Din
cele mai vechi timpuri, poeti si mari ganditori ai lumii au fost fermecati de
puritatea florilor de lotus si de nufar, primind adesea de la ele inspiratia
unor trainice realizari. Nu intamplator pentru budisti floarea inseamna
iluminarea, mai mult decat cea intelectuala, cea care inalta spiritul.
vezi mai multe...
Inca dinainte de raspandirea
budismului in China, lotusul era floarea verii iar iulie era numita "luna lotusului". In
culturile orientale lotusul, floare sacra, simbolizeaza fertilitatea, viata,
bucuria, renasterea.
O
poveste din Dakota nareaza despre aparitia nufarului. Odata, din cerurile
noptii a coborat Fecioara din stele, cu gand sa traiasca de atunci inainte
alaturi de oameni. Tatal si-a trimis fiul impreuna cu Fecioara din stele la un
intelept care locuia peste lac pentru a-i cere acesuta cuvinte povatuitoare.
Dar pe cand traversau apa, barca tanarului s-a lovit de un bustean, Fecioara
din stele a cazut in apa si s-a inecat. Dimineata, pe acel loc a aparut prima
floare de nufar.
Pentru ca nufarul creste si in mlastini
dar are o frumusete rar intalnita, a devenit o metafora a evolutiei omului de
la intunericul ignorantei catre lumina spirituala.
O zicala budista spune ca
nuferii cei mai frumosi cresc din cele mai murdare ape, iar in acest sens scria
si Lucian Blaga candva iubitei sale: "..nu
stii/ ca numan-n lacuri cu noroi in fund
cresc/ Nuferi?".
Floarea
numita lotus a fost impartita in doua categorii: lotusul indian cu flori mari
rosii ori albe, si nufarul, care de obicei este alb sau galbui, la fel ca in
poezia lui Mihai Eminescu.
In
general nufarul semnifica puritatea sufleteasca a primitoarei si intentiile
curate ale celui care ofera. Acesta este cazul in care oferirea florii este un
gest de iubire. El mai arata respectul profund pentru o anumita persoana si
aprecierea calitatilor sale sufletesti.
Deoarece lotusul a fost popular
si in randul indo-grecilor (un vechi popor nomad din Eurasia), Vose spune ca
este „neclar din punct de vedere geografic unde a aparut prima data imaginea”,
dar in primele cateva secole ale erei comune „este bine stabilit ca vezi pe
Buddha, Jinas si zeii si zeitele hinduse iesind din florile de lotus. ”
LOTUSUL
– FLOAREA SPIRITUALITATII
Floarea de lotus este asociata cu renasterea! Aceasta simbolistica este o
consecinta a retragerii in apa, noaptea, si reaparitia florii de lotus
dimineata, a doua zi. Este asociata si cu Soarele, pentru ca si el dispare de
pe cer noapte, si renaste ziua. Prin urmare, floarea de lotus a ajuns sa
simbolizeze Soarele si creatia. In multe hieroglife, apare o floare de lotus
alaturi de aparitia lui Nun (apa primordiala) care il poarta pe ea pe Zeul
Soarelui.
LOTUSUL
– SIMBOLISTICA, TRADITIE, MITURI SI LEGENDE
Lotusul este in principiu utilizat pentru a simboliza bucuria, armonia, pacea,
puritatea si sinceritatea. Lotusul este floarea dedicata lui Buddha si altor
nenumarate divinitati. Lotusul se ridica deasupra apei din lacuri si infloreste
creand o puternica senzatie de armonie in mediul inconjurator. Cand s-a nascut
Buddha, lotusul a creat un drum pe care sa paseasca acesta, ceea ce il face o
floare a paradisului.
Lotusul este de asemenea foarte pretuit de Taoisti si este emblema lui Ho Hsien
Ku, zeita care se numara printre Cei Opt Nemuritori din Taoism si care este
reprezentata tinand in mana un lotus. Ea foloseste lotusul pentru a ne
binecuvanta cu frumusete si noroc in dragoste.
