaţia yoghină este, totodată, o tehnică eficientă de revelare a Sinelui ETERN din noi (ATMAN), care face cu uşurinţă posibilă integrarea armonioasă a personalităţii. Integrarea armonioasă a personalităţii noastre înseamnă atât evoluţia conştientului, cât şi a inconştientului.

Această evoluţie accelerată a conştiinţei prin diferite stratificări ale funcţiilor noastre psihice expansionează conştiinţa şi îndepărtează extraordinar de mult graniţele posibilităţilor noastre de experienţă şi pe acelea ale categoriilor noastre de gândire. Omul cu conştiinţa dilatată devine mai universal şi atunci se află în măsură să atingă niveluri noi, sublime, divine de experienţă.

Meditaţia este o maturizare accelerată şi armonioasă, datorită punerii noastre în REZONANŢĂ cu energiile sublime ale MENTALULUI lui DUMNEZEU. Maturitatea semnifică în acelaşi timp plenitudinea tuturor puterilor, stăpânirea şi punerea echilibrată în acţiune a tuturor funcţiilor binefăcătoare ale fiinţei noastre.

În funcţie de dispoziţiile fiecăruia, una dintre ele - gândirea de exemplu - devine preponderentă. Ea este calificată drept „funcţie superioară”. Această funcţie atinge atunci stagiul cel mai diferenţiat, nivelul de conştienţă cel mai înalt şi îşi găseşte cele mai diverse aplicaţii în viaţa respectivei fiinţe umane. De cealaltă parte şi la opusul acestei funcţii principale, se găseşte o altă funcţie, care a devenit inferioară şi subalternă, care de-abia atinge nivelul conştiinţei, care atunci rămâne aproape inconştientă.

Alături de funcţia principală, omul utilizează de asemenea şi funcţii accesorii. Gradul lor de conştienţă este mai elevat decât acela al funcţiei subalterne, dar ele sunt considerate mai puţin importante decât funcţia superioară.

 

Efectele complexe psihice, mentale şi spirituale ale meditaţiei yoghine profunde pot fi comparate cu acelea din HATHA-YOGA. HATHA- YOGA, în primele faze ale sale, ne permite să depăşim limitările corpului fizic; în etapele ulterioare, meditaţia yoghină profundă face acelaşi lucru în domeniul psihic, mental şi spiritual.

Cel care meditează profund şi sistematic dobândeşte, datorită intrării în rezonanţă cu MINTEA şi cu Energiile Divine Subtile ale MENTALULUI lui DUMNEZEU, stăpânirea perfectă asupra psihicului şi mentalului propriu, tot aşa precum hatha-yoghinul obţine progresiv controlul asupra propriului corp. ACESTA ESTE SECRETUL FUNDMENTAL, ULTIM AL MEDITAŢIEI. Cel inteligent îşi va da repede seama de ceea ce se dezvăluie AICI. Ceea ce ne apare uneori în HATHA-YOGA, mai ales la început, când nu prea putem să executăm asanele, drept o limitare corporală, cum ar fi, de exemplu, postura lotusului (PADMASANA) ori postura statului pe cap (SHIRSHASANA), devine gradat, printr-un antrenament sistematic şi răbdător, nu numai posibil, ci chiar uşor şi dătător de mari bucurii psihice şi mentale. În mod asemănător, tot ceea ce ni se pare la început dificil şi inaccesibil în meditaţie devine perfect posibil şi dătător de mari extazuri, printr-o practică gradată şi perseverentă. Ceea ce considerăm la început că sunt limite spirituale, mentale şi psihice de netrecut sunt depăşite la un moment dat NUMAI prin exerciţiu. Să nu uităm că pe MAESTRUL ÎN MEDITAŢIE ÎL FACE NUMAI PRACTICA MEDITAŢIEI.

Meditaţia yoghină profundă permite integrarea armonioasă a personalităţii; face posibilă depăşirea opoziţiilor şi rezolvă cu uşurinţă problemele psihomentale de tot felul. Aceasta înseamnă că, meditând în mod consecvent, yoghinul acţionează pentru accelerarea propriei sale perfecţionări şi totodată el dobândeşte însutit forţele binefăcătoare şi puterile divine care corespund înzestrărilor sale potenţiale. Fără un antrenament asiduu şi consecvent în meditaţie, această împlinire divină accelerată este imposibilă pentru un fiinţa umană.

