Regele si Pionul

Ce minciuni ti-ai mai spus astazi? Ce lucruri evidente ai ales sa “ignori” astazi?

Poate ca ti-ai spus ca “totul va fi bine”, desi este clar ca mergi intr-o directie gresita?

Echinoctiul de toamna

 

😍🌿🍁   Astazi sarbatorim "Echinoctiul de toamna"🍂🙏

Exista câteva tradiții și obiceiuri de fiecare echinocțiul de toamnă ...

10 lucruri importante. Sa nu le uiti, te rog, in vremurile grele! Scrisoare deschisa catre mine insami…

10 lucruri importante. Sa nu le uiti, te rog, in vremurile grele!

 Scrisoare deschisa catre mine insami…

Draga mea,

'Ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici', spunea Friedrich Nietzsche.

Nu-i asa? Cei mai minunati oameni pe care i-ai intalnit vreodata, cei care te emotioneaza cel mai profund, cei care imprastie in jurul lor o aura a intelepciunii si bunatatii… sunt oamenii care au suferit cel mai mult in viata lor. Ei au experimentat multe suisuri si coborisuri, dar greutatile nu i-au facut mai rai, ci mai frumosi si mai puternici. Acesti oameni iubesc cu ardoare, daruiesc toata inima lor fara regrete si ofera caldura. Cum? Cum e oare posibil?

Rugăciunea broaștei

                                      

Rugăciunea broaștei

„Într-o noapte, pe când se ruga, fratele Bruno a fost tulburat de orăcăitul unui broscoi. Încercările lui de a ignora sunetele dizgraţioase s-au dovedit inutile, aşa că, exasperat, a sfârşit prin a striga pe fereastră:

- Tăcere! Îmi fac rugăciunile!

Fratele Bruno era un sfânt, aşa că porunca lui a fost imediat ascultată. Toate creaturile vii din preajmă au tăcut, pentru ca sfântul să se poată ruga în pace.
În mintea lui Bruno a apărut însă o îndoială, care i s-a părut chiar mai tulburătoare:

- Dacă Dumnezeu ascultă cu aceeaşi plăcere orăcăitul broaştei ca şi psalmii tăi?
- Ce plăcere i-ar putea face lui Dumnezeu orăcăitul unei broaşte? nu s-a lăsat mai prejos Bruno.

Dar vocea interioară a insistat:
- De ce crezi că a inventat Dumnezeu sunetul?
Bruno nu ştia, aşa că s-a decis să afle de ce. El a ieşit la fereastră şi a strigat:
- Cântă!

Orăcăitul broscoiului s-a auzit imediat, însoţit cu veselie de toate broaştele din vecinătate. Bruno a ascultat cu atenţie zgomotele şi şi-a dat seama că dacă nu le mai opune rezistenţă, ele nu mai sunt supărătoare, ci dimpotrivă, îmbogăţesc tăcerea nopţii.

Odată cu această descoperire, inima lui Bruno a intrat în armonie cu universul şi pentru prima oară în viaţă, el a înţeles ce înseamnă să te rogi cu adevărat.ˮ



sursa : Anthony de Mello

 

 

Îmbrățișând Calea Autenticității

 

  Îmbrățișând Calea Autenticității - Spiritualitate întruchipată

Într-o lume plină de distrageri și ocupare constantă, este ușor să pierdem legătura cu adevăratul nostru sine. Cu toate acestea, în adâncul fiecăruia dintre noi se află o dorință pentru ceva mai semnificativ. Acest dor ne conduce deseori să pornim pe o cale de întruchipare spirituală, în care ne reconectam cu esența noastră autentică și trăim o viață aliniată cu cele mai profunde valori ale noastre. În această postare, vom explora importanța urmăririi unei căi de întruchipare spirituală și modul în care aceasta ne poate transforma viața.

Lenea Activă

 

Lenea Activă

                            Tatăl lui “ Faimos ca luna”- Poveste tibetana

Un om foarte sărac, după ce a muncit din greu, a reușit să adune un sac plin cu grâne. Era mâandru de sine, iar când s-a întors acasă a legat sacul cu o funie de unul din căpriorii casei, pentru a-l feri de sobolani și hoți. L-a lasat să atârne acolosi, ca o masură de sigiranță suplimentară, și-a așternut culcușul dedesubt. Stând acolo, mintea începu să-I hoinărească : De voi putea vinde aceste grâne in porții mici, profitul va fi cel mai mare. Voi putea atunci să cumpăr mai multe grâne, iar apoi sa fac același lucru și voi ajunge cineva in comunitate. O mulțime de fete se vor ține dupa mine. Mă voi căsători cu o femeie frumoasă și nu după mult timp vom avea un copil… va fi neapărat băiat… cum naiba îl vom numi? Uitându-se prin cameră, privirile i-au căzut pe mica fereastră, prin care a vîzut Luna răsărind.

“Ce semn!” S-a gândit el. Cât de favorabil! Este un nume cu adevărat bun. Îl vom numi ,”Faimos ca Luna”… În timp ce era purtat în speculațiile sale, un șoarece și-a croit drum către sacul cu grâne și i-a ros funia. Chiar in clipa în care de pe buze i-au ieșit cuvintele “Faimos ca Luna”, sacul cu grâne s-a desprins din tavan, omorîndu-l pe loc. “Faimos ca Luna”, binențeles, nu s-a mai născut niciodată.

Câți dintre noi, asemeni omului din poveste, nu suntem cuprinși de ceea ce numesc o lene activă ? 

Ori de cate ori ne pierdem perspectiva, sau cădem prada lenei, reflecția asupra morții si nepermanenței ne produce un șoc care ne readuce pe calea adevarului: 

        Ce s-a nascut, va muri,

        Ce s-a strans se va risipi, 

        Ce s-a acumulat, se va irosi,

        Ce s-a construit se va narui, 

        Si ce-a fost inaltat se va coborî.

Intregul univers ne spun acum savanții, nu este decat o schimbare, activitate si proces- o totalitate a fluxului care este temelia tuturor lucrurilor...

 

Sursa: extras din “Cartea Tibetana a vietii si a mortii”