Lotusul este de asemenea un simbol al dragostei de familie, prieteni si
asociati.
Lotusul este cea mai buna forma de simbol feng shui pentru emisia de
energie pozitiva chi, energie care aduce o minte clara si impacata celor care
si-au propus teluri marete si sunt hotarati sa le realizeze. Reflectia luminii
prin intermediul florii de lotus sporeste chiar si mai mult capacitatea
simbolului de a emite energie pozitiva chi si de a anula energiile negative.
Lotusul semnifica, dintre toate tipurile de flori, puritatea suprema si
perfectiunea deoarece se ridica gratios din pamantul ud, mai frumoasa decat
orice. Fiecare parte a acestei plante, de la radacina pana la petale, are
calitati tamaduitoare. Din punct de vedere ezoteric, floarea de lotus ne
incarca spiritual si ne ofera splendoare exterioara, aratandu-ne adevarata fata
a realitatii. Floarea de lotus exprima bucurie, puritate.
În lumea plantelor
acvatice înflorite, Lotus este o regină a florilor. Rădăcinile sale sunt în apă
noroioasă, dar planta produce cea mai frumoasă floare. Pe lângă frumusețea sa,
Lotus este cunoscut pentru semnificațiile sale simbolice, simbolizând diferite
lucruri pentru diferite culturi și țări. Aceasta este povestea Lotusului,
originea și semnificația sa simbolică.
Importanța florii de lotus în cultura
chineză
În China, Lotusul
simbolizează puritatea, armonia, divinitatea și iluminarea. Simbolismul său
provine din budism și este considerat unul dintre „cele opt lucruri prețioase”
din principiile budismului. Floarea de Lotus este admirată și de taoiști.
Taoismul este a doua religie majoră practicată în China, unde floarea de Lotus
are o semnificație istorică și culturală. În cultura taoistă, Lotus înseamnă
înțelepciune, moralitate, puritate, armonie și nemurire, dar poate simboliza și
frumusețea, viața și parteneriatul. Este cunoscută sub numele de floarea
Domnului datorită purității și eleganței sale.
Lotusul este folosit în
medicina și bucătăria chineză de mai bine de 1000 de ani. Este, de asemenea, o
floare populară de utilizat în nunțile chinezești. Vara, florile de Lotus sunt
în plină înflorire și sunt absolut uimitoare.
Înțelesul florii de lotus în budism
În budism, Lotus deține
un loc unic și simbolizează diverse idealuri și diferitele etape ale
iluminării. De obicei, simbolizează purificarea minții, fidelitatea și trezirea
spirituală. Această floare frumoasă poate fi văzută în fiecare templu și
pagodă. Este printre cele mai vechi și mai frecvente simboluri ale budismului.
Simbolul a fost adoptat din religia hindusă, ceea ce este de așteptat deoarece
budismul a fost creat ca răspuns la hinduism.
Semnificația florii de
Lotus vine din felul în care crește în natură. Floarea crește din noroi și
înflorește deasupra suprafeței noroioase a apei, reprezentând aspirația de a se
ridica deasupra celor defecte. Rădăcinile sale sunt adânci în noroi sub apa
unde înflorește, ceea ce simbolizează lumina și frumusețea care ies din
întuneric. Cu cât noroiul este mai adânc, cu atât floarea este mai mare și mai
frumoasă.
Apa noroioasă reprezintă mintea subconștientă și latura întunecată a naturii
noastre care ne duce în rătăcire. Lotusul se ridică din noroi pentru a se
deschide într-o floare de o frumusețe rafinată. Trebuie să treacă printr-un
proces de creștere extrem de dificil înainte de a înflori într-o floare
glorioasă. Această călătorie a Lotusului este o metaforă pentru oameni pe
măsură ce trecem de la ființe nedezvoltate la individualități lucide, cu gândire
mai independentă. Fără a trece prin evenimentele dificile pe care viața ni le
aruncă, nu am putea ajunge niciodată la stări superioare de conștiință. În timp
ce floarea înflorește, rădăcinile rămân îngropate adânc în noroi, din care
tulpina lungă se ridică spre suprafața apei. Odată ce primele frunze se ridică
deasupra apei, tulpina cade în jos pentru a se odihni împotriva noroiului,
permițând rădăcinilor să poată ține ferm planta în loc. Conform credințelor
budiste, tulpina este conexiunea noastră cu rădăcinile noastre, în timp ce
floarea înflorită reprezintă trezirea conștiinței spirituale. Floarea înflorită
de deasupra apei reprezintă pe cineva care a realizat nirvana în această viață
și nu va regresa niciodată din ea. Când este complet crescut, purifică apa din
jur și, din această cauză, nu este de mirare că Lotus devine simbolul
purității.