In concluzie, putem spune că, în meditaţia yoghină profundă, drumul este următorul :
1. Printr-o meditaţie profundă consecvent realizată, trebuie să ajungem să realizăm plenar că lumea materială, aşa cum ne-o reprezintă simţurile, nu este niciodată totul şi nu poate reprezenta în nici o ipostază totalitatea.

Expansiunea gradată a conştiinţei noastre (datorită intrării în REZONANŢĂ cu Energiile Divine ale MINŢII LUI DUMNEZEU) trebuie să se continue până când ajungem să percepem pe deplin şi să trăim extaziaţi realitatea divină transcendentală care se ascunde dincolo de aparenţele iluzorii (MAYA) exterioare.

Prin meditaţia yoghină şi sistematică, ne putem detaşa cu uşurinţă de toate lucrurile şi aspectele exterioare neimportante care ne înlănţuie. Procedând astfel, putem evita orice falsă grabă, ca şi toate problemele care iau naştere dintr-un ataşament excesiv faţă de fiinţe şi faţă de obiectele materiale.

2. Totul este expresia UNITĂŢII DIVINE. Orice creatură, orice viaţă, orice aspect, orice energie îşi trage existenţa din acelaşi fond MACROCOSMIC creator, care este permanent susţinut de DUMNEZEU. Să lăsăm deoparte toate disensiunile care aparent ne separă, să urmărim să ne depăşim toate îngrădirile şi să ne deschidem plini de dragoste şi bunăvoinţă către orice fiinţă umană care merită atenţia şi simpatia noastră. Să ne depăşim cât mai repede orice egoism şi să realizăm pe deplin în noi marea sinteză divină şi universală.

Atunci când, permanent inundaţi de iubirea ce ne străbate fiinţa venind de la DUMNEZEU, realizăm că a dispărut orice separare, toate meschinăriile noastre se şterg şi, odată cu acestea, acele probleme care decurg de aici. Acţionând astfel, ne eliberăm pentru totdeauna de ură şi de animozităţile care ne chinuie, dobândind totodată o uriaşă energie benefică care ne facilitează libertatea psihică şi mentală.

Prin creşterea gradată a profunzimii şi a fineţii intuiţiei, devenim rapid clarvăzători, iar luciditatea noastră crescută ne permite să rezonăm permanent şi să fim la unison cu adevărurile divine, eterne ale MACROCOSMOSULUI. Astfel ajungem să fuzionăm şi să ne confundăm cu izvorul divin originar al oricărei existenţe. Pentru a ajunge cât mai repede aici, este bine să lăsăm deoparte raţionamentele intelectuale speculative şi sterile, care nasc numai separaţii, izolare, suspiciuni, sofisme, complicaţii şi dificultăţi de tot felul. Să ne învăţăm să gândim global şi armonios în categorii sintetice şi să abandonăm orice formă de evaluare superficială şi pripită. 

3. Prin meditaţie profundă, conştiinţa noastră poate realiza accelerat experienţa eliberării decisive de orice lanţuri şi de orice iluzii ale existenţei înlănţuitor şi preponderent materiale. Noi putem trăi atunci experienţa sublimă că mentalul poate mai mult decât corpul fizic şi că ajungem să ne conducem cu adevărat viaţa prin inspiraţii venite de la Spiritul nostru divin (ATMAN), care se reflectă chiar şi la nivelul psihicului. Voinţa noastră, pusă permanent la unison cu VOINŢA lui DUMNEZEU, devine o putere benefică profund creatoare şi ordonatoare, ce acţionează în deplină armonie cu ordinea macrocosmică şi cu legile sale divine.

4. Conştiinţa noastră a parcurs accelerat, prin meditaţie yoghină, drumul indicat cu anticipaţie de DUMNEZEU pentru fiecare fiinţă umană, ea s-a lărgit prin expansiune, s-a luminat şi a devenit extraordinar de pătrunzătoare prin meditaţia yoghină profundă. În felul acesta, s-a dezvoltat suficient de mult posibilitatea divină de a percepe în mod direct transcendenţa. Aceasta a atras după sine o evoluţie amplă şi rapidă a conştiinţei. Noi ne-am deschis acum plenar faţă de forţele binefăcătoare, divine atotputernice ale MACROCOSMOSULUI şi ne-am oferit să devenim instrumentele umile ale lui DUMNEZEU în jocul divin al Creaţiei.

