Puterea tacerii

 

Puterea tacerii

A fost odata ca niciodata, in Japonia antica, un tanar discipol pe nume Kiyoshi, care era dornic sa invete caile Zen. 

Era un student harnic, isi exersa meditatia si studia sutrele. Dar inca simtea ca ii lipseste o intelegere mai profunda a adevaratei esente a Zen. Auzind despre un maestru zen intelept pe nume Hoshin, care locuia pe un munte indepartat, Kiyoshi a decis sa plece intr-o calatorie pentru a cauta indrumarea si intelepciunea maestrului.

citeste mai mult...

Dupa o calatorie lunga si anevoioasa prin padurile dese si caile abrupte de munte, Kiyoshi a ajuns in sfarsit la umilul salas al lui Hoshin. Stapanul era cunoscut a fi un om cu putine cuvinte, dar poseda o intelepciune imensa care era foarte cautata de cei aflati pe calea iluminarii spirituale.

Kiyoshi s-a inclinat respectuos in fata maestrului Zen si si-a exprimat dorinta de a invata semnificatia Zen. Inteleptul batran maestru s-a uitat adanc in ochii tanarului discipol si a ramas tacut o vreme, parca cantarind sinceritatea cererii sale. Pe masura ce Kiyoshi devenea din ce in ce mai ingrijorat, maestrul a luat in cele din urma o piatra si a lovit-o de pamant.

Piatra producea un sunet ascutit si clar care rasuna prin muntii din jur. Hoshin l-a intrebat apoi pe Kiyoshi: „Auzi sunetul pietrei?”. Tanarul discipol, nedumerit, dar intrigat, a raspuns ca intr-adevar a auzit sunetul.

Maestrul Zen l-a intrebat apoi pe Kiyoshi: „Acum asculta sunetul tacerii. „Kiyoshi hotarat sa inteleaga lectia, si-a concentrat atentia asupra tacerii care a urmat sunetului. La inceput parea o sarcina imposibila, mintea lui era plina de ganduri si distrageri, dar a persistat, incercand sa devina mai constient de linistea dintre sunete. Zilele s-au transformat in saptamani si saptamanile in luni. Kiyoshi a continuat sa mediteze la sunetul tacerii sub indrumarea Maestrului Hoshin. Tanarul discipol a inceput sa observe schimbari subtile in sine. Mintea lui a inceput sa se linisteasca si constientizarea lumii din jurul lui a crescut. Kiyoshi a descoperit ca tacerea nu era doar absenta sunetului, ci mai degraba o prezenta profunda care avea puterea de a dezvalui adevaruri ascunse.

Intr-o zi, in timp ce medita langa rau, Kiyoshi a devenit constient de sunetul bland al apei care curgea peste stanci. A ascultat cu atentie simfonia naturii. In spatiile dintre note, a auzit sunetul tacerii. Era ca si cum intregul univers ii sopteste intelepciunea si el simtea un sentiment profund de pace si liniste. Kiyoshi a continuat sa se antreneze cu Maestrul Hoshin, invatand sa imbratiseze puterea tacerii in fiecare aspect al vietii sale. A descoperit ca atunci cand asculta cu adevarat, tacerea il va ghida, oferind perspective si claritate pe care nu le putea gasi in alta parte.

Pe masura ce anii au trecut, reputatia lui Kiyoshi de profesor intelept si plin de compasiune a inceput sa se raspandeasca in toata tara. Oameni din toate categoriile sociale au venit sa-i caute sfatul si indrumarea. El a impartasit adesea povestea propriei sale calatorii catre iluminare si puterea tacerii care i-a transformat viata.

Intr-o zi, un comerciant bogat pe nume Kenji a sosit la usa lui Kiyoshi, cautand ajutor pentru a rezolva o disputa dintre cei doi fii ai sai. Fratii devenisera distansi si resentimente unul fata de celalalt din cauza unui dezacord cu privire la afacerea familiei. Kiyoshi ia invitat pe negustor si pe fiii sai sa i se alature in meditatie langa rau. In timp ce stateau in tacere, sunetul apei curgatoare, fosnetul bland al frunzelor in vant, stapaneau aerul. Fratii, initial rezistenti la ideea de meditatie, au inceput treptat sa se relaxeze si sa se deschida experientei.

Dupa ceva timp, Kiyoshi le-a rugat sa-si impartaseasca gandurile si sentimentele. Spre surprinderea lor, ambii frati au constatat ca tacerea le-a oferit o noua perspectiva asupra dezacordului. In timp ce ascultau cuvintele unul altuia, si-au dat seama ca conflictul lor avea radacini in neintelegeri si asteptari nerostite. Tacerea le-a permis sa vada dincolo de emotiile lor si sa auda adevarul in inimile celuilalt.

Kenji, asistand la transformarea fiilor sai, a fost profund miscat si recunoscator lui Kiyoshi. L-a intrebat pe inteleptul profesor cum l-ar putea rasplati pentru indrumarea sa. Kiyoshi pur si simplu a zambit si a spus: „Continuati sa exersati puterea tacerii si sa impartasiti acest dar cu ceilalti.”

Negustorul si fiii sai s-au intors in satul lor, schimbati pentru totdeauna de intalnirea lor cu Kiyoshi si puterea tacerii.

Au invatat sa cultive o intelegere mai profunda a lor si a celorlalti. Ca urmare, relatiile lor au inflorit. Cat despre Kiyoshi, el a continuat sa invete si sa ghideze nenumarati cautatori pe calea lor catre iluminarea spirituala.

Nu sa obosit sa impartaseasca puterea transformatoare a tacerii si intelepciunea profunda pe care aceasta ar putea-o dezvalui. Ani mai tarziu, in timp ce Kiyoshi zacea pe patul de moarte, discipolii sai s-au adunat in jurul lui, cautand o ultima lectie de la maestrul iubit.

Cu un zambet slab, dar pasnic, Kiyoshi a soptit: „Asculta sunetul tacerii si vei auzi intelepciunea universului”. Si cu asta, marele profesor a inchis ochii si si-a dat ultima suflare, lasand in urma o mostenire de intelepciune si compasiune care va inspira generatiile viitoare.

Morala povestii – „Puterea tacerii”

Povestea lui Kiyoshi si puterea tacerii serveste ca o reamintire ca adevarata intelepciune si intelegere pot fi adesea gasite in spatiile dintre zgomotul si distragerile vietii noastre de zi cu zi. Imbratisand puterea tacerii, ne deschidem catre posibilitatea de crestere, transformare si o conexiune mai profunda cu lumea din jurul nostru.

sursa: internet