Spiridusii si
cizmarul
A fost o data ca niciodata
un cizmar care muncea mult si era cinstit dar care nu reusea sa castige
suficient cat sa traiasca bine; si cand tot ce avea se dusese, reusise sa isi
pastreze o bucata de piele ca sa faca o singura pereche de pantofi.
Inainte
sa se duca la culcare, a taiat aceasta bucata de piele si a pregatit-o pentru a
doua zi ca sa faca din ea dimineata o pereche de pantofi. Constiinta ii era
curata si inima usoara, in ciuda problemelor pe care le avea, asa ca s-a dus la
culcare linistit, lasand toate grijile lui in seama lui Dumnezeu. In curand a
adormit.
A doua zi dimineata, dupa ce si-a
spus rugaciunile, s-a dus sa se apuce de munca.
Nu mica i-a fost mirarea cand, spre uluirea
lui, pe masa de lucru statea perechea de pantofi deja facuta! Bunul om nu stia
ce sa spuna sau sa creada despre o asemenea intamplare ciudata. S-a uitat cu
atentie la cum s-au facut pantofii. Nu era nici macar o singura greseala, totul
era perfect. Aratau ca o opera de arta!
In aceeasi zi a venit un client iar
pantofii i s-au potrivit asa de bine incat a platit un pret mult mai mare
pentru el. Bunul cizmar a cumparat cu banii aceia piele pentru inca doua
perechi de pantofi. Seara a taiat pielea si s-a culcat devreme ca sa se
trezeasca devreme a doua zi si sa se apuce de treaba. Dar a doua zi treaba lui
fusese facuta. Pe masa de lucru erau doua perechi perfecte de pantofi. Au sosit
in curand cumparatorii care i-au platit multi bani pe acesti pantofi minunati
iar cizmarul a cumparat piele pentru inca patru perechi de pantofi.
A doua zi in zori din nou a gasit
pantofii deja facuti si asezati pe masa de lucru, spre bucuria cizmarului.
Intr-o seara, in preajma Craciunului, in
timp ce el si sotia lui stateau de vorba in dreptul focului din soba, el i-a
spus: “As vrea sa raman treaz si sa ma uit la noapte, poate asa voi vedea cine
vine sa ma ajute si face munca in locul meu”. Sotiei lui i-a placut aceasta
idee. Au lasat o lumina de veghe sa arda si s-au ascuns amandoi intr-un colt de
camera, in spatele unei perdele, ca sa vada ce se intampla.
De indata ce s-a facut miezul noptii, au
venit in incapere doi mici spiridusi. S-au asezat la masa de lucru a
cizmarului, au luat toata pielea deja taiata de acesta si au inceput sa
munceasca cu degetele lor cu o viteza uluitoare ca cizmarul se minuna si nu isi
putea lua ochii de la ei. Si au muncit pana cand au terminat totul iar pantofii
facuti de ei au fost asezati pe masa de lucru.
Acest lucru se intampla aproape
de rasaritul soarelui, cand ei au luat-o la fuga cu viteza fulgerului.
A doua zi, sotia cizmarului a spus: “Acesti
spiridusi ne-au imbogatit iar noi le suntem recunoscatori si vreau sa le dam si
noi ceva in schimb. Mi-a parut rau cand i-am vazut plecand asa de repede si am
vazut ca nu au deloc hainute calduroase. Eu le voi face cate o camasa, vesta si
haina, dar si o pereche de pantaloni iar tu le vei face fiecaruia cate o
pereche de pantofi”.
Acest gand l-a bucurat foarte mult pe bunul
cizmar. Intr-o seara, dupa ce totul fusese facut, ei au asezat pe masa de lucru
hainele si pantofii pentru spiridusi in locul bucatilor de piele pentru
pantofi, asa cum procedau mereu, ca sa vada ce vor face spiridusii.
La miezul noptii spiridusii au venit,
cantand si dansand prin camera si s-au dus sa se aseze la munca ca de obicei.
Dar cand au vazut hainele si pantofii pentru ei au izbucnit in rasete de
bucurie si pareau foarte entuziasmati.
S-au imbracat, s-au admirat unul pe
celalalt, au dansat si au cantat fericiti prin camera pana au iesit afara si
s-au facut nevazuti in noapte.
Bunul cizmar si sotia lui nu i-au mai vazut
de atunci niciodata; dar totul a mers foarte bine pentru ei de atunci in
continuare, pentru tot restul vietii lor.