Acţiunea şi abţinerea noastră de la acţiune urmează acum în mod spontan planul divin şi împlinesc întru totul voinţa atotputernică a lui DUMNEZEU. ÎN PLUS, NOI OFERIM TOATE FRUCTELE ACŢIUNILOR NOASTRE NUMAI LUI DUMNEZEU. În felul acesta, noi devenim un perfect canal de manifestare, permeabil şi transparent care, lăsând (ATUNCI CÂND DUMNEZEU VREA) să treacă prin el forţele divine care ajung aici prin noi, totodată ne încarcă şi pe noi şi ne transformă, făcându-ne să radiem divina armonie atât din interior, cât şi din exterior. Noi SUNTEM atunci fuzionaţi cu realitatea.

Aceasta ne permite totodată să avem revelaţia SINELUI SUPREM (ATMAN), prin meditaţie profundă.

 

„Aşează-te nemişcat, Meditează adânc, apoi Detaşează-te de toate pentru a-l descoperi pe DUMNEZEU.” Aşa a exprimat în câteva cuvinte marele yoghin SWAMI SIVANANDA această experienţă. La rândul său, marele yoghin SWAMI VIVEKANANDA a spus, cu privire la meditaţie: „Ataşează-te numai de ceea ce este DIVIN şi esenţial (ATMAN) şi detaşează-te complet de tot ceea ce este accesoriu”.

 

 

MANTRA, cheie secretă de intrare în rezonanţă cu sferele de forţă infinite din Macrocosmos

MANTRA, cheie secretă de intrare în rezonanţă cu sferele de forţă infinite din Macrocosmos

Mantra-ele, definite simplu ca „formule” mistice, sunt expresii sonore ale unor forţe subtile cosmice, permiţând accesul la realitatea inefabilă pe care o desemnează. Ele devin eficiente pentru yoghin doar în urma unei iniţieri directe primite de la ghidul său spiritual. Procesul iniţierii implică un „transfer de energie” de la ghid spiritual la aspirant şi nu poate avea loc decât dacă primul a trezit şi amplificat în fiinţa sa acel aspect sau acea energie a respectivei forţe sau puteri subtile cosmice. În momentul iniţierii, sunt foarte importante gradul de receptivitate şi starea de linişte mentală a discipolului; acesta trebuie să ajungă interior la o stare de vid, iar apoi să-şi deschidă fiinţa pentru a putea primi energia transmisă prin iniţiere. Într-un anumit sens, în momentul iniţierii aspirantul împărtăşeşte din experienţa ghidului său spiritual, acest moment sacru fiind în primul rând o comuniune la nivel de suflet.

 

Indiferent de forma pe care o îmbracă (mantra-ică, tehnică meditativă, ritual etc), experienţa impresionantă a iniţierii conferă discipolului certitudinea că îşi poate atinge obiectivul spiritual – realizarea Sinelui şi comuniunea cu Dumnezeu. Acest eveniment profund îi conferă cunoaşterea naturii şi a scopului practicii spirituale. Este ca şi cum, pentru un scurt moment, s-ar întredeschide poarta către eliberarea supremă şi discipolul ar întrezări incredibila lumină divină care sălăşluieşte acolo. Începând din acest moment, el devine plin de încredere, pentru că nu mai este un căutător orb, ci unul care ştie unde şi spre ce se îndreaptă. Continuând perseverent practica yoga, energiile spirituale se trezesc gradat în fiinţa lui, conducându-l la o transformare completă, la o adevărată revoluţie interioară, ajungând de la o fiinţă limitată, focalizată aproape exclusiv asupra ei înşişi, la o fiinţă trezită din punct de vedere spiritual, iluminată.

Purifică şi rafinează subconştientul

Aşadar o mantra este un „vehicul verbal” pe calea Iluminării. În tradiţia spirituală întâlnim două categorii principale de mantra-e: aşa-zisele mantra-e lungi (versete din texte sacre, imnuri religioase, invocaţii în care uneori apare numele divinităţii sau forţei subtile invocate) şi mantra-ele scurte sau sunetele sămânţă. Din punct de vedere ezoteric, numai cele din a doua categorie sunt propriu-zis mantra-e. Această a doua categorie, a sunetelor arhetipale sau a „cuvintelor”-simbol (fără semnificaţie lingvistică), are o deosebită importanţă în tehnicile de meditaţie. Aceste mantra-e scurte, prezente în tradiţiile spirituale autentice, îşi au originea în arhetipurile fundamentale ale manifestării. Savantul elveţian C.G.Jung a descoperit existenţa unor imagini arhetipale care reprezintă conţinutul de bază al subconştientului colectiv, observând o anumită uniformitate în modul pe care îl au oamenii de a le reprezenta. Pătratul, cercul, triunghiul, crucea, dar şi imagini mai puţin abstracte, cum ar fi matricea creatoare, arborele vieţii, bătrânul înţelept fac parte, printre altele, din arhetipurile primordiale. Aceste imagini primordiale apar spontan, din subconştient, la nivelul planului conştiinţei în vise, viziuni, în meditaţii sau în stări emoţionale de intensitate maximă.

