De ce trăiesc câinii mai puțin decât noi?

 

De ce trăiesc câinii mai puțin decât noi?

"Voi oferi răspunsul surprinzător al unui copil de 6 ani.

Am fost chemat să examinez un cățel în vârstă de 10 ani, pe nume Belker. Proprietarii Ron și Lisa și băiețelul lor Shane, erau foarte apropiați și atașați de patruped, sperând la un miracol.

Diagnosticul a fost greu de suportat: cancer , iar singura opțiune rămasă era eutanasierea , pe care m-am oferit să o fac acasă. M-au surprins părinții copilului deoarece au decis că ar fi potrivit ca fiul lor să observe întreaga procedură, în speranța că îi va servi drept lecție de viață.

Îl priveam pe micuț în timp ce mângâia cățelul pentru ultima oară și mă tot întrebam dacă înțelege cu adevărat ce se întâmplă. În timp ce bătăile inimii lui Belker s-au oprit , ochii mei au rămas ațintiți spre băiat, care a acceptat această tranziție fără a părea confuz.

A urmat o scurtă discuție referitoare la durata vieții animalelor comparativ cu a oamenilor. Shane asculta cu interes și ne-a întrerupt:

-Eu știu ce de cățeii trăiesc mai puțin.
Următoarele cuvinte m-au lăsat fără replică , pentru că în viața mea nu am auzit o explicație mai naturală și caldă.
-Oamenii se nasc și în decursul vieții trebuie să învețe cum să trăiască frumos, cum să îi iubească pe cei din jurul lor și cum să se comporte cu semenii. Corect? La căței nu e aceeași situație, ei nu trebuie sa stea atât de mult printre noi deoarece ei știu deja toate lucrurile acestea. "

Trăiește simplu!
Iubește din toată inima!

PS.Am gasit aceasta povestioara pe internet, si m-a induiosat profund , asa ca m-am gandit sa o impartasesc cu voi !

Multumesc !💖🐩

Iubirea si timpul

 

Iubirea si timpul 

Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta îndepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane:

Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea… si - ca toti ceilalti - Iubirea.

Într-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si îsi pregatira navele si plecara.

Doar Iubirea ramase pâna în ultimul moment.

Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe lânga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea îi zise:

“Bogatie, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot lua, caci e mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine.”

Iubirea se hotarî atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superba nava.

“Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot ajuta, Iubire…” - raspunse Orgoliul - “aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava”.

Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe lânga ea:

“Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!”

“Oh Iubire,” – îi raspunse Tristetea – “sunt atât de trista încât trebuie sa ramân singura...”

Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lânga Iubire, dar era atât de multumita, încât nici nu auzi ca este strigata.

Dintr-o data se auzi o voce:

“Vino Iubire, te iau cu mine “

Vorbea un batrân.

Iubirea se simti atât de recunoscatoare si plina de bucurie, încât uita sa îl întrebe pe batrân cine este.

De cum sosira pe tarm, batrânul pleca.

Iubirea îsi dadu seama cât de mult îi datora batrânului si a întrebat Cunoasterea:

“Cunoastere, îmi poti spune cine m-a ajutat?”

“A fost Timpul” – a raspuns Cunoasterea.

“Timpul?” - se întreba Iubirea – “De ce tocmai Timpul m-a ajutat?”

Cunoasterea, plina de întelepciune, raspunse:

“Pentru ca numai Timpul e în stare sa înteleaga cât de importanta e Dragostea în viata!”

 

Culese de Nicoleta.. sursa : Internet

Istorisire !!💖

 

Istorisire

        Mi s-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între o mamă şi fiica ei în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lânga poarta de securitate, s-au îmbrațișat și mama i-a spus “Te iubesc și îți doresc destul”!

Fata, zâmbind, i-a raspuns: “Viața noastră împreună a fost mai mult decât destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Iți doresc de asemenea destul, mamă”!

 

        S-au sărutat și fiica a plecat. Mama a făcut câțiva paşi înspre fereastra lângă care mă așezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că o înecau lacrimile. Aș fi vrut s-o îmbărbătez cumva, dar nu puteam să intru în intimitatea unui om străin. Ea a deschis conversația întrebându-mă: “Vi s-a întamplat vreodată să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că îl vedeți pentru ultima dată”?

“Da, mi s-a întâmplat”, i-am răspuns. “Scuzați-mă că vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un rămas-bun pentru totdeauna”?

“Sunt bătrână, iar ea locuiește foarte departe. Mă asteaptă momente grele înainte și realitatea este că următoarea ei întoarcere aici va fi ca să mă ducă la groapă”, spuse ea.

“Pe când vă luaţi rămas bun, v-am auzit spunând “Îți doresc destul”. Pot să vă întreb ce înseamnă asta”? Ea începu să zâmbească.

“Asta este o urare care ni s-a păstrat de la generațiile anterioare. Părinții mei obişnuiau să le-o spună tuturor”. A făcut o mică pauză și s-a uitat în sus, ca și cum ar fi încercat să și-o amintească în detaliu, apoi a zâmbit și mai mult. ”Când spunem “Îți doresc destul” vrem ca cealaltă persoană să aibă viața plină cu destule lucruri care s-o susțină”.

        Apoi, întorcându-se spre mine, îmi recită din memorie următoarele:

“Îți doresc destul soare, care să-ți lumineze comportamentul, indiferent de cât de mohorâtă ar fi ziua.
Îți doresc destulă ploaie, pentru a aprecia soarele cu atât mai mult.
Îți doresc destulă fericire, ca să-ți țină spiritul viu cât vei trai.
Îți doresc destulă durere, ca până și cea mai mică bucurie a vieții să ți se pară mai mare.
Îți doresc destul câştig pentru a-ți satisface dorințele.
Îți doresc să pierzi destul, pentru a aprecia ceea ce ai.
Îți doresc destule salutări până a ajunge la finalul rămas-bun”.

Aici ochii ei se umeziră din nou și se îndepărtă.

Se spune că ai nevoie de un minut pentru a remarca o persoană specială, o oră ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubești și o viață întreagă ca s-o uiți.😍💖