Pilda Soimului si a Ciorii!
Un pustnic văzu odată într-o pădure un
șoim.
Pasărea
ducea spre cuibul său o bucată de carne: sfâșie carnea în multe bucățele și
începu să hrănească cu ea un pui de cioară rănit.
Pustincul
se minună de faptul că un șoim hrănea un pui de cioară și se gândi:
citeste in continuare
,,Dumnezeu mi-a
dat un semn. El nu uită nici măcar un pui de cioară rănit. Dumnezeu a făcut ca
acel șoim înspăimântător să hrănească o pasăre lipsită de ocrotire dintr-o
altă specie.
Înțeleg de aici
cum Dumnezeu dă tuturor ființelor cele de care au trebuință; și noi ne
preocupăm într-atât de noi înșine…
De acum încolo
voi înceta să mai am grijă de mine!
Dumnezeu m-a
făcut să pricep ce am de făcut.
Nu am să-mi mai
caut de mâncare !
Dumnezeu nu
lasă în părăsire pe nici una dintre creaturile sale : nu mă va abandona
nici pe mine.”
Zis
și făcut: se așeză acolo în pădure și nu se mai clinti din loc: se ruga și iar
se ruga; nu făcea nimic altceva. Rămase astfel timp de trei zile și tei nopți,
fără a bea vreun strop de apă sau să ia vreo îmbucătură de mâncare. După aceste
zile, pustnicul era atât de slăbit încât nu mai era în stare nici să ridice
mâna. Cum era așa lipit de putere, adormi. Și iată că în vis i se arată un
înger. Îngerul îl privi cu tristețe și grăi:
,,Este adevărat
că semnul era pentru tine. Dar tu trebuia să înveți a urma pilda șoimului nu pe
cea a ciorii!”
Excelentă morală!
RăspundețiȘtergerefiecare intelege ce vrea :) (Alin)
RăspundețiȘtergere