Mantra-ele, „vehicule ale spiritului”, sunt un mijloc de a aduce la nivel conştient şi de a purifica imagini şi influenţe active, pozitive sau negative, existente în subconştient. Astfel, prin rafinare şi purificare, aspirantul devine cu adevărat propriul său stăpân.

 

Fiinţa umană – oglinda universului

Mantra-ele nu sunt, aşa cum se crede uneori în mod greşit, formule magice a căror forţă permite sfidarea legilor naturale şi care, pronunţate cu voce tare, pot să producă oricând miracole. Ele sunt sunete – sau formule sacre – care, direct sau indirect, sunt asociate cu controlul prana-ei sau energiei vitale a corpului, acţionând astfel în calitate de factor dinamizant al forţei latente a fiinţei umane. Efectul unei mantra este mai puternic decât o simplă evocare a unei imagini concrete sau a unui simbol. Mantra trezeşte în fiinţa aspirantului o atitudine corespondentă, precum şi toate calităţile asociate acelei puteri sau forţe subtile cosmice, la nivelul microcosmosului uman. Prin folosirea sistematică a unei mantra-e devenim astfel o reflectare perfectă a armoniei universului. „Ceea ce este sus (în Macrocosmos) este precum ceea ce este jos (în microcosmosul fiinţei noastre). Iar ceea ce este jos (în microcosmosul fiinţei) este precum ceea ce este sus (în Macrocosmos) pentru a desăvârşi miracolul Totului”, se spune în străvechea Tablă de Smarald a lui Hermes Trismegistos.

Desăvârşire şi unitate în diversitate

O mantra acţionează ca un factor de integrare psihică a fiinţei. Ea trezeşte anumite potenţialităţi ale fiinţei umane, în corespondenţă cu nivelul pe care acţionează, apropiind-o de starea de desăvârşire, de unitate. De aceea, fiecare mantra acţionează specific pe diferite niveluri ale fiinţei. Un astfel de sunet arhetipal poate să înalţe fiinţa umană către universalitate. Mantra-ele oferă omului posibilitatea de a realiza armonia dintre lumea interioară şi lumea exterioară, armonia dintre corp şi spirit.

Armonizează centrii de forţă ai fiinţei

Aşa cum am spus, mantra-ele scurte sunt expresia unor sunete esenţiale, arhetipale. Ele nu au un înţeles discursiv, conceptual sau ideatic, accesibil minţii limitate, fiind anterioare formării limbajului. Aceste sunete – sămânţă sau bija trezesc la viaţă imagini primordiale ale subconştientului. De exemplu, bija mantra LAM este în legătură cu simbolul pătratului, asociat în tradiţia yoghină elementului pământ, bija mantra VAM este în legătură cu simbolul semilunii, pe care tradiţia yoghină îl asociază elementului apă etc. Aceste elemente sunt corelate cu proprietăţi precum soliditatea (pământul), fluiditatea (apa), căldura (focul) etc., care sunt, la rândul lor, asociate funcţiilor diferiţilor centri de forţă (chakra-e) ai corpului. Utilizarea unei bija mantra-e armonizează centrul subtil de forţă (chakra) respectiv şi prin aceasta, Mantra Yoga se alătură căilor yoghine de purificare, armonizare şi rafinare a fiinţei, precum Hatha Yoga, Kundalini Yoga etc.

 

Mantra, yantra şi mudra – trei faţete ale unei Unice Realităţi

Întreaga suprastructură ezoterico-simbolică a tradiţiei yoghine tibetane se bazează pe realitatea „celor trei mistere”. Conform acestei tradiţii, acţiunile, cuvintele şi gândurile nu sunt decât trei expresii diferite ale uneia şi aceleiaşi unice Realităţi. Pentru tantricii tibetani, yantra-ele, mudra-ele şi mantra-ele sunt, într-un anumit sens, identice – ele unifică forţele corpului, sufletului şi spiritului, permiţând aspirantului să devină stăpânul propriului destin şi să atingă starea de desăvârşire.