Lotusul este adesea văzut
în arta budistă, unde imaginile Buddha sunt de obicei poziționate pe o floare
de Lotus, care simbolizează echilibrul gândurilor și liniștea. Legenda spune că
florile de lotus au înflorit oriunde a pășit bebelușul Buddha. Budismul învață
că, atunci când natura Buddha este văzută și realizată direct, Lotusul se
desfășoară și înflorește. Acesta este motivul pentru care Buddha este adesea reprezentat
așezat pe o floare de Lotus deschisă.
În budism, diferite culori sunt
asociate cu diferite lucruri și semnificații spirituale.
•Lotusul alb este simbolul perfecțiunii spirituale, a purității mentale,
a liniștii și a seninătății. Întruchipează White Tara, zeița centrului sacru,
purității și adevărului. Dalai Lama, liderul budiștilor tibetani, este cunoscut
sub numele de „Domnul Lotusului Alb”, marele bodhisattva al compasiunii. În
budism, Lotusul alb este un simbol al călătoriei spirituale de la adâncuri până
la iluminarea supremă.
•Lotusurile albastre simbolizează puritatea și înțelepciunea. Lotusul
albastru este floarea lui Manjushri, bodhisatva asociată cu înțelepciunea și
literatura.
•Lotusul purpuriu înseamnă trezire spirituală și misticism și reprezintă
sectele ezoterice ale budismului. Este atât de special, deoarece este rar și
distinctiv.
Cele roșii înseamnă dragoste și compasiune. Lotusul roșu este floarea preferată
a lui Avalokiteshvara, bodhisattva Compasiunii.
•Lotusii roz reprezintă perfecțiunea și sunt una dintre cele mai celebre
flori din budism. Pentru budiști, Lotusul roz este asociat cu Marele Buddha
însuși.
•Lotusul de aur reprezintă iluminarea și exprimă regulile universului. De
asemenea, simbolizează lumile dincolo de aceasta.
Caracteristicile fizice
ale florii reflectă și simbolismul său spiritual. Etapa florii de Lotus
reprezintă etapele de pe calea spirituală și căutarea noastră pentru iluminare.
Prin urmare, stadiul creșterii reprezintă un stadiu diferit de iluminare pe
care un budist trebuie să îl atingă.
Mugurul închis reprezintă timpul înainte de trezire. Dacă floarea este ușor
deschisă, înseamnă că iluminarea este înăuntru și se referă la timpul înainte
ca un credincios să găsească Buddha și învățătura sa. Lotusul în plină
înflorire ar fi un simbol al conștiinței de sine și al iluminării pure.
Sutra Lotus, unul dintre
cele mai importante texte budiste Mahayana, a fost numit după floarea Lotus.
Sutra este numită Sutra Lotus, deoarece Lotus simbolizează cauza aspirării la
iluminare și efectul atingerii acesteia. Motivul pentru care Lotusul este un
simbol atât de important al budismului este că înflorește și își varsă sămânța
în același timp, simbolizând legea simultană a cauzei și efectului. În budism,
teoria Karmei spune că viața noastră este alcătuită din cauză și efect, variind
de la existențele trecute, prezente și viitoare. Lotusul înflorește și semințe
în același timp, și reprezintă simultanitatea cauzei și efectului, care este
exact ceea ce este Karma.
sursa: internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumim pentru lectură și pentru că DISTRIBUI: