Lacrimile banditului
Un mare bandit, după ce a trăit o viață de
nelegiuiri, și-a luat îndemnul să se pocăiască.
A
mers, prin urmare, la un pustinc și i-a spus gândul.
Pustnicul
l-a sfătuit:
cititi mai multe...
-Ia
un butoi mare, fără fund, și-l umple cu apă, și când o fi butoiul plin, să știi
că Dumnezeu Te-a iertat.
Omul
merse și făcu precum îi spuse pustnicul. Dar pe cât turna, pe atât butoiul gol
rămânea.Turna zadarnic.
Începu
el atunci să se mâhnească, zicând.
-Se
vede treaba că nu găsesc iertare la Dumnezeu.
Așa
de mare era mâhnirea lui, încât începu să-i curgă lacrimile.
Atunci
s-a petrecut o minune.
Butoiul s-a
umplut pe dată, iar omul a simțit în sufletul mângâierea iertării lui Dumnezeu.
Numai prin lacrimile căinței putem căpăta de la Dumnezeu iertarea păcatelor
noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru lectură și pentru că DISTRIBUI: