Despre seriozitate…in gluma

                                                     Despre seriozitate…in gluma

    Osho a avut acea calitate extraodinara de a distruge mituri, de a pune sub semnul intrebarii multe lucruri deja cimentate ca adevaruri. Seriozitatea este o mare calitate, o stim cu totii. Dar fiecare lucru are o polaritate. Care ar fi aspectul negativ al acesteia?

    “Fiecare se ia in serios pe sine sau pe ceilalti, de aceea ego-ul exista. Incepe sa fii putin mai ‘jucaus’ si vei vedea ego-ul evaporandu-se. Viata nu este serioasa, este o gluma – o gluma cosmica. Razi mai mult. Rasul este mult mai important decat rugaciunea. Rugaciunea nu iti distruge ego-ul, din contra, il face sfant, pios, dar rasul cu siguranta il distruge. Cand esti intr-o stare a rasului – ce observi? Ego-ul dispare pentru moment. Esti din nou un copil, chicotind. Ai uitat din nou faptul ca esti ‘special’, pentru moment ai indepartat aceasta fixatie.

    De aceea toata lumea iubeste glumele, ele sunt otrava ego-ului tau. Ai vrea sa vorbesc despre lucruri serioase: planuri astrale si cate corpuri au oamenii, sapte sau noua, si cate chakre. Si in fiecare zi exista intrebari esoterice, oculte. Acestia sunt oamenii seriosi, dar n-au ajuns unde trebuie. Eu nu sunt serios deloc! Nu rad cu tine pentru ca asta este o parte a glumei, cel care o spune trebuie sa fie foarte serios, nu poate rade cu tine.

    Dar abordarea mea de viata este cu totul neserioasa, jucausa, pentru ca in experienta mea asta este felul in care dispare ego-ul. Urmareste-te cand razi: unde este ego-ul tau? Deodata te topesti, deodata esti lichid, nu mai esti solid, dar esti fluent. Nu mai esti batran, experimentat si intelept. Asculta aceasta gluma si incearca sa afli daca ego-ul se pastreaza sau nu.

    Egoul nu poate exista decat prin seriozitate. Nimic nu ucide mai rapid egoul decat rasul, joaca, bucuria. Cand incepi sa privesti viata ca pe un simplu joc, egoul nu mai poate exista. Egoul este o boala; el are nevoie de atmosfera tristetii pentru a exista. Si seriozitatea creaza in tine aceasta tristete. Tristetea este solul in care se dezvolta egoul.

    Nu mai privi viata prea serios; ea este o joaca, o gluma – da, o gluma cosmica. Permite-i rasului sa patrunda in tine. Rasul este mult mai semnificativ decat rugaciunea. Rugaciunea nu iti poate distruge egoul; dimpotriva, ea il poate face sa devina foarte pios si aparent sfant. Dar cand razi cu toata fiinta ta, ai observat? Egoul dispare pentru o clipa. Atunci redevii copil si uiti complet de seriozitate. Priveste-te cand razi: unde-ti este egoul? Cine mai esti tu? Deodata, devii fluid, nu mai esti solid, ci curgator. Nu te mai vezi ca fiind o persoana in varsta, cu multe experiente si amintiri, cu o multime de informatii si invataturi.

Tocmai de aceea iubesc  atat de mult glumele – ele sunt o otrava pentru ego!”

sursa : OSHO

ILUZII..

 

ILUZII (fragment)

“Odata, de-a lungul fundului unui mare rau de cristal traia un sat de creaturi ... curentul raului curgea in liniste peste ei toti – tineri si batrani, bogati si saraci, buni si rai, curentul mergand pe drumul lui, necunoscand altceva decat fiinta sa cristalina. Fiecare creatura – in felul sau – se tinea strans agatata de plantele de pe fundul raului, pentru ca modul lor de a trai era agatatul, si a rezista curentului era ceea ce fiecare invatase de cand s-a nascut.
Dar o creatura a spus in cele din urma:

“Am obosit sa ma tot agat. Desi nu pot vedea cu ochii mei, am incredere ca acest curent stie unde se duce. O sa-mi dau drumul si fie ca el sa ma duca unde vrea. Tot agatandu-ma, o sa mor de plictiseala.”

Celelalte creaturi au ras si i-au spus:

“Nebunule! Da-ti drumul, si curentul caruia I te inchini o sa te arunce de-a rostogolul si o sa te sfarame de stanci, si o sa mori mai repede decat de plictiseala!”

Dar acesta nu I-a luat in seama, si rasufland, si-a dat drumul, si dintr-o data a fost dat de-a rostogolul si aruncat de curent pe stanci.
Insa dupa un timp, cum creatura refuza sa se agate din nou, curentul a ridicat-o libera de la fund, asa ca nu mai era lovita si ranita.

Si creaturile din josul raului, pentru care acela era un strain, au strigat: “Uite o minune! O creatura ca si noi,si totusi zboara! Uite-l pe Mesia, vine sa ne salveze pe toti!”

Si acela purtat de curent a spus:

“Eu nu sunt mai mult Mesia decat voi. Raul e incantat sa ne ridice pe toti in libertate, daca indraznim doar sa ne dam drumul. Adevarata noastra menire este aceasta calatorie, aceasta aventura”

Dar ei strigau si mai tare: “Salvatorule!”, in tot acest timp agatandu-se de pietre, iar cand s-au uitat din nou dupa el, acesta plecase, si ei au ramas singuri facand legende despre Salvator.”



Richard Bach – Iluzii

Legenda celor 8 minute

 

Legenda celor 8 minute

"-Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi, poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important."

Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii.
Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.

Vocea misterioasa i-a vorbit din nou:
“ - Ai doar 8 minute!”

Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.
Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna.
Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru
totdeauna.

Morala:

La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:
"- Nu uita ce e cel mai important!”

Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om.
In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important.

Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “Bogatia sufletului.”
Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele.

Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si totul numai pentru ca am uitat ce e cel mai important:
“Bogatia sufletului!”



Sursa Internet