Povestea ulciorului spart

                                 Povestea ulciorului spart

O bătrână avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băţ, şi le căra pe după gât.

Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect şi tot timpul aducea întreagă cantitatea de apă.

citeste mai mult...

La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea doar pe jumătate plin.

Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă.

Bineînţeles, vasul bun era mândru de realizările sale.

Dar bietul vas crăpat era ruşinat de imperfecţiunea sa.

După 2 ani, acesta i-a vorbit într-o zi femeii lângă izvor:

-Mă simt atât de prost, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!

Bătrâna a zâmbit şi a spus:

-Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însă pe cealaltă nu?

Asta pentru că ţi-am ştiut defectul şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, iar în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi.

De doi ani culeg aceste flori şi împodobesc casa cu ele.

Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi care-mi împrospătează casa.

Fiecare dintre noi avem defectul nostru.

Însă crăpăturile şi defectele ne fac viaţa mai interesantă.

Trebuie să luăm fiecare persoană aşa cum este şi să găsim până şi în defecte ceva pozitiv.

O minunata lectie de autoacceptare. Care adesea ne lipseste. Pentru ca traim intr-o societate bazata pe competitie, care promoveaza un ideal de om „perfect” daruit de viata doar cu succese. Nerealist, desigur.

Sunteti de acord cu mine ca toti ne-am nascut cu abilitati si cu neajunsuri, cu puncte forte si cu defecte. La unele defecte putem lucra pe parcursul vietii pt.a le face sa dispara.

Dar se pare ca mai avem câteva defecte pe care ni le-a dat Dumnezeu şi care daca ne îngreuneaza într-o anumita acţiune, cu siguranţa ca ne pot sprijini în alta. Ele nu trebuie neaparat sa dispara.

Adica în alte condiţii, schimbând cadrul acţiunii noastre, putem transforma un defect într-un avantaj sau o abilitate.

Fiecare esec prin care trecem in viata poarta in mainile sale un dar pentru noi. Are ceva sa ne invete.

Prea adesea insa, ne blocam in durere sau revolta, refuzand cadoul. Pentru ca pur si simplu nu-l vedem.

Sau pentru ca ne agatam de trecut: „Era mai bine inainte”.

Sau pentru ca ne suparam pe viata, pe noi insine, pe ceilalti uitand ca supararea e o sabie cu doua taisuri: credem ca ii ranim pe altii, dar ne facem rau noua in primul rand.

Esecurile ne ajuta sa vedem cine ne e cu adevarat prieten, ne forteaza sa invatam ceva, ne aduc mai aproape de noi insine, ne fac mai smeriti, mai blanzi si mai intelepti.

Ne aduc in viata oameni la care nu am fi ajuns daca nu am fi avut acel esec si ne invata sa cerem ajutorul.

Copilul mic care invata sa mearga cade de multe ori, dar se ridica voios si merge mai departe.

Ce s-ar petrece daca el ar ramane sa planga si sa se cufunde in durere spunandu-si ca are un esec, nu e bun de nimic si viata nu are rost – doar pentru că a căzut?

Asa ca... 😍

 

    🍀  Sa avem o zi formidabila !🤗