În experienţa mistică, toate barierele dintre fiinţa individuală şi Absolut dispar. Cei care au trezit în fiinţa lor Adevărul universal sau Realitatea absolută au devenit sfinţi, înţelepţi, mari yoghini, modele spirituale pentru cei care aspiră către desăvârşire.

Mantra-ele au puterea de a trezi în fiinţa umană conştiinţa unei realităţi aflate dincolo de cuvinte şi de gândire, dincolo de ceea ce poate fi exprimat cu ajutorul limbajului. Vibraţiile subtile intense, trezite şi amplificate în fiinţa aspirantului prin intermediul formulelor sacre, fac posibilă perceperea şi experimentarea celor mai profunde dimensiuni ale conştiinţei. Astfel, are loc purificarea şi rafinarea lăuntrică şi este accelerat procesul de evoluţie spirituală.

Mantra-ele sunt sunete subtile care corespund unor anumite aspecte esenţiale ale energiilor sau forţelor subtile cosmice. În şcolile secrete ale Orientului se practică diferite modalităţi de meditaţie folosindu-se emisia mentală a mantra-elor.

Mantra-ele au un rol special, fiind veritabile suporturi prin care ne încărcăm cu diferite energii subtile, şi în multe cazuri ele au totodată rolul de protectori ai fiinţei care le utilizează. Prin utilizarea unei anumite mantra-e benefice rezultă o transformare gradată concomitentă, resimţită la nivelul corpului, psihicului şi al minţii. Mantra are de asemenea un rol important în sublimarea feluritelor energii joase dominante, acest proces fiind catalizat de emisia mentală a acesteia.

De multe ori yoghinii realizează emisia mentală a mantra-ei simultan cu o vizualizare precisă, clară şi continuă a yantra-ei respectivei puteri sau forţei subtile cosmice. Mantra este considerată din punct de vedere subtil sonor ca fiind una cu respectiva putere, forţă, zeu, zeiţă etc. Orice mantra conţine chintesenţa energiilor, trăirilor şi realităţilor specifice acestui aspect al Macrocosmosului. Yoghinul trebuie să păstreze strict secretă orice mantra în care este iniţiat.

Menţin legătura, la nivel de suflet şi spirit, cu ghidul spiritual

Eficienţa unui „vehicul mantra-ic” nu constă în forţa în sine a vehiculului; mantra nu are forţă decât dacă este utilizată în mod corect.

În absenţa iniţierii şi fără a cunoaşte modalitatea corectă de a lucra cu o mantra, această formulă sacră este tot atât de inexpresivă precum o formulă chimică sau matematică pentru un necunoscut. Noi nu creăm apa repetând mecanic H2O. Similar, nu vom obţine efecte considerabile prin repetarea mecanică a unei mantra-e, fără a fi iniţiaţi şi fără a cunoaşte semnificaţia sa (sfera de forţă cu care ne pune în rezonanţă). Iar semnificaţia unei mantra-e nu rezidă în sensul gramatical, în conţinutul ei verbal, ci în relaţia pe care o are cu lumea experimentală, în care toate aspectele emoţionale, spirituale şi culturale au rol specific.

Mantra-ele sunt multidimensionale. Forţa sunetului subtil are, reamintim,  efecte la nivel psihic, mental şi spiritual. De asemenea, mantra are o mare putere creatoare de a trezi imagini primordiale, simboluri arhetipale în discipol. Această forţă creatoare este determinată de experienţa specifică a iniţierii, de momentul „transferului de energie”. Semnificaţia şi conţinutul mantra-ei se amplifică din ce în ce mai mult, proporţional cu progresul pe calea realizării de sine şi cu aprofundarea modalităţilor spirituale. O practică spirituală constantă şi realizată cu dăruire, efortul de a menţine mantra „vie”, va face ca aceasta din urmă să acţioneze precum o forţă de propulsie şi să fie o constantă sursă de inspiraţie, ea menţinând totodată o legătură sufletească şi spirituală intensă şi continuă cu ghidul spiritual. Mantra nu este doar un simbol arhetipal, deci universal, ci şi un simbol iniţiatic, deoarece ea autentifică şi confirmă legătura existentă între ghidul spriritual şi aspirant. Repetarea mantra-ei evocă permanent în aspirant momentul iniţierii, moment în care o nouă dimensiune a fost revelată conştiinţei sale, pentru că în timpul transferului de energie, poarta către Eliberarea supremă s-a deschis un scurt moment.

 

 Va imbratisez cu drag !😍💖